INTERVIU IMPRESIONANT cu ingerul pazitor Iosif Rotariu: ‘Cea mai mare satisfactie a mea ar fi sa o vad pe Kassandra mare, pe picioarele ei, ca merge la serviciu’

In urma cu 23 de ani, Iosif Rotariu lupta pe terenul de fotbal pentru Romania, a imbracat tricoul Nationalei si l-a marcat ireprosabil pe redutabilul Maradona la Campionatul Mondial din Italia.

De cinci ani, Iosif Rotariu lupta alaturi de sotia sa, Dana, pentru a salva doi ingerasi, Kassandra si Cristinel, micutii pe care i-au infiat si pe care ii considera parte din familie, alaturi de ceilalti doi copii ai lor, Romina si Roberto.

Cristi, primul care a ajuns in familia Rotariu, sufera de diabet si are nevoie de insulina din trei in trei ore, iar Kassandrei nimeni nu ii mai dadea sansa de a mai fi un copil normal, atunci cand a fost luata acasa de sotia lui Roti. Inainte sa fie adoptata, fetita a fost abuzata de bunica sa naturala, arsa pe trup cu acid si tigari si batuta saptamani intregi. A facut osteomielita, o afectiune grava a sistemului osos, provocata la copii de infectii puternice care ajung in oase si distrug articulatiile. A suferit 33 de operatii si multe tratamente in strainatate.

Desi a fost o lupta infernala, sotii Rotariu nu au cedat. Au trecut peste toate, de la nopti nedormite, luni intregi petrecute in spitale si drumuri nesfarsite la o clinica din Strasbourg. Au facut tot posibilul sa adune banii pentru toate cele necesare. Acum, Kassi merge pe picioarele ei la scoala si se bucura de copilarie. Insa batalia cu destinul continua, pentru ca, pana va implini 18 ani, fetita va avea nevoie in continuare de interventii chirurgicale si de alte proteze la maini si picioare.

Luni,  Iosif Rotariu pleaca in Canada, alaturi de Kassandra, pentru a participa la cea de-a doua editie a ”Turneului International de fotbal Kassandra”. Romanii din Toronto au aflat povestea fetitei adoptate de Roti si incearca si ei sa o ajute.

Dorinta Kassandrei: o pereche de pantofi ortopedici

Kassandra Rotariu e fericita ca va pleca in Canada alaturi de tatal ei.  „O sa merg sa ma joc cu copiii de acolo. Si tati mi-a promis ca vom merge si la Disney. Imi doresc sa-l vad pe Mickey”, a spus Kassandra, care si-ar mai dori sa se intoarca cu ceva din Canada: „As vrea sa gasesc acolo niste pantofi cu care sa pot sa merg mai bine”, a mai spus micuta in varsta de 7 ani. Turneul din Canada va avea loc in 29 si 30 iunie.

Domnule Rotariu, despre ce turneu este vorba?

Este un turneu organizat pentru Kassandra de Asociatia Romanilor din Ontario, Canada, in care membri fondatori sunt domnii Cristi Banaru si Viorel Neamtu, doi romani stabiliti de mult timp in Canada. La editia trecuta am fost impreuna cu Emeric Demrovschi, la aceasta editie voi merge cu Miodrag Belodedici. Am inteles ca vor fi 14 sau 16 echipe care vor participa, echipe din Canada, din America, formate din romani si sarbi, care locuiesc acolo, la Toronto. Turneul va tine doua zile, iar dupa aceea va fi un picnic, cu masa festiva seara, cu mancare romaneasca, cu muzica populara, cu dansuri… Abia astept sa ajung acolo, pentru ca anul trecut a fost ceva de vis. Niciodata nu m-am sintit atat de bine cum m-am simtit in Canada. Sunt oameni extraordinari acolo. M-am simtit ca pe vremuri, atunci cand jucam fotbal, cand eram un mare jucator al Romaniei.

