Timisoara a dansat zumba pentru semenii diagnosticati cu autism, o afectiune care ii scoate din societate
TIMISOARA. Doua flashmob-uri pentru constientizarea autismului au avut loc astazi – unul la mall, iar celalalt in centrul orasului. Tineri si adulti care sufera de acesta afectiune au dansat zumba in fata Operei!
De asemenea, alaturi de voluntarii Fundatiei ‘Pentru Voi’, au impartit pliante trecatorilor. Actiunea a fost gandita pentru a atrage atentia asupra persoanelor care sufera de autism si a importantei integrarii lor in societate.
Autismul este o dizabilitate de dezvoltare care apare de obicei in primii trei ani din viata. Afecteaza abilitatile de comunicare si socializare. Nu se cunoaste nici cauza aparitiei acestei afectiuni, nici tratamentul ei, iar boala dureaza toata viata.
Cele mai recente studii arata ca unul din o suta de copii are autism. Autismul este mai des diagnosticat decat diabetul sau cancerul.
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
Pareri
Multe, prea multe cretinizenii gen flash-mob… „Timisoara a dansat zumba”… Eu, unul, n-am dansat – nici nu-mi vine să cânt. Treburile astea infantile, feisbuciste – câţi dănsăreţi au dat un leu pentru copii? Au venit doar ca să şi-o tragă în grup, flaşmobii, ca de obicei…
Stimate domn carcotas „Barfa”, cateodata un gest simbolic cum ar fi un „dans cretinesc” le aduce acestor oameni un zambet pe buze si realizeaza ca ne pasa de ei. Sa fereasca Dumnezeu sa ai un copil sau pe cineva in familie cu aceasta afectiune sau oricare alta, ia sa vezi dumitale cum ai fi dispus sa „ti-o tragi” in grup sau orice alta „ridiculitate” numai sa vezi un zambet pe chipul copilului tau… dar, ca de obicei, romanu’ prefera sa stea pe fund sa comenteze, sa critice, sa runce cu pietre catre o actiune strict pozitiva, care nu face rau nimanui… dimpotriva
Doamnă Cristina Arba, n-am auzit nici de zumba, nici de dansuri creştineşti… dacă doriţi gesturi simbolice, băgaţi-vă un deget undeva, presupun – în gură – ca să nu mai cântaţi fals… Vedeţi, sunteţi o vacă, dar sensibilă… Eu am scris ce am scris tocmai pentru că sunt empatic, probabil bou… În fine, poate era mai bine o acţiune cu aruncat pietre în guvern, etc… Aşa aş face eu, dacă aş avea un copil bolnav… n-aş dansa zumba.
Da, aveti dreptate, sunt o vaca… sunt o vaca pentru faptul ca mi-am pierdut minute din viata dand o replica unei persoane despre care pseudonimul spune totul.. asa ca domnule barfa, stati dvs. si aruncati cu pietre si irositi-va viata improscand venin, din empatie fata cei loviti de soarta bineinteles, iar eu si altii vom dansa ca tampitii zumba 🙂
Na, am făcut ceva, dacă chiar îmi daţi dreptate… Sigur, printr-o minte de vacă ar trebui să treacă, ulterior, dilema: „Dacă am fost vacă pierzând timp dând o replică unei persoane despre care pseudonimul spune totul, poate sunt vacă şi în cazul în care dansez zumba, antrenată de maiestrul de la Mall, ca să le fie bine copiilor autişti”
Încercaţi să postaţi şi un feedback al minunatei acţiuni de a dansa zumba, pentru copiii autişti, şi nu din autism bine ambalat, cât să nu sune ca un egoism patetic, de modă nouă.
vad ca nici definitia de „flashmob” nu o cunoasteti.
Şi care ar fi definiţia ?! Că flashmobul e o alienare socială, un autism indus ? Mii (zeci, sute de…) de feisbucişti stau toată ziua cu nasul pe site, ca să nu rateze vreo acţiune „umanitară”… Omul normal la cap se uită ca la circ, eventual crede că a aterizat Ceauşescu în piaţă… Sunteţi o „evoluţie” a spiralei Misa, atât… Nici un om bolnav nu vrea să dansaţi pentru el, zeci-sute de tembeli… Daţi un ban. Daţi cu huiduieli la guvern… Sigur, sunt de acord să dansaţi pentru primăvară, soare, fluturi, aşa, că vă vine să dansaţi. Asta pot înţelege. Păreţi deja o sectă ermetică şi nătângă, din păcate…
„Dansez pentru tine”, „Cânt pentru tine”, „Românii au talent”, porcării de doi bani… La fel ca tembelismele astea de flashmob… la fel ca şi cretinul de năstase, care scoate romane în puşcărie şi se ouă pe bloguri, alt gen de pacoste autistă şi alienată… Blog… vorbesc singur ca vaca, boul… asta ca definiţie de animale mature… Sigur, un şmecher s-a inspirat din infantilismul copiiilor de odinioară – noi aveam „jurnal”, la 14-16 ani, dar dedicat… etc.