(P) Candidatul pe lista UNPR la Consiliul Judeţean Timis, Titu Bojin: „Regionalizarea ne-ar reda statutul de «Banatu-i Fruncea»”!

Actuala campanie electorală a demarat lent spre deosebire de precedentele, mult mai zgomotoase şi dinamice. Se pare că aceasta este strategia marilor partide, sigure de victorie în condiţiile în care legea electorală, făcută de aceste partide, le conferă toate avantajele dorite. Pe Titu Bojin, candidat pe lista UNPR, schimbarea modului de alegere a Preşedintelui Consiliului Judeţean (CJ) îl dezavantajează, dar asta nu înseamnă că nu-şi va apăra şansele până la capăt.

„Vreau s-o fac aşa cum ştiu eu, afirmă cu tărie Titu Bojin: onest, fără laude deşănţate şi, mai ales, în spiritul adevărului. Cetăţeanul chemat la urne trebuie să cunoască în întregime şi conform adevărului cine sunt cei care îi solicită votul. Partidele nu mai vorbesc astăzi despre regionalizare, deşi a fost subiectul preferat al alegerilor din 2012. Eu continui să susţin nevoia rapidă a regionalizării. Am crezut şi cred într-un Banat ca parte a unei Românii prospere şi bogate, dar acest lucru nu se poate realiza prin decizii luate doar la Bucureşti”.

Iată poziţia adoptată pe tema regionalizării de Titu Bojin, candidat pe lista UNPR la conducerea Consiliului Judeţean Timiş:

„În ceea ce mă priveşte, deşi s-au scris despre mine vrute şi nevrute, adevăruri sau minciuni, voi sublinia că NIMENI nu mi-a contestat apartenenţa totală la spiritul şi valorile Banatului. Da, sunt «bănăţean în ţoalele mele», prin naştere şi educaţia primită, printr-o bună parte din viaţă petrecută doar aici, în Banatul nostru, alături de locuitorii săi. Afirm fără teamă că toţi contracandidaţii mei la un loc nu cunosc nici pe departe, comparativ cu mine, judeţul Timiş şi oamenii de aici. Asta şi pentru faptul că mandatul de preşedinte al CJ Timiş l-am efectuat între oameni şi împreună cu ei. Uşa mea a fost deschisă pentru oricine şi, atât cât m-am priceput şi cât am putut, am ajutat oamenii. De multe ori veneau cu probleme care nu ţineau de funcţia mea, dar, din omenie, am căutat să  îi ajut. Mi s-a reproşat acest lucru de către unii colaboratori, mi s-a spus că oamenii pe care nu îi voi putea ajuta nu mă vor uita, dar nu puteam să mă lupt cu firea mea.

Regionalizarea, promisă mereu, dar nerealizată!

Poate împotriva aşteptărilor, am să mă refer în acest material la una din nerealizările mele şi ale coaliţiei (U.S.L.) cu care am câştigat în 2012 mandatul de preşedinte al CJ Timiş: regionalizarea.

În 2012, având în spate cea mai puternică coaliţie politică ce a guvernat România, credeam că vom aplica ceea ce am promis oamenilor, iar una dintre promisiunile importante era regionalizarea. Nu am susţinut şi nu voi susţine vreodată nicio mişcare care ar duce la cea mai mică sciziune a României, dar modul în care este condusă ţara la ora actuală este anacronic, centralismul fiind mai accentuat decât în perioada socialismului. Am crezut şi cred într-un Banat ca parte a unei Românii prospere şi bogate, dar acest lucru nu se poate realiza prin decizii luate doar la Bucureşti.

Am avut experienţe triste ca preşedinte al CJ Timiş privind relaţia cu forurile din capitală. Se crede în continuare în subordonarea judeţelor, se accentuează nejustificat dependenţa acestora de Bucureşti. S-a vorbit foarte mult, mai ales în presă, de aşa numitele «deconcentrate», dar care în realitate sunt foarte concentrate tot la… Bucureşti. Aceste instituţii, aşa-zise judeţene, sunt dependente în totalitate de deciziile luate de forurile lor superioare, de ministerele de care aparţin. Nu neg rutina şi uneori lipsa de profesionalism ale angajaţilor din aceste instituţii, dar în ceea ce priveşte decizia, aceasta aparţine forurilor superioare, începând cu achiziţia biroticii şi terminând cu virarea banilor. Este adevărat că o bună parte dintre conducătorii acestor instituţii au fost propuşi de la nivelul judeţului, dar vă asigur, şi eu nu mint, că, din secunda următoare, activitatea lor şi menţinerea în funcţie se făcea de organele superioare de la Bucureşti.

