‘Fondul clasei? Din punctul meu de vedere, nu exista! Si legal, nici nu am auzit de el!’ Interviu cu Aura Danielescu, inspector scolar adjunct ISJ Timis

La sfarsitul anului 2012, Aura Danielescu a fost numita, prin ordin de ministru, in functia de inspector scolar general in judetul Timis. Lucreaza in invatamant din 1994 si, pana sa fie numita inspector, a fost director la Scoala din comuna Masloc.

Aveti deja aproape un an si jumatate de cand indepliniti functia de inspector scolar general adjunct… Care sunt cele mai dificile aspecte cu care va confruntati din aceasta postura?

Mi-am inceput activitatea in cadrul Inspectoratului Scolar Judetean Timis de aproape un an si jumatate, perioada in care, in contextul functiei pe care o indeplinesc, am coordonat compartimente extrem de importante la nivelul institutiei. Schimbarile legislative, noutatile si prioritatile identificate m-au asezat de multe ori in situatii nu tocmai usoare, situatii pentru rezolvarea carora am fost nevoita sa identific solutii si sa adopt strategii. Imi este destul de greu sa precizez care ar fi cele mai dificile aspecte ale muncii mele, nu doar din perioada din care ocup aceasta functie in cadrul Inspectoratului Scolar Judetean, ci si din cea anterioara… Dificile pot fi considerate cele care implicau o perioada de timp si o analiza indelungate, cu implicarea tuturor colegilor din teritoriu, perioada de intocmire a planurilor de scolarizare (analiza pe partea demografica corelata cu resursele financiare si umane), perioada de constituire a catedrelor si poate, acele perioade in care am stabilit relatii cu directorii, creand grupuri de comunicare extrem de eficiente, in care a trebuit sa-i conving ca vin si ma intorc in mijlocul lor, ca sunt un om obisnuit, deschis si ca vreau o relatie de colegialitate bazata pe respect si nu o altfel de relatie cu ei! increderea o castigi greu si o poti mentine, daca stii cum, usor!

Ati regretat vreun moment fosta functie, de director la scoala din Masloc? Era mai usor acolo?

Nu stiu daca e vorba de regret! Cand am plecat, considerand aceasta ocazie o oportunitate ce-mi va permite sa impartasesc din experienta mea si sa dobandesc experienta prin relatia cu colegii din ISJ si, in mod direct, cu toti directorii din scoli, am avut o stare accentuata de disconfort! Am iubit si iubesc scoala de unde am plecat, copiii, parintii si tot ce ma leaga de ea! Am avut emotii cumplite, generate de sentimentele exprimate de copii si cred ca doar pentru simplu fapt ca ma gandeam in mod special ca voi ajuta toate scolile si cu precadere pe cele din mediul rural, mi-am facut curaj sa pasesc in afara acelui spatiu atat de cunoscut si drag. Si, practic, nu am plecat! Lucrez, vorba fiului meu, pe un singur salariu, in doua locuri! Ma implic foarte mult pentru ca sunt constienta ca ma voi intoarce! Caut sa fiu prezenta in scoala ori de cate ori am ocazia si nu las sa treaca zile fara sa am contact cu copiii, parintii si colegii! Practic, simt si ei tot timpul prezenta mea acolo! Umblu la final de saptamana prin satele comunei de unde ne vin copii, in casele lor, le raspund in orice moment la telefoane si inca ma bucur ca imi spun„ doamna director”. Cat despre greu sau usor, in ambele locuri am muncit mult si am dat tot! M-am implicat din tot sufletul, oferind mai mult timp muncii decat familiei! Abordarea e diferita aici, dar, pentru mine, volumul de munca e la fel! Sigur, responsabilitatea, faptul ca prin deciziile ce le iau influentez mult mai multe scoli, elevi, profesori este acum mult mai mare! Dar, imi place, ma provoaca si culmea, nici obosita nu pot spune ca sunt! Am energie si pot profita de ea!

Insistati, cu fiecare prilej, ca este foarte important ca directorii de scoli sa cunoasca foarte bine legislatia. Nu este cam greu, tinand cont ca aceasta este in continua schimbare si destul de stufoasa?

