Merdenelele calde de la Lactobar, piureul de castane de la Violeta, cafeaua de la ‘coloniale’ sau vitrina de florarie pe care curgea apa. Amintirile de pe Corso si Surogat, la Timisoara
TIMISOARA. Centrul Timisoarei s-a schimbat odata cu trecerea anilor. Multi sunt insa cei care isi mai amintesc de perioada in care pe acolo treceau tramvaiele, iar Fantana cu Pesti avea forma unei stele cu cinci colturi.
In vremuri mai indepartate, fatada Operei arata cu totul si cu totul altfel, iar unele fotografii pastreaza amintirea zilelor in care Catedrala nu exista, in schimb centrul era strabatut de un fragment din zidurile de aparare ale cetatii.
Daca stai de vorba cu un timisorean care si-a petrecut cel putin jumatate de viata in oras, dintre care ani multi inainte de 1989, ai ocazia sa afli ce regreta cel mai tare cand isi aminteste de centrul de altadata.
E vorba de arome si gusturi pierdute, de care trecatorul grabit de astazi nici macar nu a auzit, insa candva atragea lumea buluc pe Corso sau pe Surogat, cele doua alei mari ce strajuiesc Piata Victoriei.
„Era aici, pe colt, unde e McDonald’s acum, un Lactobar. Mancam o mamaliga cu branza si smantana exceptionale. Chiar si cand se mai stricasera vremurile, tot mai gaseam ceva bun. Si imediat dupa colt, o placintarie … merdenele ca acolo n-am mai mancat. Cele cu branza, mai ales, erau delicioase …„ isi aminteste o doamna in varsta, asezata pe o banca din centrul Timisoarei.
„Nu o sa uit niciodata o patanie de la placintaria aceea. Iesisem scurt de la serviciu, lucram pe aproape, si am dat o fuga sa-mi iau o merdenea. Eram grabita, sa nu vada sefa ca lispesc, dar tot am lasat in fata doua studente, grecoaice erau, pareau mai flamande ca mine … Si ajunge una din ele la rand si zice ‘douazeci si tinti’. Lua pentru toata grupa … numar repede cate mai sunt in tavi si fac un calcul ca-mi ajung si mie. Si comanda a doua … ‘douazeci si tinti’ „, zambeste prietena cu care sta de vorba.
Si tot in centru mai era, dupa floraria care e printre putinele magazine care au rezistat in zona odata cu trecerea timpului, un magazin de stofe, chiar pe colt. Peste drum de el, la parterul cladirii ce adaposteste Camera de Comert, un aprozar, urmat de un magazin de jucarii.
„De magazinul de jucarii o sa-mi amintesc veci pururi. Eram fascinat de tot ce era inauntru, iar daca ai mei reuseau sa scape de acolo fara sa cumpere ceva, macar maruntis trebuiau sa-mi dea, era un cocos de plastic pe care il incalecai si te legana pret de cateva minute …”, isi aminteste un domn aflat in trecere prin fata locului care i-a incantat copilaria.
„Eu eram incantat de floraria pe ale carei geamuri curgea mereu apa. Stateam minute in sir tintuit locului si ma uitam la vitrina ca imi dadea o senzatie de racoare„, ne-a spus un alt timisorean trecut de 40 de ani.
De la Alimentara de langa magazinul de jucarii, multi copii cumparau biscuiti spritati sau tot felul de bomboane, in timp ce, in vremurile comunismului, parintii se aprovizionau cu cafea cu naut sau, cu putin noroc sau pile, reuseau sa cumpere si altceva decat „nechezol”.
Pe aceeasi parte a centrului urmau cateva magazine de confectii, celebrele ‘Laura‘ si ‘Horia‘, si o parfumerie care trezeste, si ea, amintirile unor timisoreni mai in varsta.
„Era singurul loc unde mai gaseai ape de colonie folosibile. Aparusera tot felul de farine si triplufarine ingrozitor de dulci, dar aici aveau de lavanda si niste parfumuri varsate, le tineau in recipiente mari de sticla din care-ti turnau in sticlute. Si sampoane aveau bune, chiar si creme …” povesteste o alta doamna.
Ceva mai incolo, spre Cinematograful Timis, locul unui magazin care le-a ramas in minte celor care au fost in centrul Timisoarei la Revolutie. Blanurile ‘prohibite’ din vitrine, din magazin si din depozit, au disparut in acele zile, cand pravaliile din centru au fost, aproape toate, devastate.
Pe cealalta parte a Pietei Victoriei, doar Libraria Eminescu, farmacia de pe colt si restaurantul de la parterul Rectoratului Politehnicii au rezistat in acelasi loc de dinainte de 1989.
Au disparut insa un restaurant expres – ‘impinge tava’ – o alimentara, merceria, magazinul de suveniruri, agentia loto si, poate cea mai regretata de timisoreni, cofetaria Violeta. Printre bunataturile de la cofetarie, piureul de castane este o amintire dupa care suspina si acum multi timisoreni.
Mai sunt timisoreni care isi aduc aminte ca piureul de castane era la fel de bun si ‘La Varice’, iar de la magazinul de ‘coloniale’, care era langa actuala galerie de arta, razbatea mirosul de cafea proaspat rasnita si puteai cumpara zahar candel, mirodenii si cacao.
Apoi la simigeria de langa Lactobar se putea servi un paharel de braga. Iar in vecinatatea primariei, intr-o pravalie de prezentare a Industriei Laptelui, se putea cumpara lapte batut, chefir si sana, branza proaspata in paharele de carton cerate si cornuri calde.
Pe latura cu Opera, Materna si-a schimbat mult din amenajarea spatiului interior, dar a rezistat timpului, in timp ce magazinul aflat la parterul Hotelului Timisoara – confectii, suveniruri, sticlarie – a fost desfiintat.
