Revolutia de la Timisoara vazuta de dupa gratii! ‘Mancam bataie si stateam inghesuiti cate 2-3 intr-un pat, in puscarie’. Marturii ale unui student arestat de Militie acum 25 de ani, in Decembrie 1989

TIMISOARA. In Decembrie 1989, in timpul evenimentelor care se petreceau la Timisoara in incercarea de a darama regimul comunist, sute de oameni au fost adunati de pe strazi si dusi in arestul Militiei Judetene sau la Penitenciar direct.

Printre cei arestati s-a numarat si Marius Mioc. Avea 21 de ani la acea vreme si era student la Facultatea de Mecanica, pregatindu-se sa fie inginer in vreo intreprindere socialista. A devenit insa unul dintre cei mai activi revolutionari din primele zile ale revoltei din Decembrie 1989.

”Eram student la Mecanica, urmaream evenimentele din estul Europei si nadajduiam ca se va putea face si la noi ceva. Am vazut ca rusii nu intervin, nu trebuia sa ne speriem de ei, asa ca ramanea in puterea noastra sa daramam sistemul care, personal, mi se parea unul subred”, se prezintă Mioc.

Ziua de 16 Decembrie 1989 l-a ”prins” pe tanarul student la acea vreme, in plina strada, in Timisoara. Auzise despre Laszlo Tokes si despre momentul in care zeci de oameni s-au adunat in fata casei acestuia din Piata Maria pentru a fi martori la mutarea fortata a pastorului. A simtit ca acela este momentul unei schimbari si pentru Romania.

”Pe 16 Decembrie am trecut cu tramvaiul prin centru si am vazut lumea adunata. Am avut prsesntimentul ca poate fi acesta prilejul pe care il asteptam. Auzisem ca pe 15 era ceva scandal la Laszlo Tokes, nu stiam prea multe amanunte. Am coborat, era lume cu lumanari in maini, oameni pasnici si m-am bagat printre ei sa vad ce se intampla. La un moment dat a aparut la geam cineva, credeam ca era Tokes, nu ii cunosteam figura. Oamenii au inceput sa se infierbante, sa scandeze strigau Jos Ceausescu, Libertate, Vrem alegeri libere. Dupa un timp au venit vreo 10 militieni. Multimea s-a speriat de uniforma de militian si s-a retras. Eram si eu printre cei care strigam ca noi suntem multi, eram vreo 300 de oameni, ei sunt putini. Era un magazin care avea afara niste lazi cu sticle de lapte, s-a aruncat inspre militieni. S-au asezat in linie si se putea trece printre ei pentru ca erau putini, nu aveau sanse sa ne opreasca. Au venit apoi masini de pompieri care ne imprastiau cu apa. Venisera si niste scutieri care ne-au impins pana la intersectia cu strada Gheorghe Doja, spre podul din Piata Maria. Unii strigau, altii doar se uitau. Dupa un timp, scutierii au inceput sa inainteze, bateau cu bastoanele in scuturi. S-a creat panica in multime. Au impartit multimea in doua. O parte au fost impinsi pe pod, altii pe strada, de-a lungul Begai. Era 11.00 noaptea”, isi aminteste Mioc.

El se afla in grupul care a fost impins peste pod, alaturi de alte aproximativ o suta de persoane. Si-a spus ca in acel moment s-a cam terminat manifestatia, dar si ca ar fi bine ca aceasta sa continue maine zi, la ora 17.00, tot in Piata Maria. Mioc a inceput sa le spuna oamenilor ca aveau sa se intalneasca a doua zi.

”Le-am spus celor din grup, apoi am facut un ocol sa le spun si celor din grupul al doilea de pe malul Begai. Si trecatorilor pe care ii intalneam le dadeam intalnire maine zi la ora 17.00,  in Piata Maria. Cineva mi-a dat ideea sa ma duc la gara sa le spun oamenilor sa vina, pentru ca acolo e multa lume. Pe holul garii, la iesire, niste militieni au venit dupa mine si m-au prins, m-au arestat, m-au bagat intr-un sediu langa gara. Acolo, primele scatoalce, m-au perchezitionat, mi-au gasit carnetul de student, apoi cu o Dacie m-au dus la Militia Judeteana. A trebuit sa stau in genunchi cu mainile la ceafa. Daca nu stateam in pozitia corecta, ne bateau. Ne-a dus la un inetrogatoriu scurt. In noaptea respectiva au tot adus arestati”, isi aminteste Mioc.