Este vital sa o cunoasca! De foarte multe ori, am constatat ca-si pierd anumite drepturi pentru ca nu le cunosc! Scolile pot castiga, si e dreptul lor, foarte multe, daca, evident, managerul sfinteste locul! Si cred ca asta tine foarte mult de respectul pe care il avem fata de noi, ca oameni! Corect ar fi sa accept o astfel de provocare daca ma simt pregatit sau capabil sa ma pregatesc intr-un timp relativ scurt, pentru a putea avea convingerea ca scoala are doar de castigat prin numirea mea si prin experienta cu care vin. E drept ca legislatia e intr-o continua schimbare si, din dorinta de perfectionare, se intampla sa consideram ca imbunatatim completand, modificand sau schimband, dar, repet, directorul cu adevarat director si-a asumat o mare responsabilitate acceptand acest rol. Eu, si aici si acolo, la Masloc, am citit permanent, am invatat legi si am retinut numeroase articole si cand nu-mi amintesc exact, cel putin stiu unde sa caut, stiu ca exista o precizare ce ma poate ajuta! Legislatia din invatamant este Biblia noastra . Deci, sa raspund la intrebare? Nu e greu, e necesar, util si provocator!

Ce le-ati recomanda directorilor de scoli pentru a fi si buni manageri?

Sa fie sinceri cu ei, sa-si testeze capacitatea, rezistenta la efort prelungit, la schimbari, sa se adapteze, sa nu uite ca locul acela este provizoriu, ca oricand, cineva la fel de bun ca el asteapta la usa sa-l ocupe! Sa nu uite, in primul rand ca lucram, cu totii, pentru EL, pentru copil, pentru adultul de maine si lui ii datoram totul! scoala este a doua lui casa si de multe ori va fi nevoit sa o considere prima! Ce le mai recomand? Multe! Loialitate, dorinta de perfectionare, curaj si respect pentru elevi, parinti, colegi! Daca-i tratam asa,  ne raspund oferindu-ne tot! Ca o paranteza, raspund tot timpul la telefoane, foarte rar uit sa sun si numere necunoscute inapoi, daca nu am putut raspunde, tocmai pentru a nu uita cine sunt cu adevarat, un om simplu, plecat dintre profesori si care se va intoarce acolo cu o experienta adaugata.

Ce noutati au aparut, in ultima perioada, legate de miscarea personalului didactic?

In ultima perioada, s-a modificat OMEN 5451/2013, Ordin privind Metodologia – cadruprivind mobilitatea personalului didactic din invatamantul preuniversitar in anul scolar 2014-2015, prin OMEN 3080/2014. Ca si noutate, in avantajul colegilor nostri, a aparut faptul ca pot completa, pe perioada nedeterminata si colegii din mediul urban ( pana in acest an se putea completa doar in rural pe nedeterminata), care, timp de trei ani au completat in aceeasi unitate de invatamant. Practic, colegii titulari ce nu au mai avut in ultimii ani ore suficiente pe disciplina lor, au completat la nivelul altor unitati, acum au sansa sa devina titulari pe doua unitati de invatamant si sa nu mai traverseze, anual, perioada dosariadei. O alta modificare adusa chiar de ordinul initial, OMEN 5451/2013, este aceea ca prin articolul 253 din Legea 1/2011, Legea Educatiei Nationale cu modificarile si completarile ulterioare, pot deveni titulari, colegi ce au obtinut nota peste 7 in ultimii 6 ani ( 3 ani era pana acum), indiferent daca, prin participarile lor anuale la concurs, au obtinut intr-unul dintre ani, nota sub. 7,00. isi pot folosi, atunci cand solicita modificarea contractului de munca din perioada determinata in nedeterminata, una dintre mediile obtinute in ultimii 6 ani, care, obligatoriu sa fie peste 7,00.

 Cat de dificil considerati ca este pentru un copil in cazul caruia ar fi justificata incadrarea in invatamantul special sa urmeze cursurile unei scoli obisnuite? Dumneavoastra ce le-ati recomanda parintilor?