Daca aveti si voi amintiri frumoase din centrul Timisoarei de odinioara, povestiti-le mai jos la comentarii!
SURSA FOTO: Facebook/ Timisoara de altadata / forum.druckeria /transira.ro
Pareri
si magazinul de cadouri, parca asa se si numea cadouri (si numai la Stirex mai gaseai )…unde cristaul era regina . Portelanurile erau si ele de clasa. Nu imi amitesc de merdenele dar de placinta greceasca cu briza dulce, cu varza calita …era pe departe clasa la tot ce se produce acum
Da nu am uitat niciodată merdenelele și mămăliga cu brinza de la lactoza bar au mai existat tentative de a face merdenele dar nu vor fii așa bune stăteam la Violeta și mâncăm cremă Violeta un fel de budincă cu boabe de struguri în ea minune
Imi amintesc cu placere de cofetaria Violeta si de dulciurile formidabile , fursecuri vanilate cu unt, joffre , suhaida, semenic sau krantz , savarine sau diplomat dar cel mai mult imi placea de sarbatori cand se facea un stand de expozitie cu figurine de ciocolata , mos craciun ,cizmulite sau de paste cu iepuras si oua de ciocolata. Toate dulciurile aveau un gust special ,unic de altfel era singura cofetarie din Timisoara de categorie speciala . Am uitat sa metionez casata , deosebita !
….si cel mai fain a fost pireul de castane! Am cautat in multe tari, dar asa cum i-l am in amintire pe cel de la violeta la inceputul anilor 70 nu am mai gasit.
Ce vremuri,ce oameni,ce amintiri!Iesi acum pe Corso,si te minuneaza de ,,fauna ,, care ocupa toate locurile la terase,de dimineata pina noaptea…Parca nimeni nu mai munceste,nimeni nu mai invata,se injura si se asculta manele…
Unde-i Timisoara cea eleganta ,cu oameni educati, cu copaci si verdeata, din vremurile cu ,,piure de castane,,la Violeta?
SUPERB !!A fost frumos….candva…lumea era educata…toti aveau ocupatie, dimineata tramvaiele erau pline de oameni care mergeau la servici, pe scari stateau, toti munceau, acum…stau pana la ora 2 pe terase….Ce vremuri am ajuns !
Pai ca sa traiesti din plin vremurile alea, recomand sa:
– te uiti la TV doar 2h pe zi;
– folosesti apa calda o data pe saptamina;
– iarna sa opresti in fiecare seara curentu’ in casa, cam 1-2h
– sa nu spui niciodata glume despre clasa politica
– sa nu iesi niciodata din tara
– sa stai in fata magazinului alimentar 3-4h inainte de a intra, ca sa simulezi o coada la carne, banae sau portocale.
– sa nu cumperi mai mult de 0.5kg de carne, doar de porc, eventual niste ciolane
Măi, terminați cu prostiile. Da, merdenelele + plăcintele grecești + braga + alte câteva fleacuri erau bune dar astea sunt „infantilisme” față de prăbușeala lumii de atunci care năvălea ca flămânzii la autocarele sârbești pentru „Imaș farmerițe?” + „Imaș sat?” + etc. după care sârbii năvăleau în magazinele din centru și Bega unde răvășeau toate rafturile de confecții și goleau raioanele de oale.
În oraș, pe lângă minoritatea de oameni educați + ici-colo ceva tineri care imitau moda vestică, marea gloată o reprezentau ciocoflenderii și ghiolbanii, cei de vârsta medie erau clasa muncitoare extrem de ruralo-ceaușisto-maoistă, adevărați Doreli, iar cei de vârsta tânără erau decrețeii cu cheie la gât = orășenii + analfabeții care umpleau internatele liceelor industriale = ruralii.
Pe atunci miliția patrula serios atât în centru cât și în cartiere dar pericolul de a fi agresat de golani în plină stradă, pe terase sau în restaurante, era infinit mai mare ca acum. În cartiere existau găștile de cartier cu cuțite și bâte la purtător care luau la bătaie aiurea trecători sau interogau câte un „fraier” din ce cartier vine ca să aibă motiv să-i dea un picior în gură. Nu exista săptămână să nu asiști la violențe verbale și chiar la agresiuni fizice mai mici sau mai serioase sau tulburătoare în localuri, terare și discoteci. Pe atunci a merge noaptea pe stradă era un act de curaj. Astăzi, cu mici excepții, poți sta liniștit pe o terasă, într-un pub sau club și nu ai frică să mergi pe jos noaptea căci nu se leagă nimeni de tine dacă ești atent și nu mergi ca oarba, iar dacă vezi idioți în față, schimbi din timp trotuarul sau traseul ca să eviți eventualele neplăceri.
Grație sârbilor care năvăleau cu autocarele la cumpărat oale + rudelor din Germania ale unor timișoreni, gloatele aveau acces la blugi, adidași, cafea, țigări, muzică nouă, postere, budincă de vanilie la plic 🙂 etc., dar lumea tot prăbușită era iar orașul, cu excepția centrului, era un dormitor ceaușist muncitoresc înapoiat, urât, depresiv, întunecat, gri și anost, cu garduri improvizate, cu fierotanii furate din fabrici, etc.
Oricine își va aduce aminte cu nostalgie de fericirea anilor din copilărie și adolescență indiferent de epocă, că era ceaușistă, stalinistă, din armată, din practica agricolă, de pe dărâmăturile caselor demolate sau de pe schelele blocurilor în construcție cu praștia la gât și tubul berman la gură. Ion Creangă descria Ozana lui frumoasă cu satul lui din epoca bronzului ca pe un rai căci erau „Amintiri din Copilărie”. Ca în bancul cu „Ce bine era pe vremea lui Stalin” De ce? „Fiindcă cel ce regreta avea atunci 20 de ani”.
