TIMISOARA. O pata pe obrazul Timisoarei, o monstruozitate arhitectonica, un „acvariu” ce mutileaza fata orasului – sunt doar cateva dintre apelativele prin care este descrisa constructia de sticla din Piata Operei.
Lupta Primariei Timisoara cu proprietarii ”acvariului”, care se afla… partial in legalitate, a reinceput dupa alegerile locale, dupa ce vreme de opt ani nu a evoluat deloc. Detinatorii kitsch-ului arhitectural cer Primariei suma de 1 milion de euro pentru a pleca din centru, insa Executivul municipalitatii spune ca nici nu se pune problema cumpararii acvariului si da asigurari ca acesta va fi demolat oricum in 6 luni. Nu exista insa nicio solutie. Au inceput negocierile intre cele doua parti, dar niciuna dintre acestea nu se lasa: Primaria vrea demolarea, proprietarul vrea bani. S-ar putea ajunge la un schimb de terenuri, insa detinatorii acvariului ar vrea sa-si mute constructia de sticla tot intr-o zona centrala si nici n-ar renunta la o parte din despagubiri.
Mai jos, facem o trecere in revista a istoriei tumultoase a acvariului, dar va prezentam si solutiile propuse de autoritatile locale pentru a-l face sa dispara.
Primaria vrea cu orice pret sa demoleze constructia de sticla din centrul Timisoarei. Cat e de greu?
”Acvariul din Piata Operei va disparea in sase luni”, este promisiunea electorala a noului primar al Timisoarei. in cateva zile, proprietarii trebuie sa elibereze terenul pe care se afla constructia de sticla
La cateva saptamani de la alegeri, Nicolae Robu sustine ca vrea sa isi indeplineasca promisiunile, dar nu se stie cat de rapid le va putea indeplini. Primarul spune ca este exclusa varianta ca Primaria Timisoara sa dea vreun leu pentru rezolvarea problemei. Nu exista fonduri. Se negociaza insa pentru un schimb de terenuri.
Proprietarul, S.C. ART S.R.L., detine pasajul subteran din Piata Operei, deci si intrarile si iesirile din el. Motivele pentru care a solicitat toate autorizatiile si documentele necesare functionarii constructiei au vizat amenajarea intrarilor in pasaj si a accesului la toaletele publice aferente trecatorii subterane. Beneficiind de complicitatea unor functionari din Primarie, baietii destepti au reusit sa obtina si concesionarea terenului de deasupra, aflat intre cele doua cai de acces la toaletele publice, adica o parcela centrala de 339,24 mp, pentru ”Amenajare intrari (acoperire sticla + terasa bar)”.
”Concesionarea terenului se face in vederea acoperirii intrarilor, a liftului si a WC-ului pentru persoane cu handicap. Predarea terenului se face prin proces verbal de predare-primire”, se arata in contract. Dupa 11 iulie 2012, proprietarul este obligat, conform documentelor, sa inapoieze Primariei Timisoara bunul de retur, adica terenul, gratuit si liber de orice sarcina.
Acvariul poate ramane pe loc doar daca proprietarii apeleaza din nou la instanta sau in cazul in care consilierii locali decid sa prelungeasca contractul de concesiune.
”Am discutat in cadrul unei audiente pe care ei au solicitat-o. Le-am facut cunoscuta in mod direct hotararea mea ferma ca acea constructie sa dispara de acolo. Am avut sentimentul ca oamenii au inteles ca este neavenita si ca nu au nimic de castigat pentru ca ii huleste lumea”, ne-a declarat primarul Nicolae Robu, completand ca sunt diverse tertipuri prin care proprietarii apeleaza la instantele de judecata ca sa traga de timp.
In prima faza, proprietarul – cetateanul german Dan Azgur – a cerut bani ca sa demoleze acvariul. La inceput a fost vorba despre 2 milioane de euro, insa suma a fost redusa in cele din urma la jumatate, precizeaza arhitectul-sef al Primariei Timisoara, Ciprian Cadariu. ”In primul rand, trebuie sa expire concesiunea, apoi vom vedea ce se poate face. Sunt discutii la nivel de conducere, la inceput ei au solicitat 2 milioane de euro, acum solicita 1 milion de euro. in momentul in care expira concesiunea ei nu mai au niciun drept asupra terenului, dar nici noi nu le putem demola dintr-o data acvariul, pentru ca este bunul lor”, ne-a declarat Ciprian Cadariu.