Daca, din punct de vedere decizional SEOSP Timis, stabileste orientarea copilului spre invatamantul special, incadrarea lui in acest sistem de invatamant este obligatorie. Tipul de deficienta, incadrarea in grad de handicap si alte afectiuni asociate, determina Comisia de evaluare si expertiza complexa sa orienteze minorul spre invatamant special. in acest caz, orientarea lui devine obligatorie. Daca vorbim de tulburari instrumentale, deficiente mintale usoare sau medii, dintr-un punct de vedere personal, consider ca orientarea copiilor se poate face spre o unitate de masa si copilul ar fi castigat. Integrarea lui s-ar produce normal, ar beneficia de sprijin specializat si ar fi extrem de benefic pentru dezvoltarea si recuperarea lui.

In ce etapa a dezvoltarii sale se afla invatamantul particular, preuniversitar, in Timis? Care credeti ca sunt directiile pe care trebuie sa se dezvolte acesta?

Inca suntem la inceput. Coordonez invatamantul particular din judetul Timis si mi-a fost si inca imi este greu sa pun lucrurile la punct, sa conving colegii din acest sistem de invatamant ca desi, prin legislatia actuala se proroga pe un anumit termen de timp finantarea si atribuirea unui cost standard, totusi, conducatorii acestor institutii au obligatia de a se alinia la prevederile pe care le urmeaza unitatile de invatamant de stat. Nu avem o cultura inca formata pentru invatamantul privat! Dumnealor vin dintr-un mediu perceput diferit si cu greutate, desi avem punti de legatura create, reusim sa ne intalnim, sa-i facem sa inteleaga, sa se puna la punct cu legislatia comuna. in acest an, am reusit si avem proiect al planului de scolarizare pentru unitatile de invatamant autorizate si acreditate, avem proiecte de incadrare, deci, incercam! Directiile ce trebuie dezvoltate sunt: autorizare si ulterior acreditare, promovarea invatamantului particular ca si unitati de invatamant, doar daca, acestea au autorizare si acreditare si nu folosirea institutiei private ca si unitate de invatamant, daca ea nu face parte din sistemul de invatamant.

Activitatea profesorilor care vor corecta lucrarile de la simularile examenelor nationale este platita?

Nu se plateste activitatea profesorilor corectori pentru examenele de simulare la Evaluarea Nationala si Bacalaureat si inca nu avem informatii pentru Evaluarea la clasa a II-a, a IV-a si a VI-a.

Ce parere aveti despre scandalurile care au zguduit invatamantul romanesc in ultima perioada? Este spaga un fenomen atat de raspandit in scoli sau sunt doar cazuri izolate? Unde se situeaza limita intre fondul clasei si cadouri exagerate?

Cred ca e bine sa fim atenti, sa ne desfasuram activitatea legal si corect, insa, ca in orice domeniu de activitate, si la noi exista colegi ce nu ne onoreaza. Nu inseamna ca generalizam, ca extindem mai mult decat e necesar acest aspect si ca ne concentram sa urmarim practici ilegale, pierzand din atentie esenta, munca noastra, rezultatele ce le obtinem. E clar ca sunt doar cazuri izolate si partea frumoasa a sistemului ar trebui sa primeze, sa fie evidentiata. Nu cred ca avem oameni ce stau si asteapta cadouri si beneficii pentru munca lor si chiar daca sunt, acest lucru neputandu-l confirma la nivelul judetului nostru, sunt extrem de putini. Sentimentul de multumire pentru ceea ce facem pentru ei este atat de frumos sa-l atingi si in diferite forme, nu prin cadouri exagerate. Spre exemplu, in primii mei ani de invatamant, cand nici nu auzisem de acest fenomen, elevii mei imi lasau pe catedra, in pauza, paine de la brutaria din sat, rupta cu manuta lor si erau convinsi ca bucuria mea va fi foarte mare. Evident, revenind in clasa, gaseam o catedra plina de bucati rupte de paine si zambetul si multumirea mea ajungea acolo unde trebuia! Erau fericiti ei si eu! Fondul clasei? Din punctul meu de vedere nu exista! Si legal, nici nu am auzit de el! Un director bun, un manager adevarat nu au nevoie de sprijinul familiei pentru a identifica solutii pentru scolile lor! scoala Masloc e un bibelou, unde copiii gasesc de toate: incaperi spatioase, dotari de ultima generatie, material didactic din belsug si multe altele, realizate fara parinti!! Si totusi, realizate!!!