Pecs, orasul care ‘a dres busuiocul’ ca sa fie Capitala Culturala Europeana. Ce are de invatat Timisoara de la unguri!

Are doar jumatate din populatia Timisoarei, dar a reusit sa atraga atentia Europei pentru a castiga titlul de Capitala Culturala Europeana. Vorbim despre Pecs, un mic orasel din Ungaria, care in 2010 a fost centrul cultural european, alaturi de Istanbul din Turcia si Essen din Germania.

Contrar aparentelor, oraselul maghiar se aseamana mult cu Timisoara: este unul din cele mai mari orase ale Ungariei, e resedinta de judet, este situat aproape de granita, are un minunat centru istoric, ziduri ale fostei cetati, mai multe muzee, dar si un numar destul de mare de fantani ornamentale. Pecs a avut, ca si Timisoara, mai multe fabrici care au dus renumele orasului peste hotare, cea mai cunoscuta fiind Fabrica de portelan Zsolnay.

Pecs, o urbe fara aeroport, a suferit o transformare fabuloasa pentru a deveni centrul european al culturii. Vreme de 5 ani s-a lucrat non-stop in orasul maghiar. Fata centrului istoric s-a schimbat radical printr-un proiect cu bani europeni si cu bani de la guvernul maghiar, nenumarate stradute din centrul istoric fiind transformate in alei pietonale. Ungurii au construit o sala futurista de concerte si conferinte, care le-a asigurat premiul Design Award in 2011, dar si multe alte premii de excelenta. In centru au o parcare subterana imensa, numai buna sa gazduiasca masinile turistilor. Iar locurile de parcare din zona istorica „le-au rezolvat” cu cateva parcometre.

Ineditele straturi cu busuioc din centrul orasului Pecs te imbata cu parfumul lor

Numarul turistilor a crescut considerabil, fiind atrasi ca un magnet de „noul” oras. Strazile din Pecs sunt pline de covoare cu floricele, mirodenii si plante, de la busuioc pana la tarhon, musetel sau leandru. Astfel de plante au fost puse chiar si in fata Primariei Pecs, amplasata chiar in centrul orasului.

Fantanile ornamentale sunt adevarate opere de arta in care turistii se pot racori, pietonii si biciclistii convietuiesc impreuna pe aceleasi stradute, iar turistii pot surprinde nenumarate instantanee din trenuletul care ii plimba prin tot orasul, chiar si pe cele mai aglomerate alei. Pecs are pana si cativa palmieri in zona centrala, chiar in fata moscheei. Primaria i-a cumparat insa abia dupa ce a pus la punct infrastructura.

Intr-un loc din vechea cetate, turistii merg pe trotuare de sticla si admira o parte din vestigiile si catacombele romane, iar ca sa intre in bisericile impunatoare trebuie sa scoata bani frumosi din buzunar. Pecs stie sa-si vanda istoria, iar vizitatorii nu se sfiesc sa plateasca pentru a admira o capitala culturala europeana care a avut la dispozitie 120 de milioane de euro pentru transformarea orasului. 85% din bani au venit de la UE.

Are un centru istoric, dar si un centru civic. Daca centrul istoric este unul plin de cafenele, restaurante si magazine, centrul civic este locul unde arta si cultura prind viata in fiecare sfarsit de saptamana.

Centrul Zsolnay a fost candva al unei familii nobilare maghiare, iar acum este o adevarata atractie turistica, cu muzee, spatii expozitionale, spatii pentru evenimente, alei pietonale, cladiri istorice. Acolo se afla si faimoasa fabrica de portelan, parte din ea fiind cumparata de Primaria Pecs, dar si cunoscutul Centru al Cunoasterii si Biblioteca Unica. Centrul le are pe toate, fiind cea mai complexa investitie a autoritatilor ungare.

