Cladirile din Piata Operei, mandria Timisoarei, vor fi afectate de construirea pasajului rutier? Interviu cu Dan Leopold Ciobotaru, directorul Muzeului Banatului

TIMISOARA. Despre lucrarile de consolidare a Castelului Huniade si despre secretele acestuia, despre felul in care cladirile istorice vor fi afectate  in timpul construirii unui pasaj rutier sub Piata Operei, dar si despre descoperirile arheologice din ultima vreme, intr-un interviu acordat opiniatimisoarei.ro de directorul Muzeului Banatului, Dan Leopold Ciobotaru.

– Ce lucrari se fac acum la Castelul Huniade?
– Se finalizeaza consolidarea aripii de sud si cea de nord-est unde pe un sfert din cladire sunt urme de fisuri in pereti, care se vad si astazi si care au impus sa se faca un proiect de consolidare, un proiect mai complex decat cel estimat initial. Acum e in faza finala. E vorba de un proiect al Consiliului Judetean, pe care l-a obtinut.

– Se vorbeste de o pierdere a banilor pentru acest proiect, exista sanse sa nu se piarda?
– Exista sanse sa nu se piarda, insa depinde foarte mult de modul in care se vor face toate lucrarile. Daca nu se vor prelungi procedural licitatiile, atunci… Nu neaparat se pierde proiectul, ci finantarea se incheie intr-o data fixa, la sfarsitul anului 2015. Parerea mea e ca se vor cheltui bani de acolo, dar nu toti.

– Care ar fi termenul de finalizare a lucrarilor, pentru a nu fi pierduta finantarea?
– Termenul ar fi 2015, asta inseamna ca se va putea folosi din bani, insa probabil nu se vor putea folosi toate resursele de acolo. Lucrarile se fac intr-un anumit ritm acolo… Practic, este o constructie veche care se restaureaza. Se poate intampla sa cureti un perete si sa gasesti acolo o piesa importanta sau o usa inchisa de mai multi ani, ori o situatie instabila, de care nu se stia, si trebuie sa intervii acolo, chiar daca, poate, nu ai prevazut interventia aia si atunci trebuie sa faci o propunere de interventie. Sunt niste bani, dar nu poti baga oameni multi sa lucreze.

– Ce valoare are proiectul?
– Undeva la opt milioane de euro, din cate imi amintesc.

– Prima etapa, cea in care se consolideaza castelul, e finalizata? Se mai lucreaza inca?
– Se mai lucreaza pentru ca sunt interventii care nu au fost finalizate. Au fost cinci fisuri care au aparut dupa ce s-au indepartat tencuielile. La parter nu se mai lucreaza, la etajul unu mai se fac niste acoperiri, iar la etajul doi se mai lucreaza, iar acoperisul e intr-o stare proasta, dar e prevazuta repararea in proiectul nou.

– Exista la Consiliul Judetean un proiect de construire a unui lift exterior pe cladirea Castelului Huniade. Mai este valabil acel proiect?
– Discutia cu liftul era de la inceput pentru ca orice muzeu dintr-un cadru civilizat are lift, pentru ca angajatii nostri cara bagaje pe scari, sunt lucruri ambalate, piesele istorice se cara manual, pe scari. Apoi, persoanele cu dizabilitati nu au posibilitatea, in acest moment  sa urce la etaj si un lift ar fi necesar. In spatiul acela e nevoie de un lift. Liftul acela ar putea fi amplasat in curte. Varianta a fost sa fie un lift ultramodern, din sticla, sa fie intr-o ‘discordanta’ cu spatiul si cu tot ce e acolo.

– Se potriveste sticla liftului cu castelul?
– Da, daca e o interventie foarte diferita de ce e in jur, atunci ea se poate integra, sa fie vizibila. Asa, fiind ultramoderna, e ca si piramida aceea de la Paris. Arhitectii stiu mai bine. Pana la urma unicitatea conteaza aici. Se castiga o promenada, se va putea vedea curtea interioara din lift.

– Unde se afla acum exponatele de la Muzeul Banatului? Cum sunt conservate?
– Majoritatea obiectelor sunt tot in muzeu, in fostele noastre birouri care au fost amenajate ca depozite. Ne-a permis si spatiul. Este firesc ca obiectele sa le tinem acolo, ideal ar fi ca obiectele sa ramana in castel, pana se repara o mare parte din el si apoi mutate in noul spatiu, pentru ca instalatiile ar trebui sa fie facute in doi timpi. Deci, instalatiile de incalzire, curent, alarme si toate cele care se pun intr-un muzeu, dupa ce va fi amenajat spatiul ar trebui sa fie lasat sa se usuce, sa se stabilizeze, apoi sa fie mutate obiectele. Asta inseamna o perioada de timp, o sincopa a lucrarii. Nu poti sa iei toate acele obiecte cu oamenii de la penitenciar, „hai, caram”. Exponatele sunt intr-o stare de conservare, sunt fragile si sunt atat de variate, sunt oase fragile, orice, pana si pasari impaiate, piei de pasari pentru cercetare.

