TIMISOARA. Sirenele vor rasuna azi din nou in centru pentru a marca momentul in care in urma cu 24 de ani Timisoara era declarata primul oras liber de comunism din Romania. Piata Operei, un loc simbol pentru istoria noastra avea sa se umple atunci de oameni care au oprit lucrul si au iesit pe portile fabricilor sa se alature celor care au faurit Revolutia.
In Piata Operei s-au adunat zeci de mii de timisoreni care redescopereau solidaritatea. Cei care timp de 45 de ani au fost redusi la conditia de „tovarasi” redeveneau oameni. Isi imparteau mancarea, tigarile, apa. Oameni care nu s-au cunoscut niciodata acum se salutau, isi zambeau si-si strangeau mainile in strada.
Protestatarii au ocupat Piata Operei (astazi Piata Victoriei) si au inceput sa strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu va fie frica, Ceausescu pica!”.
In foaierul Teatrului National din Timisoara cetateni curajosi aveau sa puna temelia Frontului Democratic Roman, cu un Program politic in care se regaseau cererile celor aflati in Piata.
In aceeasi zi de 20 decembrie 1989, Timisoara a fost declarat primul oras liber al Romaniei de catre reprezentatii Frontului Democrat Roman, prima formatiune politica democratica infiintata pe strazile insangerate ale Timisoarei. Majoritatea arestatilor au fost eliberati. In 20 decembrie, orasul Lugoj, din apropierea Timisoarei, s-a ridicat impotriva regimului comunist, cazand si aici eroi ai Revolutiei.
In timp ce Timisoara fierbea, la Bucuresti, Emil Bobu si Constantin Dascalescu au fost desemnati de Elena Ceausescu sa se intalneasca cu o delegatie a protestatarilor. Ei au refuzat sa indeplineasca revendicarile oamenilor si situatia a ramas in mare parte neschimbata.
La 20 decembrie, trenuri incarcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timisoara. Regimul a incercat sa-i foloseasca la inabusirea protestului, dar pana la urma acestia s-au alaturat timisorenilor. Un muncitor explica: „Ieri, directorul fabricii noastre si un oficial al Partidului ne-au strans in curte, ne-au dat bate din lemn si ne-au spus ca huliganii si ungurii devasteaza Timisoara si ca este de datoria noastra se mergem acolo si sa ajutam la inabusirea demonstratiilor. Dar acum mi-am dat seama ca nu este adevarat”.
Treptat situatia iese de sub controlul autoritatilor, iar militarii incep sa fraternizeze cu demonstrantii. A doua zi, bucurestenii aveau sa se ridice si ei impotriva regimului comunist si sa desavarseasca ceea ce Timisoara a platit cu sange: Libertatea unei natii!