Pecs se poate lauda cu multe muzee, cele mai multe fiind deschise pe o alee care poarta numele „Strada Muzeelor”, unde se afla si Muzeul Vasarely, care aminteste de Victor Vasarely, cel care a inventat pictura optica sau „op-art”.

Una peste alta, micul orasel maghiar a stiut sa profite de sansa unica ce i s-a oferit. „A fi Capitala culturala europeana este o sansa unica in viata”, spuneau pentru presa cei responsabili de promovarea orasului. Desi nu mai are multe fabrici functionale, Pecs, „orasul fara frontiere”, a stiut „sa se vanda” prin arta: a atras turisti si a scapat de poluare.

Timisoara, pasi timizi spre viitor

Stim din 2010 ca Timisoara intra in lupta pentru titlul de Capitala Culturala Europeana a anului 2021. Anuntul a fost facut de fostul primar al orasului, Gheorghe Ciuhandu, chiar la inaugurarea unei noi sali de spectacole a Teatrului National Timisoara.

De atunci si pana acum s-au facut doar cativa pasi in aceasta lupta asidua care ar putea aduce bani frumosi Timisoarei. Asta desi stim ca Timisoara este un oras multicultural, cu o gramada de atu-uri care ne-ar putea aduce cu putina implicare acest titlu ravnit acum si de Arad, Cluj-Napoca, Brasov, Craiova si alte orase din tara si din strainatate.

La noi, proiectul de reabilitare a centrului istoric aproape ca bate pasul pe loc. Prima licitatie a avut loc acum 2 ani, iar abia acum s-a decis care este firma ce ar urma sa transforme centrul istoric intr-un centru istoric european.

Pana acum n-am auzit de o strategie culturala bine pusa la punct din partea Asociatiei Timisoara Capitala Culturala Europeana. Da, exista asociatia, desi cu greu simtim prezenta ei in oras!

Si Timisoara are multe fabrici, dar pana acum n-am vazut un proiect concret de la Primaria Timisoara care sa transforme vreuna din ele in atractie turistica. Cu greu, dupa 3 ani de la momentul la care s-a anuntat candidatura, avem un filmulet de prezentare al orasului. Filmulet care va fi refacut, pentru ca, daca este sa il citam pe primarul urbei, „unele secvente sunt prea lungi si nu aduc nimic nou in actul de comunicare si unele lucruri lipsesc”.

In timp ce unele orase candidate inventeaza festivaluri peste festivaluri, noi renuntam la ele. Vezi cazul Timisoara Mica Viena!

Muzeele noastre nu sunt promovate, la fel cum nu sunt promovate nici obiectivele turistice. Cladirile istorice ne pica in cap si abia acum se fac pasi stangaci pentru renovarea lor. Turistii care vin sa vada capitala Banatului se plimba de la Domul din Piata Unirii la Catedrala si inapoi. Nu avem parcari pentru timisoreni, daramite sa avem parcari pentru turisti.

Infrastructura pentru biciclisti e praf si pulbere si recunosc asta chiar si autoritatile. Dupa ce ca nu avem infrastructura, Primaria nici nu e prietenoasa cu timisorenii amatori de plimbari pe doua roti: le-a interzis accesul pe bicicleta in centrul orasului, in plin sezon.

Nu mai are sens sa amintim de malurile Begai, traficul rutier, monumentele istorice, trotuarele gaurite si altele. Unele proiecte abia incep, timid, sa prinda contur. Si sunt proiecte normale, pentru dezvoltarea orasului. Dar daca Pecs a reusit atat de multe pentru dezvoltarea turismului, Timisoara oare ce mai asteapta?

Pecs este situat la putin peste 300 de kilometri de Timisoara, Sibiu, un alt oras care a detinut titlul de Capitala culturala europeana, este la aproape 300. Iar Clujul, oras inscris si el in lupta pentru acest titlu, se afla iarasi la putin peste 300 de kilometri distanta de capitala Banatului. Sa fie vreo coincidenta?

Foto: Zoltan Pazmany