Primaria pune tunurile pe acvariu
”Le-am spus ca problema unei despagubiri nu se pune in mod clar, dar putem analiza un parteneriat in cadrul caruia sa-i gasim un alt amplasament. Ei nu au respins aceasta idee, ne vom mai intalni si vom mai discuta. Le-am spus, fara menajamente, ca noi vom face uz de toate mijloacele pentru ca activitatile comerciale desfasurate acolo sa nu poata aduce venituri. Nu vom acorda autorizatie niciunuia dintre agentii comerciali si neavand venituri nici nu vor putea sa-si plateasca chiria. Am facut uz de forta, pentru ca in cadru legal nu putem face nimic”, a completat primarul Timisoarei.
Istoria unei constructii ilegale care a mutilat centrul Timisoarei
Istoria controversatei constructii din Piata Victoriei a inceput in 12.03.2004, cand presedintele PSD-ist al Consiliului Judetean Timis, Dan Ioan Sipos, a semnat certificatul de urbanism (nr. 167) si autorizatia de constructie (nr. 93), care a dat unda verde mutilarii arhitectonice a centrului Timisoarei. Asta, desi din dosarul in baza caruia s-a avizat monstruoasa constructie lipseau cateva documente importante, printre care Planul Urbanistic Zonal, avizul Comisiei de Monumente si dovada organizarii unei dezbateri publice pe aceasta problema. Dupa aproape o luna si jumatate, SC „Art” SRL Timisoara, firma apartinand maestrului lojei masonice din care facea parte si fostul consilier local, Sergiu stirbu, a inceput lucrarile. Acestea nu au fost finalizate in cele 12 luni de valabilitate a autorizatiei, astfel ca SC „Art” SRL a solicitat si obtinut de la Primaria Timisoara doua certificate de ubanism (nr. 3106/14.06.2005 si nr. 6426/25.11.2005) pentru refacerea toaletei publice din centru, aflata tot in pasaj, si constructii pentru servicii bar si acoperire intrari.
Desi al doilea certificat de urbanism era conditionat de intocmirea unei documentatii de urbanism PUZ, precum si obtinerea unei autorizatii de constructie, SC „Art” SRL a ignorat toate obligatiile si a montat in plin centrul orasului, in contrast cu peisajul arhitectonic, 15 cadre metalice, care dadeau senzatia unui miriapod urias.
Ca si cand Timisoara ar fi fost un sat fara caini, Directia Urbanism a Primariei Timisoara a observat ciudata constructie abia in februarie 2006, la cateva luni de la mutilarea zonei centrale si, din cauza presiunii mediatice, a dispus sistarea lucrarilor si desfiintarea constructiei.
Mai mult, primarul Gheorghe Ciuhandu a emis o dispozitie (nr. 647/13.03.2006) prin care a cerut demolarea stalpilor. Directia Patrimoniu a trecut la punerea in aplicare a dispozitiei, a demolat doi stalpi, dupa care „Art” a obtinut o sentinta civila (nr. 200/CA/2006) de suspendare a dispozitiei primarului.
“Aici scrie ca trebuie sa demolam 15 stalpi de metal amplasati in teren, pe CF 2, nr. topo 1193, intre vomitoarele strazii Alba Iulia si restaurantul McDonalds. Noi am numarat stalpii, sunt 30, uniti prin traverse aeriene. Eu ce sa fac acum, ce sa demolez?”, se intreba, in momentul simularii demolarii, fostul director al Directiei Patrimoniu, Nicusor Miut, precizand ca referatul privind actiunea era intocmit in termeni destul de echivoci.
Totusi, inainte ca instantele de judecata sa se pronunte asupra legalitatii construirii scheletului metalic din apropierea cladirii Operei Romane din Timisoara, primarul Gheorghe Ciuhandu si-a pus semnatura pe un proiect de hotarare care a dus, in final, la “ruperea” din piata centrala a orasului a 339,24 mp in favoarea SC “Art” SRL. Paradoxal, suprafata de teren se afla exact in zona constructiei metalice, iar acordul edilului sef aparea ca o anticipare a solutiei judecatoresti. ”Art” a reusit astfel sa obtina autorizatia de intabulare a cladirii, ne-a marturisit arhitectul Cadariu.
“Eu am iscalit acel proiect pentru ca omul tot venea la Primarie si nu-l puteam amana intruna.”, si-a motivat Ciuhandu introducerea in plen, inainte de a primi avizele comisiilor de specialitate, a proiectului privind “improprietarirea” SC “Art” SRL. Graba edilului sef a fost impartasita, la vremea respectiva, si de secretarul Primariei, Ioan Cojocari, care i-a atentionat pe consilieri ca va aproba proiectul. “Voi aproba fara licitatie! Nu am ce licitatie sa fac!”, a precizat domnia sa. De atunci nu s-a mai facut nimic, singurele actiuni fiind in instanta, care inca se judeca.
