Spaisul, cartea de vizita a oricarui banatean, la vremea sfantului ritual de toamna, din mosi stramosi

BANAT. De o istorie traditia se pastreaza cu sfintenie in Banat. Umplerea spaisului pentru iarna e un adevarat ritual in mandrele asezari ale acestui colt de tara, iar gospodinele care se respecta incep inca din vara sa puna la pastrare bunatatile care dau savoare oricarei mancari, pe timp de iarna.

Pentru banateanul autentic, spaisul e un fel de carte de vizita. Daca dai un ochi in camara lui, stii cat e omul de gospodar. Oricat de greu i-ar fi, acolo intotdeauna e pus la pastrare ceva bun, ceva pregatit dupa retete pastrate cu sfintenie de la bunici si strabunici. Vorba ceea ‘iarna o fi lunga si grea, sa ai pe ce pune mana‘.

Zacusca, bulionul, muraturile, compotul sau gemurile si dulceturile, dar si carnea pastrata in untura sunt doar cateva dintre cele mai savuroase preparate care se gasesc pe rafturile oricarui spais din Banat.

Gospodinele adevarate aleg cu mare grija fructele pe care le folosesc pentru copoturi, pentru ca gustul sa fie unul desavarsit. Trebuie sa fie tari, sanatoase si nu foarte coapte, ca sa isi mentina forma la fiert. Fructele curatate si spalate se pun in borcane, si se completeaza cu siropul aromat, dat in clocot. Iar daca bunicile noastre incheiau procedeul aici, gospodinele din vremurile noastre mai adauga un strop de savoare. Betisoarele de vanilie, cardamonul, ghimbirul sau anasonul sunt doar cateva dintre ingredientele surpriza care dau un gust aparte traditionalelor compoturi.

Tot toamna tarziu, gospodinele se pregatesc sa puna si varza in butoaie. Simple, cu sare, piper, mirodenii si apa, sau cu o multime de arome adaugate pentru savoare, capatanile de varza se aseaza in butoi si se acopera cu o cruce de lemn, pentru a se pastra bine peste iarna.

Si pentru ca in zilele friguroase nimic nu e mai bun ca o bucata buna de carne, banatencele inca mai pastreaza traditia si tin carnea in untura. Reteta e una pe cat de simpla, pe atat de gustoasa.

Cele mai fragete bucati de carne sau carnati proaspeti ori afumati se taie in bucati potrivite si se prajesc la foc domol intr-o baie de untura. Iar abia dupa ce s-au prajit bine se scot din oala, se lasa la racit si se aseaza fie in borcane, fie in canta. Se toarna usor untura topita deasupra, cat sa acopere bucatile de carne. Apoi se aseaza un capac si se da la rece.

Si pentru ca spaisul sa fie cu adevarat frumos, multe dintre gospodinele din Banat obisnuiesc sa puna etichete pe toate borcanele. Sa stie exact ce contine fiecare si cand a fost facut.