Anul acesta va fi si Kassandra acolo…

Da, si-au dorit foarte mult sa o vada pe Kassandra, tot timpul primesc mesaje de la romanii de acolo care imi spun ca abia asteapta sa o vada. Si ea e foarte bucuroasa ca merge. Sigur vor face tricouri cu Kassandra, la fel ca anul trecut, sunt oameni deosebiti, au auzit de problemele medicale ale Kassandrei si vor sa o ajute atat cat pot. Abia astept sa ajung cu ea acolo, sa ii arat ce este acolo, cred ca va fi o experienta unica pentru ea.

Cand va face Kassandra urmatoarea interventie chirurgicala?

Deocamdata mai trebuie sa faca recuperare dupa ultima interventie pe care a suferit-o. Noi ne intoarcem din Canada pe 3 iulie, iar pe 12 iulie va merge la Stasbourg, sa fie consultata iar de medicii care au operat-o. Nici maxilarul nu este foarte bine si cred ca va mai fi o interventie si acolo pentru ca nu poate sa deschida gura asa cum ar trebui. La sfarsitul lui iulie, probabil, va fi operatia urmatoare, asta daca medicii de acolo vor decide ca pot sa faca interventia, avand in vedere ca ea a suferit anul acesta doua anestezii generale si din cate am inteles e foarte greu sa faca atatea anestezii pentru ca pot afecta si alte organe ale corpului.

Kassandra a suferit deja 33 de operatii. Cum face fata?

Foarte bine. E mereu vesela si optimista. Chiar acum cand am ajuns acasa, m-a chemat sa mergem in oras sa ne plimbam. Mai oboseste ea, dar trece foarte usor peste aceste lucruri. Cand ii zicem ca merge la operatie, ne spune ca nu e problema, ca ii pune masca pe gura si adoarme. Ea ne da curaj si noua. Cel putin pe mine ma incurajeaza in fiecare zi. Cand vad cata vitalitate si pofta de viata are in ea, atunci si eu am incredere. Eu cred ca intr-un final toate lucrurile se vor rezolva pentru ca ea crede in acest lucru.

Cat de mult s-a schimbat viata dumneavoastra de cand a aparut Kassandra?

Foarte mult! A fost ceva extraordinar venirea Kasandrei in familie. Pe mine m-a schimbat suta la suta. Eu eram obisnuit sa fiu numai pe terenul de fotbal, sa plec in deplasari, cantonamente, tot timpul departe de casa, practic toata viata mea a fost numai fotbal. Dar de cand a venit Kassandra, ne-am petrecut foarte mult timp impreuna si lucrurile s-au schimbat, iar prioritatile sunt altele. Am vazut-o crescand de mica… Ea doarme numai cu mine, este mereu alaturi de mine cand sunt acasa. E ceva deosebit, am descoperit cat e de frumos sa ajuti. Dar sa stiti, ca si ea ma ajuta pe mine, ne completam reciproc. Cand sunt suparat, imediat vede. Vine si imi spune <<Tati, tu esti suparat>>. Ii spun ca nu, ca doar sunt obosit, dar ea zice <<Stiu eu ca esti suparat>>. Stie imediat cand am ceva, ma simte imediat. Sunt recunoscator ca am avut ocazia sa ii aducem in familia noastra pe Kassandra si pe Cristinel, celalalt copil pe care l-am adoptat.

Ati recuperat acum cu Kassandra si Cristi, ceea ce ati pierdut cand copii dumeavoastra erau mici, fiind mereu plecat cu fotbalul?

Da, eu nici nu stiu cum au crescut Romina si Roberto, eram tot in cantonamente, tot plecat… Practic, acum am vazut si eu ce inseamna sa cresti copiii de mici, e un sentiment unic, cu care nu te intalnesti in viata de multe ori. Eu, cel putin, simt o satisfactie interioara enorma de cand au venit Cristi si Kassandra la noi in familie.

Sunt doi copii speciali, dar si doi copii cu probleme medicale, cat de greu este?

