In doliu, Timisoara isi plange astazi mortii. 17 Decembrie 1989, ziua in care cadeau sub gloante primii tineri ai Revolutiei
TIMISOARA. Azi in Timisoara, maine-n toata tara! Asta se striga acum 26 de ani pe strazile orasului care a inteles ca sta in puterea lui sa schimbe istoria si a facut-o.
A platit, atunci, cel mai crud tribut de sange. In 17 decembrie 1989 la Timisoara se trageau primele focuri de arma si cadeau sub gloante primii tineri ai Revolutiei! Insetati de libertate, si-au pus piepturile goale in fata soldatilor care au urmat ordinele criminale. In doliu, orasul martir isi plange astazi mortii.
Asadar, in urma cu exact 26 de ani, oamenii s-au indarjit, atunci cand au vazut ca Armata si-a indreptat armele inspre popor si au iesit in strada in numar tot mai mare.
Oamenii circulau pe strazi, in grupuri mari, in incercarea de a aduna si alti camarazi sa strige alaturi de ei impotriva regimului lui Nicoale Ceausescu.
Militia a intervenit si a inceput sa faca arestari, Armata a scos prin oras tancuri si TAB-uri in incercarea de a-i intimida pe manifestanti, iar acestia, furiosi, au spart vitrinele magazinelor din zona centrala.
La Spitalul Judetean, la Urgente, holul era plin de oameni care asteptau la coada sa fie preluati de medici. Locul devenise un infern. Raniti plini de sange zaceau peste tot, pe targi, pe jos, iar acestia gemeau de durere.
CITESTE SI: As vrea sa ma intalnesc cu cel care m-a impuscat ca sa ii multumesc… FOTO!
62 de oameni au murit in 17 Decembrie 1989 la Timisoara, iar cateva sute au fost raniti.
Incercarea disperata a regimului Ceausescu de a inabusi in sange Revolutia de la Timisoara avea sa dea in clocot spiritul unui oras care a decis atunci sa se opuna cu toate fortele unor ordine criminale. Fiecare mort, fiecare ranit scotea in strada in urmatoarele zile alti o suta sau o mie de oameni.
Urmau 3 zile de teroare in care timisorenii isi dadeau intalnire in Piata Operei si redescopereau solidaritatea, asteptand un semn de la Bucuresti.
Programul de astazi al comemorarilor dedicate zilei de 17 Decembrie 1989, in Timisoara indoliata
Asociatia 17 Decembrie a Ranitilor si a Familiilor Indoliate din Revolutia 1989
07:30 Primirea invitatilor din tara, la sediul asociatiei, Calea sagului nr.7
10:00 Slujba de pomenire a eroilor martiri – Catedrala Mitropolitana din Timisoara, depunere de coroane
12:00 Slujba de pomenire a eroilor martiri la Biserica Martirilor din Timisoara, str. Dumitru Juganaru (fosta Albac) nr.10, depunere de coroane
13:30 Deplasare la Cimitirul Eroilor
14:00 Slujba de pomenire a eroilor martiri si parastas la Cimitirul Eroilor, depunere de coroane
19:00 Moment de reculegere cu lumanari în memoria eroilor – martiri ai Revolutiei din Decembrie 1989 din Timisoara pe treptele Catedralei Mitropolitane
ALTAR 89
10:00 Slujba de pomenire a eroilor – martiri si depunere de coroane la Catedrala Mitropolitana din Timisoara
12:00 Slujba de pomenire a eroilor – martiri si depunere de coroane la Biserica Martirilor din Timisoara, str. Dumitru Juganaru nr.10
13:00 Slujba de pomenire a eroilor – martiri, depunere de coroane si parastas la Cimitirul Eroilor din Calea Lipovei
Fundatia Nationala a Revolutiei din Decembrie 1989
12.00 – 13.00 Depuneri coroane si jerbe Catedrala Martirilor
Foaierul Operei Nationale Romane
16.00 Expozitie de pictura contemporana – Mihai Olteanu
Pareri
Si tot militienii participanti la represalii s-au facut revolutionari.
Poi au participat si ei la revolutie , nu, fara ei nu aveam impuscaturi si martiri ( o spun ca sarcasm ). Oricum este greu de stiut care din ei ce a facut deoarece in timpul revolutiei nici un militia nu purta uniforma iar cei de la secu erau imbracati in haine de soldati si erau impreuna cu soldatii de la unitatile de securitate iti dadeai seama doar ca nu-s soldati in termen doar dacai ii priveai de aproape fiind prea in varsta si obezi ( unii ) sa fie militari. Cei mai multi umblau civili si culegeau revolutionary – aici stiu din experienta ca au vrut sa ma prinda cand am mers cu grupul din spatele magazinului Bega prin parcul dintre Bega si Continental sa fortam cordonul militiei din fata Continentalului, am reusit sa scap cu fuga , pe vremea aia aveam doar 24 de ani. Ce-a mai mare frica totusi mi-a fost in noaptea ce a urmat deoarece grupul de revolutionari spre seara sa adunat in fata Operei si am ramas acolo peste noapte ca sa continuam si sa nu se stinga revolutia dar oameni au inceput sa plece probabil de oboseala si mult mai sigur de frica asa ca pe la 2, 3 noaptea mai ramaseseram poate cel mult 100 atunci mi-am zis daca vin astia ne pot lua pe toti deodata dar n-au venit cea ce a fost si a ramas o mare enigma in schim a venit un camion de la fabrica de paine si ne-a adus paine calda , eu consider ca si acestia au fost eroi sustinand cum au putut revolutia. Inspre dimineata au inceput sa se adune iar oamenii si dupa aceia au fost foarte multi chiar si in noptile urmatoare, nu ne-a mai fost asa de frica . Restul e istorie
Nu stiu cit mai conteaza pentru uni parerea noastra, a celor care au trait acele timpuri ,au fost vremuri grele si cumplite,nu se pot uita,pacat ca nu dorim mai mult sa materializam copiilor nostri si generatiilor care au urmat dupa noi aceasta parte a istoriei nemului nostru,nu ar trebui uitat nici o clipa cea ce s-a realizat in acel 17 decembrie 1989,atunci a inceput de fapt libertatea noastra,doresc ca noi toti sa incercam sa dam mai multa importanta acestei zile,sa nu uitam ca au fost fratii de-ai nostri care s-au jertfit,au murit sa putem noi sa traim mult mai decent.
REVOLUTIA DIN DECEMBRIE 89:Militia, a tras in aer,armata, a tras in aer,securitatea, a tras in aer,POPORUL(CETATENII )AU INSPIRAT AERUL.Concluzia:Cetatenii au murit intoxicati cu plumbul din aer.Nimeni nu e vinovat.