Singura dispozitie de demolare existenta acum a fost data pentru cateva instalatii de climatizare montate in spatele acvariului, ilegal, pe un teren care apartine Primariei. A fost insa atacata in instanta de catre proprietar. Daca in 8 ani nu s-au dat decat cateva amenzi modice, Serviciul de Disciplina in Constructii din cadrul Politiei Locale s-a apucat abia acum de treaba. Proprietarul a primit o amenda de 3.000 de lei pentru ca nu a demontat instalatiile de climatizare din spate, iar comerciantii care platesc lunar chirie ca sa functioneze acolo trebuie sa plateasca sapte sanctiuni, in valoare de 4.400 de lei. ”Art” mai trebuie sa plateasca o amenda de 2.000 de lei pentru ca isi continua activitatea, desi nu are autorizatie de functionare pentru acvariu in sine.
„Timisoara – Pitica Viena, o aberatie in care ne pierdem identitatea!”
De la aparitia piramidei de sticla si metal ce mutileaza arhitectonic centrul Timisoarei, s-a vorbit pe la colturi despre arhitectul care a gandit si proiectat megalitica constructie. Adrian Ionasiu, fostul presedinte al Ordinului Arhitectilor Timis, recunoaste ca a realizat controversatul proiect si, paradoxal, are si argumente prin care doreste sa obtina validarea acestuia.
„E o lucrare care are doua sau trei valente. Cea mai importanta este de semnalizare a faptului ca exista ceva in subteranul respectiv. Apoi, are rol de protectie a acelor intrari si, in al treilea rand, prin aceasta constructie, pasajul s-ar extinde in afara cu locuri de terasa. Principala calitate a constructiei este reversibilitatea, adica poate fi inlaturata oricand daca apar alte solutii. Proiectul propune multe lucruri, inclusiv o remodelare a intregii zone de langa muzeu, care arata deplorabil. Trebuie sa ne gandim cum dorim sa arate Timisoara in viitor, pentru ca nu putem trai din nostalgiile trecutului. Timisoara – „Mica Viena”, Timisoara – „Pitica Viena” e o aberatie. Trebuie sa gasim identitatea noastra proprie. Chiar si la Viena se gandeste mult mai pragmatic, pentru ca sunt decopertate cladiri istorice mult mai valoroase decat ale noastre care sunt supraetajate cu schelete de metal si sticla”, ne-a declarat Adrian Ionasiu, convins ca nu ar fi fost nevoie de niciun referendum sau dezbatere publica pentru a stabili soarta constructiei de metal din centrul Timisoarei… In ciuda incercarilor noastre de a afla si opinia proprietarului rusinoasei constructii din centrul orasului, acesta a refuzat sa faca vreun comentariu. „Cand o sa avem ceva de spus, o sa va cautam noi!”, ne-a transmis administratorul societatii, Vasile Herman.
Pe vremea cand proprietarii se chinuiau sa faca rost de autorizatii, arhitect-sef al Timisoarei era Radu Radoslav. La un an de zile de cand CJT a dat autorizatia de constructie, ”Art” nu se apucase inca de treaba, asa ca a mai fost nevoie de o autorizatie si de la primarie. Arhitectul Radoslav a refuzat insa sa o elibereze, asa ca a decis sa demisioneze si sa-i lase pe altii sa o faca.
”Eu n-am vrut sa semnez si am plecat. Autorizatia ce a dat-o Primaria atunci este ilegala. S-a dat autorizatia de constructie care era numai pentru cele doua corpuri deasupra scarilor, pe un an de zile. A trecut un an, ei nu s-au apucat de lucru si au venit la mine sa le prelungesc actul. Le-am zis ca nu se poate, fiindca in conformitate cu legea trebuia sa fie un PUZ. Dupa ce am plecat eu s-a format o comisie de experti care a spus ca este legal si, ca atare, noul arhitect sef a semnat”, ne-a declarat Radu Radoslav, fostul arhitect al Timisoarei.
In opinia lui, fiecare om responsabil din Primaria Timisoara putea controla istoria acvariului, pentru ca putea refuza sa puna stampila pe documente. ”Eu am spus de la inceput, trebuia sa ai orbul gainilor sa nu vezi cum este constructia. Era catastrofala, dar politicienii n-au inteles. Ionasiu in primul rand incalca legea, era ingropat inca de la inceput muzeul din spate, l-a rupt din centru, asta este un lucru foarte grav. Este o chestie de principiu, se preda la anul I la Facultatea de Arhitectura”, ne-a mai spus Radoslav. Cu toata inversunarea de atunci, cladirea sade falnic, obturand vederea spre Castelul Huniade, una dintre cele mai vechi cladiri din Timisoara.
AUTORI: Roxana Deaconescu, Gheorghe Ilas