(P) TITU BOJIN, CANDIDATUL UNPR LA CONSILIUL JUDETEAN TIMIS: SCRISOARE DESCHISA MINISTRULUI AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE, ACHIM IRIMESCU

În cei patru ani de mandat ca preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş am fost mereu aproape de timişenii mei. Am fost alături de ei indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte. Aşa, am reuşit să le aflu problemele, să le ştiu necazurile şi, astfel, să mă pot apleca spre rezolvarea acestora.

Mă voi referi, în cele ce urmează, la un sector foarte sensibil, şi anume la agricultură. Există foarte mulţi timişeni care au ales să practice această îndeletnicire.

Sunt foarte mulţi fermieri în Timiş, de la cei care lucrează pământul, la crescătorii de animale. Iar, din acest punct de vedere, Timişul îşi respectă statutul de a fi unul dintre cele mai bogate judeţe ale ţării.

La nivelul Consiliului Judeţean Timiş am reuşit să venim în sprijinul acestor investitori din agricultură, însă după propriile posibilităţi, pentru că soarta lor, dacă putem spune aşa, se află în mâinile celor de la Bucureşti, de la Ministerul Agriculturii. În timpul mandatului meu s-au realizat sute de kilometri de drumuri, ceea ce îi ajută pe fermieri să ajungă mai repede la pământurile lor. Una e să mergi pe drumuri de pământ, altceva să mergi pe drum de piatră ori pe drumuri de asfalt.

Însă, marea durere a fermierilor din judeţul Timiş este aceea că, nici după ce s-a schimbat guvernul, iar la putere au venit miniştrii tehnocraţi, nu s-a schimbat nimic. Cei care trebuie să facă din agricultură o prioritate – ministrul, aparatul şi agenţiile Ministerului Agriculturii – au adus-o pe ultimul loc în Europa.

În urmă cu câteva luni, agricultorii din judeţul Timiş au sperat că, în sfârşit, la Ministerul Agriculturii a venit o echipă mai puţin implicată politic şi, în această situaţie, problemele celor care trudesc în agricultură vor fi mai repede şi mai uşor rezolvate. Speranţele fermierilor s-au risipit, având în vedere greutăţile cu care se demarează lucrurile şi, mai ales, cele legate de plata subvenţiei atât în sectorul vegetal, cât şi în cel animal.

Cu toţii am sperat că imperfecţiunile şi neîmplinirile evidente din perioada 2014-2015 vor fi depăşite, iar cei care pun pâinea pe masa oamenilor vor fi la timp răsplătiţi prin plata subvenţiilor şi promulgarea unor legi care să stimuleze afacerile din agricultură, nu să le rărească sau, şi mai rău, să le închidă.

Negăsirea unor aplicaţii electronice performante şi lipsa unor module tehnice care să realizeze şi implementeze la timp schemele de sprijin financiar nu sunt scuze, ci, dimpotrivă, acuze.

Se ştie de aproape doi ani că se va schimba sistemul de subvenţionare, că vor apărea mai multe scheme de sprijin, fiecare cu specificul ei. În aceste condiţii, trebuia să existe preocupare încă din anul 2014 – începutul anului 2015 pentru realizarea unei aplicaţii tehnice performante şi eficiente, dar agricultura nu a fost niciodată o prioritate nici pentru guvern şi nici pentru parlament.

Suntem ultima ţară din UE care nu şi-a plătit integral subvenţiile către niciun fermier. Sunt foarte mulţi care nu au primit nici un leu din drepturile cuvenite.

Care este vina fermierilor? Că au muncit, că s-au împrumutat cu bani? Că sunt sistematic amăgiţi şi duşi cu preşul, că nu au cui să-şi vândă produsele sau dacă le vând, le vând la preţuri de batjocură… etc?
Nimeni nici măcar nu pomeneşte de durerile, nevoile şi necazurile lor.

Agricultorii nu cer lucruri mari şi foarte mari. Cer doar să nu fie uitaţi cu plata drepturilor care li se cuvin. Nu au cerşit şi nu cerşesc de la nimeni nimic. De multe ori, nici ofurile nu şi le spun. Sunt prea buni şi prea răbdători. Şi, cu toate acestea, nu au încetat să aştepte, să respecte şi să spere.
Crescătorii de animale suferă la fel de mult. Nu cunosc niciun crescător de animale care să fi primit subvenţia pe cap de animal. Nu ştiu dacă vor mai avea unde să-şi vândă laptele, brânza sau carnea. Aşa ceva nu este posibil într-o ţară europeană.

Domnule ministru, haideţi să nu distrugem ce avem cel mai de preţ în ţara asta – pământul, animalele, oamenii – cu indiferenţa şi incompetenţa sau lipsa de interes şi răspundere a unora sau altora. România nu merită ultimul loc în Europa.

Au dovedit acest lucru oamenii care lucrează în agricultură şi industria alimentară, prin perseverenţa lor. Vă feriţi foarte mult de administraţiile locale, de cei aleşi de popor, atât la nivel local, cât şi judeţean, în ceea ce priveşte implicarea acestora în domeniul agricol. Multe dintre treburile agriculturii s-ar fi rezolvat mai repede şi mai uşor dacă era realizată descentralizarea, dacă o parte din acţiunile şi activităţile specifice ministerului erau dirijate şi coordonate la nivel judeţean.

Aici se cunosc foarte bine toate problemele oamenilor şi puteau fi rezolvate mult mai repede. Prea multă centralizare nu este benefică şi descurajează investitorii locali și chiar pe cei străini. Susţinerea financiară şi economică a agricultorilor este o necesitate, domnule ministru. Agricultura, care nu are culoare politică, trebuie ajutată şi nu ignorată.

CU ALEASĂ CONSIDERAŢIE
PREŞEDINTE
Titu BOJIN
Consilier pentru Agricultură
Nicolae OPREA