Au urmat alte zile de cosmar pentru tanarul student.

”In dimineata urmatoare ne-au dus in curte unde ne-au tinut un discurs, apoi ne-au urcat intr-un camion si ne-au dus la penitenciar. Ne-au luat obiectele de valoare si banii. Ne-au dus in celule, eram foarte multi, dormeam doi-trei intr-un pat, paturi pe trei nivele. Am stat acolo pana in 19 decembrie dimineata. Discutam intre noi, desi ne era frica sa nu fie informatori printre noi, incercam sa ne gasim alibiuri. Apoi, in 18 decembrie am fost prima oara scos la ancheta. M-am gandit sa spun ca am fost la varul meu care locuia in Ronat. Nu m-au crezut cei care m-au anchetat. M-au lovit cu bastonul de cauciuc. In 19 decembrie, dimineata, am fost luat din penitenciar si dus la Militia judeteana. Am fost anchetat de un militian, Filipescu. Mi-a spus sa recunosc tot, ca ei oricum stiu, sa nu incerc sa ii mai mint. A inceput cu bataia. Lovituri peste spate, picioare, peste zone in care eram acoperit de haine. Spunea acest anchetator ca are un raport al celor care m-au arestat langa gara in care se arata ca am spus la lume sa se adune a doua zi. Pana la urma am recunoscut in seara respectiva, dupa ce mi-au pus catusele foarte strans si mi s-au umflat mainile foarte tare. Am recunoscut ca am spus la oameni sa vina a doua zi”, povesteste Mioc.

In data de 20 decembrie a fost, din nou, scos la ancheta, insa atunci a auzit vuietul multimii, iar in acest fel a aflat ca ceea ce incepuse in 16 decembrie a continuat si in zilele urmatoare. A venit o noua ancheta in care Mioc a fost batut. Fortele de ordine l-au dus apoi la arestul Militiei si i-au dat haine de puscarias. In ziua de 21 decembrie ancheta a continuat, insa fara bataie, iar in data de 22 decembrie 1989 a auzit pentru prima data ca pe strada se striga ”Victorie”.

”In 22 decembrie am auzit strigand  <Victorie> si ne dadeau inapoi hainele civile. Ne gandeam ca poate ne elibereaza, nu stiam ce se intampla. Ne-a urcat intr-o duba, ne uitam pe un gemulet si priveam in afara. Oamenii erau bucurosi, insotitorul soferului facea cu mana oamenilor de afara. Am observat ca duba merge inspre margine aorasului. Cei care erau langa usa au reusit sa o deschida si am sarit din mers. Am fugit, am intrat intr-o curte unde erau niste batrane care ascultau radioul in ungureste. Am aflat de la aceste femei ca Ceausescu cazuse”, isi aminteste Mioc.

Ulterior, Mioc si-a cerut dreptatea in Justitie. A facut o plangere impotriva celui care l-a anchetat si batut. La proces acesta a recunoscut ca l-a anchetat, dar nu a recunoscut bataia. Decizia a fost de neincepere a urmaririi penale.

Si, pentru ca i se facuse dosar penal in 1989 pentru faptele de la Revolutie, a trebuit ca si Mioc sa fie judecat, primind acelasi rezultat ca si anchetatorul sau: NUP.

In 19 decembrie 1989, comunismul in Timisoara isi traia ultimele ore. In Piata Operei incepusera sa se adune tot mai multi oameni care redescopereau solidaritatea. Oameni care nu se cunoscusera niciodata se imbratisau, isi strangeau mainile si isi imparteau mancarea, tigarile si apa. A doua zi, in 20 decembrie, Timisoara avea sa devina primul oras liber de comunism din Romania.