Timisoara isi plange astazi mortii. 17 Decembrie 1989, ziua in care cadeau sub gloante primii tineri ai Revolutiei
TIMISOARA. ‘Azi in Timisoara, maine-n toata tara!’ Asta se striga acum 28 de ani pe strazile orasului care a inteles ca sta in puterea lui sa schimbe istoria si a facut-o.
A platit, atunci, cel mai crud tribut de sange.
In 17 decembrie 1989 la Timisoara se trageau primele focuri de arma si cadeau sub gloante primii tineri ai Revolutiei! Insetati de libertate, si-au pus piepturile goale in fata soldatilor care au urmat ordinele criminale. Orasul martir isi plange astazi mortii.
Asadar, in urma cu exact 28 de ani, oamenii s-au indarjit, atunci cand au vazut ca Armata si-a indreptat armele inspre popor si au iesit in strada in numar tot mai mare.
Oamenii circulau pe strazi, in grupuri mari, in incercarea de a aduna si alti camarazi sa strige alaturi de ei impotriva regimului lui Nicoale Ceausescu.
Militia a intervenit si a inceput sa faca arestari, Armata a scos prin oras tancuri si TAB-uri in incercarea de a-i intimida pe manifestanti, iar acestia, furiosi, au spart vitrinele magazinelor din zona centrala.
La Spitalul Judetean, la Urgente, holul era plin de oameni care asteptau la coada sa fie preluati de medici. Locul devenise un infern. Raniti plini de sange zaceau peste tot, pe targi, pe jos, iar acestia gemeau de durere.
CITESTE SI: As vrea sa ma intalnesc cu cel care m-a impuscat ca sa ii multumesc… FOTO!
62 de oameni au murit in 17 Decembrie 1989 la Timisoara, iar cateva sute au fost raniti.
Incercarea disperata a regimului Ceausescu de a inabusi in sange Revolutia de la Timisoara avea sa dea in clocot spiritul unui oras care a decis atunci sa se opuna cu toate fortele unor ordine criminale. Fiecare mort, fiecare ranit scotea in strada in urmatoarele zile alti o suta sau o mie de oameni.
Urmau 3 zile de teroare in care timisorenii isi dadeau intalnire in Piata Operei si redescopereau solidaritatea, asteptand un semn de la Bucuresti.
Odihna vesnica Eroilor Timisoarei! Dati si voi un SHARE, pentru ca nu avem voie sa-i uitam!
