TIMISOARA. Se împlinesc 35 de ani de la lansarea Proclamației de la Timișoara, document fundamental al Revoluției Române din Decembrie 1989. A fost un act de curaj și viziune, un manifest al timișorenilor care visau la un viitor democratic autentic.
Proclamația de la Timișoara a fost adoptată și citită, în 11 martie 1990 din balconul Operei din Timișoara, un simbol al Revoluției din Decembrie 1989. Documentul anunța că idealurile Revoluției au fost trădate și că Revoluția ar fi trebuit să continue pe cale pașnică. Proclamația de la Timișoara conține 13 puncte, însă Punctul 8 prevede interzicerea prin lege electorală a dreptului de a candida la funcții în stat a foștilor activiști și securiști, timp de trei legislaturi, iar ”președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism”, se arata în Proclamație.
În amintirea acelui moment istoric, la Timișoara sunt organizate mai multe evenimente.
Este lansat pe traseu un tramvai inscripționat tematic de artistul Dan Perjovschi și cu o expoziție cu fotografiile lui Liviu Tulbure, făcute în primele luni ale anului 1990, ilustrând impactul pe care Proclamația l-a avut în rândul timișorenilor. Expoziția, care are loc în Piața Victoriei (în fața intrării în Infocentrul turistic), este completată de texte ale unor personalități marcante care, de-a lungul timpului, au reflectat asupra acestui document esențial, printre care Regele Mihai I al României, Vladimir Tismăneanu sau Ana Blandiana.
Pentru a readuce în atenția publicului amploarea susținerii Proclamației, pe fațada de pe strada Alba Iulia a Garnizoanei va fi amplasat un mesh de mari dimensiuni, cu semnăturile celor 189.510 susținători din 1990.
De asemenea, pe clădirea Operei Naționale va fi montată o plăcuță multilingvă (română, maghiară, germană, sârbă, engleză), marcând locul unde, pe 11 martie 1990, Proclamația de la Timișoara a fost citită pentru prima dată în public, de la balconul Operei.
Momentul central al acțiunilor va avea loc sâmbătă, 15 martie, de la ora 10:30, la Cinema Studio, unde istoricul francez Thierry Wolton va susține o conferință despre impactul regimurilor comuniste în Europa. Aceasta va fi urmată de dezbaterea „Cum citim azi Proclamația de la Timișoara”, la care vor participa: Horia-Roman Patapievici, Sabina Fati, Vasile Bănescu, Florian Mihalcea, Florin Negruțiu, Vladimir Tismăneanu (online). Participarea este liberă, cu înscriere recomandată pe https://cinemastudio-tm.ro/evenimente/35-de-ani-de-la-proclamatia-de-la-timisoara/.
Biblioteca Central Universitară (BCUT) va vernisa în 11 martie, ora 12.00, o expoziție de carte și presă ilustrativă pentru Proclamația de la Timișoara.
La Memorialul Revoluției poate fi vizitată sala expoziției de fotografie dedicate Proclamației și evenimentelor anilor 1990-1991 în instantanee surprinse de fotograful Liviu Tulbure.
Reamintim că la Garnizoana din Piața Libertății, cei interesați pot vizita expoziția 35/Revoluție, cea mai complexă expoziție despre Revoluția din 1989, realizată de artistul plastic Adrian Florin Pop pornind de la fotografiile revoluționarului Cătălin Regea. Expoziția rămâne deschisă până în 15 martie.