Gândind la rece și rațional, lumea de atunci era mult mai prăbușită, necivilizată, agresivă, ghiolbană, nespălată, ceaușistă și chiar de-a dreptul proastă din cauza îndobitocirii mai ales a muncitorimii venită din alte zone rurale ale țării unde ciuma roșie a fost mult mai influentă decât în Timișoara care mai respira din briza ce bătea din occident prin televiziunile sârbești care difuzau filme americane și reclame la fel ca orice post de televiziune occidental, radioruile FM sârbești transmiteau muzică de top occidentală, casetele video + revistele aduse de neamurile din Germania + studenții străini care vindeau țigări „fine” + alte fleacuri care au întreținut, conștientizat și amplificat la maxim fustrarea timișorenilor expuși la „ispitele” din vest care au și declanșat în final furia din 1989.
Asta a fost toată balada „vremurilor bune”, un cenușiu cu gust de gumă de mestecat sârbească și miros de merdenele 🙂
Tot respectul din lume pentru descrierea dumneavoastră! Aveți perfectă dreptate !
Sunt de acord cu tine Blitz, imaginea pe care o zugravesti tu este de dupa 1980. In discutie erau anii 60-70, eleganta si tot ceea ce s-a evocat. Nu exista comertul cu sarbii si ungurii, care a aparut dupa 1980. In acele vremuri (anii 70), si vorbesc in cunostinta de cauza, am copilarit in centru, coboram pana la alimentara „Unic” sa cumpar 200g de svaiter, imi aduc aminte de branza Trapist, Olanda. Unt cumparam cate jumatate de pachet, sa nu se invecheasca. Erau alimente din abundenta. Nu Coca-Cola dar erau siropouri naturale, pui la grill. Perioada aceea de criza a fost scurta dar se pare ca a marcat multa lume ….
1. Cand ai picat in Timișoara?
2. La comanda cui ai scris „eseul” cu cat ai fost platit?
3. Îmi plac „scrierile asocite”.
totul e o conspirate
tie cine ti-a dat comanda sa pui comentariu?
cate tigari la bucata ai primit?
Blitz, ai perfecta dreptate. Au fost vremuri sumbre, nostalgia nu-și are rostul.
Bravo! Foarte bine punctat!
Foarte bine spus! Nostalgia din atticol paleste fata de detaliile din acest comentariu.
Acu 138 de ani orașul se numea de sute de ani Temesvar,, cei care au iluminat orașul atunci nu au nicio legătură cu România.
Adevărul este că întotdeauna cele mai bune merdenele erau cele de la cofetăria din Bălcescu. Si mai sunt șî acum.
La Violeta se gasea cel mai grozav martipan, atat de aromat !
A fost odata ca niciodata…
Nostalgici ai comunismului, asa cum pe voi va napadesc amintirile merdenelelor si pogacelelor, care fiind din tinerete vor fi intotdeauna la superlativ, tot asa si pe tinerii din ziua de azi ii vor invada amintirile noptilor petrecute la terasele din centru sau chefurile zilelor de nastere sau onomastice serbate la McDonalds sau KFC. Scuzati-ma, dar obiectiv, cred ca nu este NIMIC DE REGRETAT, tinand cont de modul in care arata acum centrul, fata de acele vremuri de TRISTA AMINTIRE!
Nu este vorba de nostalgii comuniste, este vorba despre calitatea produselor pe care le-am mâncat. Astăzi nici măcar un corn cu sare nu se mai face rulat si crocant. Să nu mai vorbim despre : halva, șerbet, fondante, zaharul Kandel, ciocolata Vinga si câte si mai câte bunătăți . Timișoara copilăriei mele este ca o poveste frumoasă. Oamenii s-au schimbat dar din păcate ( părerea mea) nu în bine
Intr-adevar, nu e vorba ne nostalgii comuniste dar cu adevarat calitatea produselor era net superioara celor de azi. Merdenelele cu branza si carne de pe coltul dinspre Muzeul Banatului erau un deliciu. La fel si piureul de castene si nectarul de piersici produse de Fructus. Fantana din centru era cu 5 colturi ( cu cate un peste pe fiecare colt) si construita din piatre de granit nu ca porcaria de azi din carton tencuit. In acea fantana pescuiam monede de 25 bani, 1 si 3 lei, cu un magnet legat cu ata dupa care fugeam la magazinul de jucarii si luam o Dacia 1300 din plastic care costa 3,50 lei. Odata am „pescuit” atat de multe monede incat mi-au ajuns pentru un camion jucarie Bucegi din fier! Si cu bena rabatabila! Ce vremuri……
subscriu
Ciocolata Vinga ți se părea grozavă pentru că nu aveai de ales și habar n-avea ce însemna o ciocolată de calitate. Sunt sigur, că azi n-ai mai minca-o.
1. Cine nu are amintiri nu exista; mai departe cine nu are trecut are un viitor discutabil (aceste ganduri nu imi apartin ci doar le-am formulat).
2 Nostalgicii sunt de regula (1) profitorii „epocii de aur” ai caror nepoti „bantuie” aztazi peste tot, avand in sange ideea desconsiderarii sau (2) fata de care „noua democratie originala” a tinut sa-si bata joc.