Ne descurcam. Intr-adevar, nu este usor, mai ales pentru sotia mea, care sta foarte mult cu Cristinel, el avand diabet, are nevoie de insulina din trei in trei ore, e dependent de insulina. Daca nu face insulina exact atunci cand trebuie, poate intra in coma… Recunosc ca nu e usor, ii duci dimineata la scoala, suni din trei in trei ore sa vezi cat are glicemia Cristinel, cat a mancat, ce a mancat, daca e cazul, mergi la scoala sa vezi ce are nevoie, ii aduci de la scoala, le faci baie, Kassi nu poate sa mearga singura la toaleta… Dar trecem peste toate. Seara, cand vedem ca ei sunt bine, ca sunt fericiti, cand ii vedem vorbind, crescand, uitam de toate. Eu ma simt implinit si satisfacut, cu toate greutatile astea. Nici nu pot sa concep vreodata ca cineva sa vina vreaodata si sa o ia pe Kassandra… sau pe Cristi. N-ar avea cum! La niciun an de zile dupa ce i-am adus la noi in familie si au inceput sa se acomodeze cu noi si noi cu ei, ne-am apropiat foarte mult si primul lucru a fost sa-i infiem, sa le dam numele nostru si sa-i avem in familie.

Kassandra nu se plange niciodata ca ii e greu cu toate problemele pe care le are?

Nu, absolut niciodata! Nici inante de operatii, nici dupa… A stat si sase sapatamani cu ghips la mana si nu a zis nimic. Se chinuie sa isi ia ea ce ii trebuie. Daca vrea sa ia ceva de jos, se pune in genunchi si face tot posibilul sa se descurce. Chiar cand nu poate, ne striga. Cand e sa manance sau sa mearga la toaleta, atunci are nevoie de noi. Mai imi da cate un semn noaptea, cand are nevoie la baie, cobor cu ea in brate scarile, mergem la baie si apoi imi zice <<Te-am trezit tata, nu esti suparat?>> Ii zic ca niciodata nu ma supar pe ea.

De cate interventii chirurgicale ar mai avea nevoie?

Pe masura ce creste, trebuie schimbate protezele, acum diferenta e foarte mare intre un picior si celalalt, de cativa centimentri buni. Probabil ca la anul prima interventie va fi la picior, sa ii aduca piciorul la acelasi nivel cu celalalt. Apoi trebuie schimbate protezele la maini. Deocamdata, doar mana dreapta e facuta, urmeaza mana stanga, maxilarul, pentru ca ea nu reuseste sa deschida gura ca ceilalti copii. Data trecuta a stat trei sau patru luni cu un aparat de fier in gura, a baut numai cu paiul… I-a fost foarte greu si va mai avea de trecut prin destule . Abia la varsta de 18 ani, cand va ajunge la maturitate si se va opri din crestere, atunci va incheia si cu operatiile. Probabil ca protezele care i se vor pune atunci vor fi definitive.

Mai stiti ceva de familia Kassandrei?

Eu nici nu i-am vazut niciodata. Nu am tinut legatura cu nimeni. Dar eu, de fapt, nici nu sunt suparat pe nimeni, daca asa au considerat ei ca trebuie sa procedeze, e problema lor. Daca ar veni vreodata mama ei sa zica ca vrea sa o vada, eu as fi de acord, fara nici un fel de probleme. Totusi, e mama ei. Poate si ea a fost intr-un moment de ratacire atunci. Pentru ca nu ea a fost principala vinovata atunci, ci bunica ei.

Sunteti hotarati sa o puneti pe picioarele ei pe Kassandra?

Asta e cea mai mare dorinta si satisfactie a mea! Sa o vad pe Kassandra pe picioarele ei, ca merge la serviciu! Cred ca ar fi un sentiment unic, stiind cum a venit la noi in casa. Nici nu pot sa descriu modul cum a venit. Dar, dupa cum o vad acum, cat de optimista si inteligenta e, sunt convins ca va ajunge si acest moment.