Tu cat de bine cunosti Timisoara? Mic ghid practic pentru a descoperi comorile orasului. FOTO!

Daca timisorenii get -beget stiu o parte din povestile cladirilor, pietelor sau monumentelor de arta din oras de la parintii care, la randul lor, le-au aflat de la bunici sau strabunici, pentru cei care au venit mai tarziu multe dintre comorile acestuia sunt necunoscute.

Cu gandul,  in primul rand, la studentii care invata in Timisoara si care vor sa descopere ce se ascunde dincolo de zidurile cladirilor din centrul orasului, Ioan Hategan, cel mai bun cunoscator al istoriei locului,  a pornit intr-un tur al carui ghid a fost.

“Acest tur este organizat de Casa Studentilor. Participa mai ales studenti din anul I si II, de la mai multe facultati din oras, cre au dorit sa vina sa cunoasca orasul, asa cum nu au avut de  la cine sa-l stie. Sunt ghizi in Timisoara, dar ca orice munca, unii sunt mai buni, unii mai asa. M-am gandit demult sa formez o generatie de tineri care sa poata se le explice strainilor lucruri interesante despre oras asa ca de vreo 14 ani predau cursuri pentru ghizi, si la universitatile de stat si la cele particulare.” a spus Ioan Hategan.

In jur de 50 de oameni, majoritatea studenti, dar si persoane mai in varsta, l-au insotit. Plecand de la ceasul floral de langa Hotelul Continental, participantii la excursia prin centrul orasului au avut ocazia sa afle povestea pomului breaslelor – arborele cu trunchiul invelit in fier, adus pe comanda la Timisoara si pus la coltul casei sale de mesterul Trandafir, care vazuse pomi asemanatori in orasele cu traditie mestesugareasca din vestul Europei.

Au aflat apoi ca Palatul Deschan a fost han pentru mestesugarii si negustorii aflati in trecere, cu afaceri, prin Timisoara . O cladire  mai incolo, in Palatul Mercy, a functionat ani de-a randul inchisoarea orasului.

Totodata, Ioan Hategan le-a explicat si cel mai simplu mod de-a data o cladire din oras: daca are un singur etaj, dateaza de dinainte de 1800; daca are doua etaje este construita pana in 1900 iar dupa aceasta data incepe construirea palatelor cu trei sau patru etaje, ale caror stiluri se diversifica o data cu trecerea timpului.

Amanuntele li s-au parut fascinante participantilor la excursia prin centrul istoric al Timisoarei.

“Stau in Timisoara din 2002 dar multe lucruri din cele auzite astazi nu le-am stiut. Este interesant” a spus una dintre fetele venite sa afle mai multe despre oras.

“Este interesant, dar cred ca ar fi util sa se organizeze astfel de tururi si prin alte locuri istorice din Timisoara, nu doar prin centru, ci si prin zona Maria sau Traian. Sunt si acolo cladiri superbe despre care se stie mult mai putin decat despre cele din Piata Unirii.” a adaugat o alta

Turul a continuat spre Piata Unirii, pe langa strada Eugeniu de Savoya – cea mai lunga din orasul vechi  – pornind din coltul acesteia numit “al provizilor” – dupa Bastionul Therezia din imediata apropiere, folosit pentru pastrarea acestora.

Palatul Dicasterial,  in care isi au acum sediul mai toate institutiile legate de sistemul de justitie din oras,  a adapostit, de-a lungul timpului, si tot felul de firme, printre care si una care rula trabuce si are, conform legendei, tot atatea ferestre cate zile are anul.

Plimbarea cu ghid a continuat prin doua curti interioare specifice zonei si mai apoi, spre Dom, spre Piata Unirii, nu inainte ca ghidul sa le arate participantilor o cladire cu un trecut mai aparte: vestita pentru ornamentele interioare, casa, aflata vizavi de Facultatea de Arte, a adapostit unul dintre cele mai cunoscute bordeluri din oras.

Piata Unirii a insemnat un loc de popasuri dese si lungi, pentru ca mai toate cladirile de acolo au povesti fascinante. Printre ele, Domul Catolic.

“Aici, in zona Domului, era un teren mlastinos. Timp de vreo 40 de ani s-au chinuit inginerii si arhitectii militari habsburgici sa planteze piloni de stejari peste care sa toarne o sapa de caramida, peste care sa ridice zidurile. Este inceput pe la 1736 si a fost terminat pe la 1774, iar planurile au fost desenate de unul dintre arhitectii  Palatului Schönbrunn  din Viena. In interior sunt doua altare, lucrate de mesteri artisti vienezi. Unii au venit in Timisoara si s-au stabilit aici, altii au lucrat si au plecat mai apoi.Altarul principal este pictat de Michael Angelo Unterberger , directorul Academiei de Arte frumoase din Viena, la 1750 si il are ca personaj central pe Sfantul Gheorghe, care era sfantul protector al  catolicilor din Banat “ a explicat istoricul Ioan Hategan.

Pe langa povestile legte de istoria si arhitectura orasului, Ioan Hategan le-a povestit participantilor la mica sa excursie despre adevaratul spirit   multietnic al Banatului, despre modul in care un timisorean autentic stie sa-si faca si crucea catolica atunci cand intra in Dom, dar si ce atitudine sa adopte cand trece pragul unei sinagogi. Tot el le-a spus si despre obiceiul conform caruia, in multe familii din Timisoara istorica, sa se vorbeasca o limba pe care vecinii nu o prea intelegeau: pentru ca membrii ei erau si romani, si maghiari, si germani, si slovaci sau sarbi, amestecau cuvintele din mai multe limbi, intr-un grai doar al lor.