3. Daca ai fi trait in anii -50 -60 – ca elev de liceu, student – stiai cateva lucruri de”comportament de baza si bun simt” ambele actuale pe atunci (dar strabat din scrierea G-B):
– injuratul, foarte, foarte rar,
– obraznicia, idem
– „bunul sim „care te incojura te si „obliga”,
– sambata seara, duminica pe Corso circula „lume selecta” (de la/catre Opera, Teatru sau Filarmonica), si prin traditie de la student an I in sus sus; pe Surogat aveau accesul elevii, cam de clasele X, XI ,
– pe cele doua alei mari ce strajuiesc Piata Victoriei „scuipatul” si „aruncatul hartiilor” nu prea era la moda. Existau alte zone enumerabile, dar si acelea cu multa masura.
– la meciurile lui „Stiinta” se adunau de la 10.000 de spectatori in sus si multe, mule altele.
Toate au inceput sa intre in declin tocmai dupa plecarea evreilor si inceputul plecarii nemtilor, mai exact cand „industralizarea a cerut forta de munca proaspata” (vezi cartierele Epocii de aur, poate al carui produs esti).
N.B. si o mica corectie: nu se tine cont ci se tine seama; contul se tine la banca!
Corect.
Geto biovaca taci din dracului din gura ca dai cu batul in balta. Iata de ce regreta oamnenii produsele de atunci: erau realizate 100% cu ingredinte naturale sau mai putin artificiale dar fara E cangerigene de azi, erau gustoase si proaspete nu precum produsele congelate de luni de zile de la McD si KFC! Lumea era chiar si peste saptamana imbracata decent, nu vedeai barbat in pantaloni scurti, femei cu fuste cat batista cum umbla pitipoancele de azi, desi nici macar nu au niste forme atragatoare dar care sunt vopsite ca niste paparude infecte. Nimeni nu injura ca la usa cortului, in schimb astazi toate curvele de peste 14 ani in fiecare fraza insereaza p***a sau p***a la asta se reduce inteligenta lor. DE ASTA a fost mai bine inainte, oamenii erau oameni independent de sistemul politic!
Geto biovaca taci dracului din gura ca dai cu batul in balta. Iata de ce regreta oamenii produsele de atunci: erau realizate 100% cu ingredinte naturale sau mai putin artificiale dar fara E cangerigene de azi, erau gustoase si proaspete nu precum produsele congelate de luni de zile de la McD si KFC! Lumea era chiar si peste saptamana imbracata decent, nu vedeai barbat in pantaloni scurti, femei cu fuste cat batista cum umbla pitipoancele de azi, desi nici macar nu au niste forme atragatoare dar care sunt vopsite ca niste paparude infecte. Nimeni nu injura ca la usa cortului, in schimb astazi toate curvele de peste 14 ani in fiecare fraza insereaza p***a sau p***a la asta se reduce inteligenta lor. DE ASTA a fost mai bine inainte, oamenii erau oameni independent de sistemul politic!
Gresit”,amintiri triste” ai poate tu de unde ai venit,noi avem amintiri placute
Geta, ce are comunismul cu merdeneaua sau cu piureul de castane ? In orice caz nu cred ca cineva de azi va fi nostalgic,peste 40 de ani, dupa McDonald’s sau KFC.
Vremuri de altadata, asa este, Timisoara era altceva. Pe Corso mirosea a parfum fin si oamenii se plimbau linistiti, frumos imbracati, de parca erau la parade si purtau tot ce era mai bun si mai scump in garderoba lor. Se vorbea germana si maghiara pe Corso. Oaminii erau politicosi si erau mindrii ca sint timisoreni. Asa isi aratau timisorenii respectul fata de urbe si de concetateni. Respect care astazi, din pacate, ca si multe altele, nu mai exista. Mai rar mai vezi un tinar sa deschida usa magazinului unei doamne sau unui batrin, mai rar vezi pe cineva in tramvai sa ofere scaunul unie femei gravide. Astazi….
…putin, foarte putin die acele vremuri am trait si eu, dar bunica mea care cunostea Timisoara anilo 30 mi-a povestit aceleasi lucruri despre oamenii civilizati si politicosi
Astazi, centrul este dominat de limba tiganeasca si de burduhanosi tuciurii, priande si puradei….
Magazinele sunt ORIBILE, fara exceptie…totul a ajuns un balci de second handuri si nonstopuri cu hartia de buda in geam si galesti de plastic in plin centru…o mizerie…
Multumita lui Ciuhandru avem toti jagalaii pe centru.
Multumita lui Ciuhandru avem toti ROMANEZI pe centru.
Multumita lui Fritz ai si LGBT-isti.
De fapt amintirile despre Timisoara le pot avea numai timisorenii (de 2 – 3 …. genaratii); cel care coboara acum din „acceleratul dinspre Bucuresti” poate doar sa se mire
La Violeta se manca un parfait si o inghetata de alune, excelente amandoua! La lactobarul acela Cateaua Lesinata, cum ii spuneam noi, lapte batut si 2 cornuri de la magazinul de paine de alaturi.
„Cateaua lesinata” era in alta parte dar e bine ca ai adoptat ceva…
Am copilarit in anii ’70, am fost foarte fericit! Nu ma judecati, dar am simtit bucurie cand am revazut imagini cu Timisoara altor vremuri!
Va multumesc pentru reamintirea unor locuri si bunatati de odinioara. Pentru mine Timisoara adevarata e cea din imagini, nu cea de azi. Spiritul Timisoarei de atunci a disparut si s-a disipat pe masura ce au venit aici persoane din alte zone, cu alte obiceiuri, alte aspiratii si alta atitudine.
Cand am avut 19 ani am cumparat de la Violeta 10 portii de piure de castane, cu frisca adevarata, nu din tub ca acum. Le-am dus acasa cu mare grija in plase, de panza (asa erau in 1969-70, inca nu aparuserera plasele de plastic).