Începând cu APIA şi terminând cu OJFIR şi CRFIR (instituţii care se ocupă de fondurile europene), tot ceea ce înseamnă contracte sau finanţări se decide la Bucureşti. Poate APIA, spre exemplu, să termine perfect şi la timp actele pentru subvenţii, banii vor veni doar atunci când poate sau vrea Bucureştiul. Între timp, toţi fermierii timişeni vor rămâne fără finanţare şi îşi vor revărsa năduful în primul rând spre APIA Timiş.

Regionalizarea este în mod sigur şansa dezvoltării economice corecte a Banatului şi a ţării

Nu vreau să continui exemplificările, situaţia este cvasigenerală, prezint lucrurile aşa cum sunt, dorind doar să subliniez importanţa regionalizării în bunul mers al nostru şi al întregii ţări. Ştiu oare mai bine şefii de la Bucureşti care sunt resursele, posibilităţile şi nevoile Banatului decât noi, băştinaşii, trăitorii de zi cu zi pe aceste meleaguri? Pot lua decizii mai bune şi mai corecte decât noi? De ce nu vor o guvernare mai simplificată şi mai elastică decât cea pe care ne-o oferă de peste 25 de ani de democraţie? Sunt doar câteva întrebări, dar la toate răspunsul este NU! Şi atunci de ce nimeni nu vrea să vadă evidenţa şi păstrăm un mod falimentar de a conduce ţara?

Regionalizarea este în mod sigur şansa dezvoltării economice corecte a Banatului şi a ţării. Mutarea deciziei la nivele inferioare este benefică, pentru că aceste nivele sunt mai bine informate, mai aproape de fenomen. Exemplul ţărilor europene dezvoltate economic şi cu democraţie autentică se pare că nu este suficient pentru noi. În ceea ce mă priveşte, sunt absolut convins de necesitatea regionalizării, şi asta cât mai repede. Din păcate, este nevoie de o decizie politică largă, ce impune renunţarea la o parte din putere. Pentru asta avem nevoie de oameni cu caractere tari, care să nu sufere de «beţia puterii», să nu uite de unde au plecat.

La alegerile locale din 2012 am crezut că sunt înconjurat de un grup de oameni, mai ales cei tineri, legaţi de aceste locuri şi de oamenii lor. Pe mulţi i-am ajutat să dobândească funcţii şi demnităţi la Bucureşti, văzând în ei un viitor sprijin pentru judeţul Timiş. Mai mult, partidul din care făceau parte a promovat chiar la Ministerul Dezvoltării Regionale un om din provincie, cu experienţă în domeniu, care era declarativ trup şi suflet pentru regionalizare. Din păcate, atât acel om (Dragnea Liviu, dacă mai e nevoie să o spun), cât şi tinerii noştri deputaţi şi senatori, odată ajunşi «la butoane», cum se spune, au uitat de unde au plecat şi pe cine trebuie să reprezinte.

Treziţi-i la realitate pe cei care au mimat susţinerea Timişului la Bucureşti!

Am primit destule lovituri, chiar sancţiuni pe linie de partid, atunci când mă încăpăţânam să susţin regionalizarea şi să mă bat pentru banii şi drepturile Timişului. Atunci am văzut cât de singur am rămas şi cât de puţin înseamnă pentru unii cuvântul dat.

Voi, dragi timişeni, aveţi acum şi la toamnă şansa de a-i trezi pe aceşti oameni din beţia puterii, şi, dacă veţi crede necesar, să le anulaţi «buletinul de Bucureşti». Măcar pentru vreo patru ani, să nu mai uite de unde au plecat.

În ceea ce mă priveşte, aşa cum v-am mai spus, nu-mi doresc să plec vreodată din Timiş, nici la Bucureşti, nici chiar la Bruxelles. Sunt şi voi rămâne un bănăţean autentic, ştiu şi pot să fac treabă aici, acasă la mine, unde cunosc oamenii, râul şi ramul…

Vreau să muncesc pentru prosperitatea Banatului ca regiune de frunte a frumoasei şi bogatei Românii. Ştiţi cum se poate anagrama cuvântul «România»? OM ÎN RAI. Noi avem un colţ din acest rai: el se numeşte Banat”.