Partidul Iubirilor Libere a militat pentru case de toleranţă

Autor: Gheorghe Ilas (gigi.ilas@opiniatimisoarei.ro) Opinii: 2

Legalizarea prostituţiei şi dezincriminarea consumului de droguri uşoare în România a devenit un subiect aprig dezbătut în ultima vreme, mai cu seamă după ce, în toamna anului trecut, o comisie de experţi de la Palatul Cotroceni a redactat un raport în care se propune Guvernului luarea celor două măsuri. În afara argumentelor privind controlul celor două vicii aflate, deocamdată, în afara legii, membrii comisiei au estimat că legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri ar aduce sute de milioane de euro la bugetul statului. În ciuda caracterului de noutate absolută cu care este tratat, de fiecare dată, acest subiect, puţini dintre susţinătorii celei mai vechi meserii din lume ştiu că „mişcarea” naţională de susţinere a prostituţiei a pornit, în 1992, de la  Timişoara, când s-au pus bazele unui partid care a militat ferm pentru drepturile prostituatelor…

"Partidul Iubirilor Libere a avut 2404 membri, printre care şi un cetăţean din Budapesta"

Partidul Iubirilor Libere din România (PIL) a avut sediul central în Timişoara, pe str. Diana 15-17, în apartamentul mentorului ei, tânărul şi neliniştitul Dietmar Neuhaus. Tentativa acestuia de a legaliza şi înscrie insolitul partid în viaţa politică a fost respinsă în 1992 de Tribunalul Timiş, instanţa motivându-şi refuzul de a înregistra Partidul Iubirilor Libere prin aceea că în statutul şi platforma-program se regăseau activităţi îngrădite de Constituţia României, ca prostituţia, casele de toleranţă sau minorităţile sexuale.

«Partidul Iubirilor Libere din România nu a fost singurul de acest fel apărut în blocul ţărilor europene foste comuniste, ci al doilea, după Partidul Erotic, înfiinţat în Cehoslovacia, în anul 1990. Aderenţa publicului la principiilor doctrinare propuse de noi s-a conturat rapid prin înfiinţarea a 12 filiale în ţară, mai cu seamă că adeziunile şi înscrierile în partid se puteau realiza operativ, prin decuparea şi trimiterea la Timişoara a anunţurilor şi taloanelor publicate în revistele de specialitate Emanuelle, Prostituţia, Fufa, Cocota, Occident, Torente, Sex-press, Bordel şi Sex-club Caprice. Ne revendicam de orientare liberal-democrată, iar până la solicitarea adresată instanţei pentru obţinerea legalizării aveam, deja, 2404 membri activi în judeţele Timiş, Bihor, Cluj, Braşov, Iaşi, Sibiu, Bacău, Arad, Constanţa, Dolj, Sălaj, Prahova, Tulcea şi Bucureşti. Ba, chiar, am avut o cerere de înscriere şi de la un cetăţean din Budapesta.

Sub deviza „Prin iubire, mai aproape de Dumnezeu!” ne propuneam să milităm pentru democratizarea sexuală, calea de atingere a obiectivului fiind lupta politică deschisă, loială şi nonviolente. Simbolul nostru electoral era o inimă străpunsă de o săgeată, plasată în centrul sculpturii lui Constantin Brâncuşi, Poarta Sărutului», ne-a declarat Dietmar Neuhaus, care după eşecul înfiinţării acestui partid a emigrat definitiv în Germania. Ulterior, a absolvit cursuri de regie şi impresariat artistic, turnând chiar şi câteva filme cu staruri porno. La revenirea în România, şi-a înfiinţat firma „Dietmar Neuhaus Production”, care, în obiectul de activitate avea, printre altele, „impresarierea” a tinerelor dornice de mariaje cu cetăţeni germani.

P.I.L. cerea despăgubirea prostituatelor prigonite de dictatura comunistă

După cum se sublinia în statut, din PIL nu puteau face parte foştii activişti PCR şi şefii fostei Securităţi, în acest fel aderându-se la prevederile Punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara. Platforma-program cuprindea o serie de prevederi extrem de revoluţionare, printre care înfiinţarea caselor de toleranţă („bordelul este o instituţie normală într-o societate civilizată”); dreptul prostituatelor salariate de a se organiza în sindicate, dreptul acestora de a fi pensionate la o vârstă mai scăzută decât a femeilor aparţinând altor categorii sociale, înfiinţarea de şcoli speciale unde prostituatele să poată dobândi o pregătire autentică în tehnicile plăcerii, înscrierea în nomenclatorul oficial de profesii a meseriei de prostituată, ba chiar şi despăgubirea materială a prostituatelor care au lucrat în ilegalitate şi au avut de suferit în timpul comunismului.

„Prostituatele împotriva cărora, pe timpul dictaturii comuniste sau după revoluţia din decembrie 1989, au fost luate măsuri punitive (privare de libertate, bătăi, etc.) precum şi prostituatele cărora li s-au adus prejudicii materiale în această perioadă, de către organele de stat, vor avea dreptul la despăgubiri materiale. Este un act de justiţie socială şi morală», este prevederea halucinantă din statutul partidului.
Dar să vedem ce perspective mai mult sau mai puţin de ordin politic i-a încântat pe toţi cei care – intelectuali, artişti, muncitori, studenţi, elevi sau şomeri – au solicitat preşedintelui PIL să le aprobe înscrierea în partid.

„Solicit înscrierea mea în PIL deoarece sunt pentru o nouă morală şi gândire în viaţa erotică, fără complexe inhibitoare, falsă pudoare, prejudecăţi, racile sau interdicţii comuniste”, şi-a argumentat cererea Cristian Gozec, student, din Bacău. . „Realizarea platformei program şi introducerea partidului în Parlament prin obţinerea de locuri în ambele camere”, îndrăznea să propună, în cererea de adeziune, Iulian Nicolaescu, student, din Iaşi. „Motivul pentru care vreau să mă înscriu în PIL: legalizarea caselor de toleranţă”, îşi dorea, la vremea respectivă, Popescu Constantin, profesor, din Craiova. „Mă revoltă raportul sexual forţat, datorită lipsei bordelurilor”, explică, tot în cererea de adeziune, Cociorvă Constantin, pensionar, din Craiova.

„Este un partid care vine cu adevărat în sprijinul tinerilor”, aprecia Doru Suleanu, subofiţer, din Timişoara. Să mai spunem că, în timp ce perspectiva legalizării prostituţiei a divizat societatea românească în adepţi şi opozanţi ai idee, în Olanda s-a autorizat funcţionarea Partidului Iubirii Frăţeşti, Libertăţii şi Diversităţii, un partid al pedofililor care, în programul electoral, îşi propun să militeze pentru scăderea vârstei de consimţământ de la 16 la 12 ani, legalizarea pornografiei infantile şi intrarea în legalitate a zoofiliei.