Merdenelele de la lacto (unde acum e McDonalds), cu intrarea dupa colt, mi se pareau o grozavie, mai ales dupa o zi de scoala. La alimentara din centru, prin anii ’75+ cumparam ciocaletele cu alune, f bune!!!!!
Lipsa de maniere, școlarizare si educatie nu este direct proporțională cu regiunea din care faci parte; până la urmă o mare parte din Banat a fost cândva parte a imperiului austroungar! Asa ca, mai lăsați!
Pâinea caldă de la brutăria din fața bisericii catolice din piața Traian n-avea egal. Și la 20m se făcea o plăcintă grecească (dobrogeană… mare, mare, din care se tăiau felii…) genială!
Cele mai buns merdenele erau la Stoica & cele mai rafinate dulciurinla Violeta.
#Gabriel : tu nu ești timișorean !!! ,,Cățeaua leșinată”, era în locul actualului OMV/PROFI, de lângă Casa Tineretului !!! Ca o adăugare, la articol : ceainăria, de lângă Modex ( pe colț ), terasa Cina, mag. Mercur, mag. Guban, Palace … P.S. : pentru nostalgici, ca o ,,concurență” pt. cofetăria Violeta, a fost cofetăria Trandafirul !!! Azi, i-a rămas doar numele …
CORECT !
Pe colt langa rectorat vis a vis de mag.Materna-Modern,era pe vremuri alimentara BUCURESTI,la parter mezeluri(care erau aranjate impecabil si servite de vanzatoare care erau si ele aranjate si echipate impecabil),paine si prod.de panificatie mereu proaspete,iar la etaj erau dulciurile iar mai apoi aproape de 89 un cafe bar unde se putea bea un ness frecat cu zahar. Ce mai vremuri
Duminica dimineata, pimbare pe Corsso, lume eleganta, cand se intalneau, barbatii isi scoteau palariile in semn de salut si respect,doamnele aveau palarioare cu voaleta, manusi fine pe maini. La LOYD la pranz, se canta muzica caffe concert,iar tacamurile erau din argint. ACUM, vezi pe Corsso ultimul model de trening, Pumma, Adidas,Guta Fanuta ,tatuaje,…DA…….
DALE DREAQ DE MERDENELE ERAM SCLAVI IN COMUNISM FARA LIBERTATE CURENT SI APA.
Curios cine isi mai aminteste ca in actuala parcare din fata Modex a fost un WC public la subsol si o statie de trasuri.
Parca vad si acum in 1949-1950 cum arata statia
Pe colt vis a vis de Materna era un magazin alimentar foarte bine aprovizionat 1Mai
In anii „70 eram militar in termen-Brigada de Graniceri-sub comanda gen. Trica Atanasie.Nu se iesea duminica in oras decat in tinuta de gala-tinuta calcata,bocancii lustruiti,centura cu ham si manusi albe.Pe Corsso soldatii nu aveau voie;mai trageam cu ochiul…nu erau hartii aruncate,in zidurile cladirilor erau scrumiere.Mi-a placut orasul si,civil am revenit ramanand pana azi si pana la…sfarsit probabil.A fost ,,lovitura de stat”si toti am strigat:moarte dictatorului si vrem o tara ca afara.Manipulati am cerut ceea ce nu stiam si nu vazusem.Cei de-afara ne-au distrus economia si au exportat aici mizerie,droguri,proxenetism,homosexualitate,mizerie,dar,si supermarketuri,multinationale si politici globaliste.Avem acum o societate super divizata;bogatia in mana unui grup restrans si multa,multa saracie,boschetari,mizerie,incultura,etc.,etc.In rest numai de bine.
Eu îmi amintesc un mic parc, în locul unde este acum Modexul, cu bănci. Pe o astfel de bancă, tatăl meu mi-a prins la încheietura mainii un ceas mic, cu curelușă roșie. Era un dar pentru intrarea la liceu.
nascut, crescut si EDUCAT in Timisoara! … incerc rapid sa-mi amintesc: vreo 14 cinematografe (cinema Unirea din Piata Doina era saptamanal frecventat de mine), cofetaria Doina, Balada – Balcescu, Diana – Piata Maria (cele mai bine savarine), painea de la Stoica – Iosefin, langa era si placinta greceasca, ocico din Sagului pana in Girocului, pe strada Mures si adiacente, strandul Tineretului, Usoda, CFR (tzaifer), stadionul CFR, biciclete Ucraina, Pionier, Pegas, semicursiera, mingea de 2 lei, apa minerala cu gust de lamaie Aurora, Pepsi la aprozar, uniforme si nr matricol la scoala, treapta 1 si treapta 2 la liceu, mersul pe scari la tramvai, cu grija pe Alba Iulia, sa nu te prinzi la gard, libraria Scolarul, magazinul Bega (varianta retro) etc etc … as putea scrie inca o viata despre frumusetea si civilizatia de odinioara a Timisoarei! … amintirile ma rascolesc!
Amintirile ne rascolesc…dar uitam un lucru:NOI suntem vinovati pentru ca am acceptat fara cracnire repopularea orasului cu diversi migratori(din fericire romani totusi). Tot NOI suntem devina pentru repopularea orasului cu noii migratori, de data asta de pe la sud de Mediterana…
Vom avea aceleasi nostalgii cand ne va canta muezinul si vom auzi strigatul Allah Akhbar …vom aminti cu nostalgie tiganii de pe Corso,si manelele…
Acea Timisoara eleganta a disparut pentru totdeauna…..i-au luat locul balciurile robesti, tigania si mizeria omniprezente.
Orasul este sufocat de murdarie, oameni de nimic („ciurucuri”), cazane pe 4 roti care imput , marlanie si nesimtire la tot pasul.
Pacat…ne hranim cu amintiri, cei care suntem timisoreni…..