– Ar putea fi mai instabil Castelul Huniade pentru ca e construit pe o fundatie de lemn?
– Este o cladire mare, facuta in diferite etape istorice. In aceste conditii, fiecare din bucatile din care este construita, se misca diferit in sol. De exemplu, pe aripa de vest, catre Piata Victoriei e un corp separat, care era o pulberarie in afara castelului. Cu timpul a devenit parte a castelului si au fost create culoare de legatura. Insa fundatiile fiind diferite, s-au distantat. Acolo a existat o fisura imensa, spectaculoasa. Nu atat de periculoasa, cat de spectaculoasa. Apoi fundatia a fost afectata si de pasajul din centru, a scazut foarte mult umiditatea acolo si eu, lucrand la muzeu, in primii ani, am fost pus sa fac o sapatura pentru a vedea starea fundatiei de lemn. Am sapat pana am ajuns sub cladire si acolo efectiv am dat cu lopata prin cenusa, nu mai exista lemn si era un gol, pur si simplu. Nu mai era apa acolo si de aici problema. Se creeaza un gol, intra un aer si de aici si degradarea. Pamantul, malul acesta, cand se usuca, are si o proprietate, se contracta. In momentul in care se umple de apa, se umfla. Scazand nivelul de apa din sol, solul s-a contractat si asta a fost principala problema.  Sunt un fel de bolti in zidarie si care fac ca zidul sa fie elastic, boltile astea au penetrat mai adanc in malul acesta si, cumva, castelul se sprijina pe capetii acestor bolti. In urma cu patru ani s-au facut sapaturi la aripa de est si acolo arata bine, solul e plin cu apa.

– Constructia unui pasaj subteran rutier in Piata Victoriei ar putea afecta mai mult Castelul Huniade?
– Cand s-a lucrat la actualul pasaj stiu ca se lucra sub Teatru, era un compresor imens, pe roti, care pompa in continuu solutie acolo pentru ca acea cladire se lasa din cauza fundatiei de lemn. Toate cladirile din jur, absolut toate sunt facute asa. Daca scade nivelul de apa din sol, se contracta solul imediat, lemnul ramane neumezit si putrezeste. Nu e problema unei cladiri, ci a mai multor. Unele cladiri sunt mai noi, cum e Catedrala, e pe structura de beton, dar tot pe stalpi. Daca se intervine la subsol, vom avea o serie de cladiri care se fisureaza. Pasajul care urmeaza sa fie construit in Piata Victoriei nu stiu tehnic cum se va face. Mai e o problema, e acel canal austriac care trece exact pe acolo si va fi foarte mult de sapat, vor fi timpi morti pentru cercetare arheologica. Asta ar trebui calculat tin timp si ca si costuri. Nu stiu cat ar afecta cladirile din jur, inginerii stiu mai bine. Asta e marea problema a Timisoarei, apa din sol.

– Apropo de santiere arheologice, ce s-a descoperit important in Timisoara, in cadrul lucrarilor de reabilitare a centrului istoric?
– Ceea ce e important e ca a demarat acest proiect mare pentru ca informatiile pe care le aveam noi erau incomplete. Era o mare necunoscuta asupra a ceea ce se pastreaza in sol. Noi am tot sperat ca sunt foarte multe lucruri care se pastreaza. Lucrarile au inceput destul de bine organizate. In ultimii 10 ani s-au sondat cateva din bastioanele Timisoarei cu cateva investitii. De exemplu am fost acolo, la Clinicile Noi, s-au facut cateva sapaturi cand s-a facut o aripa noua a spitalului, au mai iesit la suprafata bucatele de zid prin diferite sapaturi care s-au facut. Apoi a urmat linia de tramvai in 2006 cand muzeul a sapat acolo si au iesit foarte multe vestigii aratand, iata, ca in sol se pot pastra foarte multe lucruri. Sapaturile acum au fost nesperate pentru ca  au permis atat studiul unor obiecte, cat si scoaterea la iveala a unor cladiri bine pastrate, adica la care se pastreaza mai mult decat, spre exemplu, fundatia. Sunt foarte multe elemente din lemn care s-au pastrat in solul umed, strazi de lemn care sunt din Evul Mediu, deci o serie intreaga de descoperiri despre care nu stia nimeni unde sunt si daca vreodata vor fi scoase la lumina. Majoritatea lucrurilor de acolo vor ajunge in colectii, majoritatea la noi la muzeu. Universitatea de Vest curata cele descoperite in Piata Libertatii.

– Urmeaza Piata Unirii, acolo ce spera arheologii sa gaseasca?
– Acolo e o zona in care sunt fortificatiile medievale si otomane, cateva stradute si case. Nu e un santier de cercetare tematica, ce poate dura oricat, e vorba de o sapatura preventiva, facuta cu ocazia lucrarilor de reabilitare a centrului Timisoarei. Deci e de dorit ca si ritmul sa se adapteze unei astfel de cerinte, nu poti tine orasul sapat la nesfarsit. noi vom incerca in timpul care ne va fi alocat sa ne indeplinim treaba, sa colectam si informatiile si obiectele gasite.

– Cand credeti ca vor putea fi vizitate de publicul larg exponatele din muzeu?
– Daca vorbim de ceea ce s-a gasit in centrul orasului, acele obiecte trebuie restaurate, conservate, e o durata de timp necesara. Apoi, va urma probabil o expozitie gazduita in Bastion, iar la castel, cand va fi finalizat, in expozitia de baza a muzeului ar fi normal sa isi gaseasca locul si o parte importanta din cele gasite aici. Daca vorbim de muzeu, asa cum spuneam, ar trebui lasat sa se stabilizeze ca umiditate dupa toate lucrarile din interior, apoi va trebui sa existe o finantare pentru refacerea expozitiilor de baza. Trebuie platit design, amenajarea propriu-zisa, instalatiile, vor trebui, ca in orice muzeu sa existe reconstituiri ale unor elemente de interior. Astea ar putea dura aproximativ un an de zile. Practic, sa impodobesti castelul cu asemenea expozitii, sa amenajezi spatii comerciale pentru vizitatori, toate acestea ar dura ca timp si va costa bani. Abia dupa aceea muzeul va fi deschis publicului. Minim doi, maxim in trei-patru ani, toate aceasta ar putea fi finalizate.