Declarații despre Proclamația de la Timișoara, făcute de-a lungul celor 35 de ani
„Proclamația a definit obiectivele pe care România trebuie să le atingă dacă vrea să fie primită în familia europeană a națiunilor libere…Proclamația scotea la iveală că există principii eterne, care se situează deasupra calculelor politice mărunte” (Regele Mihai I al României la 20 de ani de la Proclamație)
„Proclamația de la Timișoara este adevărata Cartă a Revoluției române” (Vladimir Tismăneanu)
„Toți au regăsit în Proclamație aceeași mare dorință din decembrie: închiderea definitivă a capitolului comunist din istoria României.” (George Șerban)
„Textul (Proclamației) apare ca un amestec de vise conjuncturale, ale anului 1990, și aspirații neîmplinite încă. În contextul celor petrecute, era normal ca astăzi documentul să pară un gest revoluționar cumva romantic.” (George Șerban)
„Aceasta cartă a neîncheiatei noastre revoluții civice sintetiza, într-un moment extrem de tulbure, plin de incoerențe și duplicități, imperativul clarității morale. Era un apel la transparență, responsabilitate, demnitate. Proclamația i-a isterizat pe nomenclaturiștii grupați în jurul tandemului Iliescu-Roman. Era și rămâne un text esențial pentru consolidarea democratică din România, un luminos punct referențial, o afirmare categorică a identității nostre europene” (Vladimir Tismăneanu)
„Numai înțelegând ce-ar fi fost dacă Punctul 8 de la Timișoara ar fi învins, putem înțelege și cine e responsabil de murdarele mistere ale Revoluției, de nefuncționarea justiției până la prescrierea crimelor și dispariția vinovaților, de abjecta împletire între interesele mafiilor și cele ale serviciilor secrete” (Ana Blandiana)
„Proclamația de la Timișoara este parte integrantă a Revoluției române din decembrie 1989, reprezentând programul politic pe care mișcarea revoluționară (…) nu l-a avut.” (Lucian-Vasile Szabo)
„Vedeta incontestabilă a Proclamației a fost punctul cu numărul 8. (…) Punctul 8 a avut succes și pentru că depășea cadrul enunțurilor de idei. Venea cu o propunere concretă: legea electorală să interzică dreptul la candidatură al foștilor activiști comuniști și al ofițerilor de securitate.” (Harald Zimmerman)
„Eu cred că ‘strămoșul’ Proclamației este Victor Rebengiuc, care a făcut gestul de a aduce în studioul 4 sulul de hârtie igienică pentru cuvenita igienă bucală.” (Marcel Tolcea)
„În abstract, Punctul 8 e infailibil. În concret, lucrurile se complică puțin fiindcă – cel puțin din punctul de vedere al creștinismului – oricine are șansa unui drum al Damascului.” (Marcel Tolcea)
„Cum ar fi fost dacă Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara ar fi devenit lege și ar fi învins, atunci, la începutul tuturor posibilităților? Răspunsul este foarte greu de dat, pentru că e dificil sau imposibil să-ți imaginezi o lume în care n-ai trăit niciodată.” (Ana Blandiana)
„Proclamația de la Timișoara a fost punctul de zenit al revoluției române. Ea sintetiza genuin un program democratic maximal, cu o maturitate uimitoare pentru stadiul în care se afla atunci societatea românească.” (Romulus Rusan)
„S-a năpustit peste noi istoria, deodată, fără să fim pregătiți… se țineau tot soiul de întâlniri, unde toată lumea striga, se zbătea, se împingeau pe la prezidii să-și spună părerea după decenii de muțenie politică impusă.” (Daniel Vighi)
„Proclamația este mai degrabă rodul minții unor umaniști, mai puțin știutori ai politicii economice, având, totuși, un instinct al democrației și al valorilor acesteia care s-au dovedit extrem de necesare viitoarei deveniri a clasei politice autohtone.” (Daniel Vighi)
„Cu Proclamația, orașul martir Timișoara se va putea făli și peste 100 de ani. Reprezintă un moment de cotitură în viața noastră și a națiunii române.” (George Lână)
„Limba în care Proclamația este scrisă este o limbă eliberată de povara resturilor comuniste. Ea este o limbă a oamenilor liberi, destinată să vorbească despre libertate.” (Ioan Stanomir)
„Cei care au scris Proclamația au conceput-o ca program politic pe termen lung, ca parte a unei revoluții neterminate, în fapt, în ținte imediate, dar și în planul valorilor și al ideilor.” (Smaranda Vultur)