Va aduceți aminte de toate mizeriile cu plăcere …..meredenele voi și piure de castane …..chiar sunteți idioți ce cacat va mai aduceți aminte ….când va putea gura a salam sau când furați de la locul de munca ….sau ca-nd va turnați neamurile la secu…..idioților
Amintiri plăcute …sper ca doar atât sa va mai rămână ….iubitori de cangrena comunista ….lactobar ….prosti și retrograzi …
Ți s-a urcat Red Bull-ul la cap ?
@ ceausescu : Comentariu demn de nick-ul sub care postezi. In alta ordine de idei cum iti permiti sa numesti idioti cei care au nostalgii dupa Timisoara de alta data. Nimeni nu regreta regimul. La fel de bine te putem considera pe tine idiot pentru ca nu esti de aceeasi parere cu noi ? Bunul simt conteaza ?
Toti uitati un fapt, ce tineri eram atunci……..au ramas doar amintirile……
In tinerete totul e frumos.
Tot apare articolul asta in bucla la o luna …..produse BIO …ce elucubrații mai sunt și astea …nu aveau e-URI la câta prostie zăcea in voi nici nu e de mirare ca va aduvceti aminte toate mizeriile din bezna aia …amintirile astea trebuie sa rămână ascunse bine și sa ne aducem aminte doar sa nu mai repetam Greșelile alea …..merdenele și covrigi …pâine și lapte la rație la fel și uleiul și zaharul ….boilor !!!
SIncer imi pare rau ca te ascunzi dupa un pseudonim,eu stau in Mosnita…tu…
Tot în Moșnita !! :)))
Bă cretinule, ia-ți pastilele si ma fă-ți o clismă ca ești plin de kăkat.
A-ti remarcat cā aprecierile critice la articol sunt scrise de cei care nu au trāit si nu au avut parte de scoalā si educatie in orasul NOSTRU ?Oriunde au ajuns timisorenii in lumea asta mare ,au rāmas cu amintirea frumoasā a orasului si a oamenilor care au trāit aici .Restul e ” capitalismul sālbatic ” care- ti permite sā spui ce vrei ,despre cine vrei si despre orice crezi cā te face mai ” bengos „decât altii .
La cofetăria din Maria era un piure decade tane demențial ❤️
Cred ca multi din generatia mea nu vor uita niciodata un mic magazin numit „HEBE” dupa numele apelor minerale. Era prin anii 65-70 pe B-dul Republicii, linga coafura/frizeria ce mai functioneaza si azi. Elevi de scoala fiind, lunile calde, ne opream sa ne racorim cu un pahar de sirop natural (gustul la alegere!) diluat cu apa minerala rece. Un deliciu la pretul de numai 50 bani.
Timisoara= Amintiri
apropo,ceausescu: locuiesti cumva pe Loga,Trandafirilor sau Michelangelo???Ca dupa vidul din capatana,nu m-ar mira ca acum sa te fi intors de la…,,munca,, din occident!Ai fost si la priveghi la …varul cu…pian-ul pe scari????
E ok, si acum centrul traieste din amintiri…e plin de second-handuri
Este un articol de aducere aminte,cine are comentarii de prost gust nu a fost plimbat pe Corso,nici macar in carucior…repet EU stau in Mosnita Noua…acum sunt „vinitura”in sat
Toata stima celui(celei)i care semneaza „Autor anonim”.Ati facut un articol pentru cei multi!Nu pentru cei care cred ca „stiu” ce inseamna Timisoara…
De „Varice” nimeni nu zice nimic?
30 ani care au trecut degeaba ….merdenele …covrigi …dacă asta înseamnă sa fii timișorean eu nu mai vreau sa fiu …dar mai bine ar fi dacă nu ați mai fi unii dintre voi …după toată educația cu care se lauda unii , blocurile gri …in centrul orașului jegul de pe străzi și pentru cine își mai amintește mirosul de peron infect pe care îl simțeai de câte ori te întorceai acasă de la mare sau de la munte …memorabil
VREM O TARA CA AFARA …ASTA NE A ADUS AICI…! HABAR NU AVEAM CE TARA AVEAM NOI DE FAPT !
Dimineata, tramvaiele erau pline ochi de oameni care munceau, stateam ca sardeelele sa mergem la serviciu, nu ca astazi. zilnic terase pline de oameni care stau pana la 2 sa bea, uneori stau si copiii cu ei, unii dorm pe scaune….cat de jos am ajuns !
La magazinul 1 Mai, vizavi de Materna, era in anii 70 inghetata Pinguin de cacao, in cutie de carton si cu lingurita de lemn inauntru. Inghetata era ca o crema, nu foarte rece, iar lingurita aia ii dadea un gust aparte. Tot de la magazinul acela iti luai peste viu (pe la sfarsitul anilor 60), iar la etaj gaseam bomboanele varsate Cosmos si ciocolata mica, ambalata, Aluneta, in straturi ca si eurocremul sarbesc, dar mult mai buna. De la „Hebe”-le din colt puteai bea chiar apa sarata cu acelasi nume sau Caciulata, dar niciuna nu era pentru „incepatori”.
Da ,frumoase amintiri si ca unu’ care a copilarit in zona centrala si cunoaste Timisoara anilor 60-80 as avea inca multe de adaugat ,vreau sa spun ca in ultimii 20 de ani mi-este foarte drag sa-mi revad orasul insa mi-e sila cand vad cum a ajuns .Multe din comentarii m-au uns la inima ,s-a vazut ca sunt oameni care chiar au cunoscut Timisoara ,orasul florilor si al parcurilor.
bacatarul care facea merdenele cu carne in piata operei , mai traieste ? ofer 10 000 euro pe reteta.
Gemuletul de la express-ul de pe colt vis a vis de Catedrala , unde cu 5 lei cumparai un crenvusti in corn delicios .
Sau restaurantul Cina care vindea tot la gemulet mic in corn cu 3 lei .
Am copilarit in cartierul Elisabetin , pe o strada unde erau doar trei familii de romani .Vecinii nostrii erau preponderent maghiari , apoi nemti si sarbi .Era si o familie de evrei .
Amintiri frumoase, chiar si in timpuri grele. In Spatele Pietii unirii, directia Str. Alexandri, la un gemulet primeai cele mai bune langusi cu prinza, 1 leu bucata. Stateai la rind si in citeva minute iti urca mirosu cald de ulei si langosu fierbinte in nas.
totul de mai sus este perfect adevarat. printre altele imi aduc aminte ,pe cand aveam 12 ani , am urcat intrun tir bulgaresc ce stationa in spate la hotel continental , am urcat sub coviltir, dorind sa fug din romania.era noapte,soferul bulgar ma prins mia pus in mana 500 lei cadou si un picior in cur si ma trimis acasa,acasa am primit alta bataie de la parinti. dupa care a fost asa zisul atentat cu cei trei studenti ce au luat ostatici un autobuz de navetisti si cereau sa plece din tara cu un elicopter si 10.000 dolari . securitatea i-a rezolvat …..unul a fost impuscat la fata locului altul intro padure din hunedoara si altul a fost lichidat in arest de dr Gornic,fost dr al securitatii , ginecolog,. cand l-au omorat pe fostul coleg ce lucra la peco timisoara doru briscan tanar de 19 ani prins in jimbolia se banuia ca vrea sa fuga din tara…..AMINTIRI.
Cel mai bun piure de castane se mânca la Flora, nu la Violeta !!
#Blitz- tu ai aterizat în Timișoara, odată cu populimea ruralo-proletara, sigur după anul 1977, altfel ți-ai aminti abundența din magazinele românești, inclusiv din cartierele dormitor.
Țigările din import, americane Kent și Marlboro se găseau la prețul de 21 de lei, cele englezești Dunhill și Rothmanns la 25 de lei, grecești Papastratos la 11 lei, inclusiv la tutungeria din Calea Șagului.
Dar, timișorenii adevărați fumau țigările autohtone Bega sau TT(Țigări Timișoara).
Salariile, majoritatea, erau cuprinse intre 1600 și 2800 de lei.
Un inginer stagiar avea aproximativ 2000 de lei.
Un kg de portocale era 13 lei, de banane 16 lei, un pachet de unt era 8 lei, un kg de carne era cuprins între 18 și 23 de lei.
Totul s-a dus de râpă in 1977, când un individ, șef al serviciilor secrete și apropiat al lui Ceaușescu a defectat la americani, aspect care a dus la deteriorarea relațiilor romano-americane și la pierderea piețelor de desfacere pentru industria și economia românească.
De altfel, articolul face referire la o perioadă cu mult înainte de 1989, când timișorenii erau în proporții aproximativ egale, români, nemți, unguri și alte etnii în proporții mai mici, care nu au avut apucături de milogi pe lângă străinii care veneau în Timișoara.
Milogii au apărut în Timișoara, aduși de PCR, să înlocuiască golul lăsat de cei care și-a luat lumea în cap și au părăsit România după 1980.
Observ ca articolul este din 2017 pus in reluare iar comentariile sunt incepand tot de atunci.
Un comentator a spus ca intr-un fel au stat lucrurile pana in ’80-82 si altfel dupa acesti ani.
Unele comentarii rautacioase nu fac diferenta probabil pentru autorii lor sunt ceva mai „tinerei” si au impresia ca abia din 1980 a inceput viata in Timisoara.
In 1973 m-am mutat „la bloc” in Circumvalatiunii si in acele ierni atat de cald era in apartament incat nu puteai dormi daca nu deschideai fereastra de la camera macar 15 – 20 minute pentru a intra aerul rece in camera. Unii chiar dormeau cu geamul crapat toata noaptea. Si asta fara geamuri termopane ca acum. Probabil se facea risipa. Apoi incet incet, dupa 1980, s-a ajuns la folosirea de radiatoare electrice pentru a incalzi aceleasi locuinte la temperaturi decente. In 1985, mutandu-ma in Plăvăţ II, am avut gheata in camera la pragul usii de la balcon. O vedeam stand in pat la 1,5 de ea. In vara urmatoare am inchis balcoanele si am scapat de gheata dar nu si de frig in casa. Caloriferele erau calduţe doar cateva ore pe zi.
Deci DA, si mie mi-e dor de acea Timisoara din anii ’70, cu lumea civilizata, respectuoasa si platitoare in mijloacele de transport in comun, cu magazine pline de produse alimentare de calitate, etc.,…
Dupa 1980 lucrurile au luat-o incet-incet razna iar dupa 1990 totul a fost pradat. O parte au luat occidentalii mai cu presiuni cu zambetul pe fata, mai cu lugu-lugu, iar alta parte le-a fost data pe tava de cei ce s-au perindat la frāiele ţarii…si care se considera si azi mari patrioti.
Si adaug mai un aspect.
Usile apartamentelor erau de doi bani, din pfl, iar cheia apartamentului statea adesea sub preş sau in vreun ghiveci cu flori de pe casa scarii, si fara interfon la intrare in bloc.
Acum avem peste tot interfoane, usi metalice cu inchidere in 6 puncte, cu yale smart, cu multe camere video, cu alarme, si tot se dau spargeri.
Asta inseamna ca atunci lumea fiind obligata sa munceasca, avea cele minimum necesare si nu rāvnea la bunurile altora.
Alt aspect. Nu eram lasat de parinti sa plec Duminica in oras fara pantofii facuti cu crema. De adidasi sau tenisi nici nu se punea problema sa merg incaltat cu ei. Tata isi facea zilnic pantofii cu crema si ii facea si mamei, daca era necesar.
Pe timp ploios multi foloseau şoşoni cand mergeau in vizite…Alta lume, alta educatie!
La parterul hotelului Central erau un expres (împinge tava), cu mâncare bună, dar alături și un bar unde la cafea primeai o ciocolată mică și o țigară Kent. Cred că la fel era și la barul hotelului Cina. Asta era prin 1974. Vizavi de Catedrală, mai era și o tutungerie, unde se găseau țigări Papastratos, Diplomat, Ancient Porcelain (chinezești), dar și presă occidentală (de orientare socialistă sau comunistă, evident) și din URSS. Pe Surogat, spre Operă, mirosea încă din stradă a cafea proaspăt măcinată, din diverse țări. Se servea și cafea, la mese înalte. Pe Corso se mai plimba uneori și vestitul bătăuș Jaga, din Ronat. Din Piața Timișoara 700 puteai lua tramvaiul 5, cu peroane deschise, pentru fumători. Taxatorul mergea de la om la om. Tramvaiul 6 făcea circuit. Taxatoarele aveau loc lângă ușă, după un pupitru. Puteai lua bilet pentru schimb (taxatoarea perforat numărul tramvaiului de schimb). La hotelul Continental funcționa la demisol o piscină. Ștrandul Termal funcționa inclusiv iarna. Elevii purtau uniforme și numere matricole. Elevii de la școlile profesionale aveau și chipie. Școala era școală și pentru nota 4 la vreo materie pedeapsa era tunsul la zero. Pletele erau interzise. Pentru cei care comentează să se afle în treabă: dacă suntem nostalgici nu e pentru vreo ideologie, ci pentru tinerețea noastră. Iar până prin anii ’80, se găseau de toate și de calitate.
Îmi amintesc de lipsurile din anii 80. Se vorbea atunci de sancțiuni economice din partea SUA. După care au scăldat-o cu clauza națiunii celei mai favorizate. Că trebuiau exportați evreii și germanii. Face parte tot din istoria Timișoarei.
Blitz tu 100% esti vinitura in timisoara …dovada e faptul ca nu cunosti viata underground a orasului pe vremea comunistilor nu toti ne imbracam cu haine de la sarbi ..
Fritz pleaca din orasul nostru si du-te acasa !
Al de geta, blitz, ceausescu s.a. – platiti ca sa scrie comentariile – sunt de fapt cei care doresc sa „reconstruiasca” Timisoara. Sa le cer amintiri ? inutil! Sa le ceri cultura? Inutil.
Sunt rezultatul unor indoctrinari politice de tipul progresist, neo..s.a.
Sa le ceri cultura cand nu au fost la un concert (matineu, duminica dimineata) , spectacol de opera, balet, … . Cand nu cunosc literatura Româna (de cea universala sa nu mai vorbim). Cand pentru ei La Steaua este o evhipa de fotbal.
Si s-ar putea continua, asa cum multi alti „timisoreni” au facut-o.
M-ar bucura ca articolul si comentariile sa apa si in forma tiparita.
eu tot asa am amintiri foarte frumoase din Timișoara înainte de ’89.
lume educată, cu bun simț, îmbrăcată decent și elegant.
mulți au sperat la ceva mai bun după ’89.
acuma orașul este plin de drogați, pițipoance cu buricul gol, buzele umflate , țățele făcute din bisturiu.
nu te atacau tâlharii ziua, ca și acuma. militia si-a făcut munca.
Din păcate acuma nu mai ai ce face în Timișoara,
Piața Unirii mai aranjată arhitectonic, dar în afara de aceleași pizza, pasta, cafea ,
nu găsești o cofetarie sau un local cu produse tradiționale românești.
Piața Victoriei : jale mare , atât clădirile, cât și restul.
acuma dacă mai strică actuala conducere acolo ce a mai rămas, vai de Timișoara.
din păcate, nici ca și capitală culturală, orașul nu a fost de loc pregătit cum ar fi trebuit, nici de Robu, nici de Fritz,
au avut timp mult, mulți ani.
ei oare nu au văzut cum arata alte orașe Cultură Europeană ?
au ratat ocazia.
și nici speranța spre mai bine nu este.
Trist
Frumoase vremuri fiecare isi stia lungul nasului…moldoveni si cei din oas lucrau in constructii …olteni lucrau la cap-uri …bihoreni munceau in dulgherie …iar oltencele la ILSA
Iar bănățenii, ca de obicei, ridicau gunoiul de pe stradă și de prin cartiere. Că trebuia să o facă cineva și pe asta! Mai făceau ei și câte un mic ciubuc de pe la cei care locuiau la casă, se descurcau de pe o zi pe alta, mai ales că nu prea mergea ușor cu furatul și cu contrabanda, pentru că milițienii erau mai vigilenți, nu ca acum…
Tramvaiul pe directia Catedrala-Opera oprea in fata la „La varice”.Un val de arome de cafea patrundea inauntru cind se deschideau usile.Cumparai 100-150 gr de cafea iar in apropiere se auzeau „chibitii”.Pe Corso se iesea la plimbare dupa slujbele de la Catedrala sau inaintea spectacolelor de la Opera sau Teatru.
Nu știu de ce se revine la acele vremuri cu vezi Doamne ce nostalgii…se pare că ați uitat cine a împușcat eroii din Revoluție…sistemul Ceaușișt cu lingăii lor,care s-au reciclat și sunt pensionați cu pensii speciale….ce tot o dați cu merdenele calde și LactoBar… Vă meritați soarta!