Mariana Garstea, CEO Sixense Romania: ‘Monitorizarea si incetinirea procesului de imbatranire a infrastructurii trebuie sa devina o prioritate economica majora la nivelul intregii tari’

Infrastructura rămâne unul dintre cele mai sensibile subiecte-cheie la care ne întoarcem cu toții an de an, guvernare de guvernare, comentând periodic inițiativele noi sau proiectele anunțate. Tot de fiecare dată, sperăm că vom vedea o viziune unitară despre cum anume ar trebui construită și apoi întreținută infrastructura, încât să nu mai ridice probleme ce se reflectă asupra cetățenilor, asupra modului în care ajung să fie cheltuite bugetele de stat, asupra siguranței noastre în cele din urmă.

Misiunea companiei Sixense România să optimizeze și să prelungească durata de viață a proiectelor de infrastructură, prin expertiză integrată și soluții digitale, personalizate și inovatoare, fiind în strânsă colaborare cu proiectanți, consultanți, gestionari de infrastructură și alți profesioniști în construcții. Compania este prezentă de peste 10 ani pe piața de la noi și este parte din Sixense Group, lider mondial în domeniu.

Stăm de vorbă cu doamna Mariana Garștea, CEO Sixense România, pentru un punct de vedere aplicat și pertinent despre un subiect vital și care ne afectează pe toți: cum construim o infrastructură de transport care să reziste pe termen lung și ce soluții am putea adopta inclusiv la nivel local care să ne ajute în acest sens.

Sunt tot mai multe proiecte de infrastructură rutieră locală planificate pentru orașul Timișoara. În afară de inițierea lor propriu-zisă, la ce credeți că trebuie să mai aibă grijă autoritățile?

Mă bucur foarte mult pentru această preocupare mai mare față de proiectele de infrastructură rutieră și feroviară locale, toate conectate la infrastructura națională.

Sperăm ca aceste proiecte să vină cu studii de teren bine făcute si care sa furnizeze informatii relevante pentru toate etapele proiectului, cu o bună planificare și cu un nivel de calitate ridicat în proiectare și execuție, dar și cu o strategie clară pentru întreținerea infrastructurii respective, conform normativelor în vigoare și aliniată la ultimele directive europene. Un proiect de infrastructură rutieră, feroviara, sportiva  (și nu numai) ar trebui să fie în general gândit în așa fel încât să ne putem folosi de el în siguranță și peste zeci sau chiar sute de ani. Acesta ar trebui să includă obligatoriu: planuri strategice și obiective relevante; managementul performanței, inclusiv pentru nivelurile de servicii; gradul de utilizare a infrastructurii și modul în care acestea sunt gestionate;  așteptările și nevoile părților interesate; respectarea obligațiilor legale, inclusiv menținerea unei rețele sigure; nevoile financiare pe termen lung, inclusiv cerințele de investiții; procesul de luare a deciziilor de investiții și prioritățile de finanțare; identificarea oricăror active critice și gestionarea riscurilor asociate cu acestea și cu toate celelalte active; inițiative întreprinse pentru îmbunătățirea oricăror activități de administrare a activelor etc.

Strategia ar trebui descrisă într-un document concis pe care cei care nu sunt implicați în gestionarea drumurilor ar trebui să-l poată înțelege.

Dacă ne referim la infrastructura deja aflată în exploatare – ce îmbătrânește, ceea ce în sine este un proces cât se poate de normal –, viteza cu care se întâmplă acest proces este îngrijorătoare. Degradarea accelerată, lipsa unei strategii de întreținere pe termen lung, lipsa cronică a investițiilor și a unei evaluări permanente a riscurilor tehnice, toate duc la costuri mari de întreținere, riscuri nemonitorizate și intervenții strict reactive, pompieristice. Schimbarea fulminantă a mediului de transport, creșterea cerințelor sociale și economice ale utilizatorilor impun schimbarea la 180 de grade a strategiei de exploatare a infrastructurii de transport.

Monitorizarea și încetinirea procesului de îmbătrânire a infrastructurii trebuie să devină o prioritate economică majoră la nivelul întregii țări.

Cum evaluați gradul de preocupare a autorităților de la noi în ceea ce privește întreținerea  infrastructurii rutiere? Cum se raportează acestea la ea și unde mai este loc de îmbunătățiri?

Cred că este prima dată după foarte mult timp când este pus pe masă acest subiect, când sunt alocate fonduri la un asemenea nivel pentru modernizarea, reabilitarea și întreținerea infrastructurii de transport. Sper doar ca aceste investiții să aibă la bază o strategie cu subiect și predicat, să țină cont de nivelul actual al tehnologiei, de recomandările organizațiilor de specialitate mondiale, de nevoile sociale ale utilizatorilor finali, de nevoia stringentă a unei transformări digitale a procesului de întreținere a infrastructurii de transport pentru creșterea performanței etc.

Strict din punctul meu de vedere, există o reticență accentuată față de noile tehnologii disponibile, folosite deja de țările cu o infrastructură puternică, dezvoltată, tehnologii recomandate și de către specialiștii din domeniu. De ce? Sunt multe motive: frica de necunoscut, lipsa de pregătire în domeniu, nivelul scăzut al înțelegerii beneficiilor pe care le pot aduce implementarea și integrarea tehnologiei în dezvoltarea și managementul infrastructurii de transport, lipsa unei strategii de exploatare a infrastructurii de transport, aliniate la ultimele directive europene, obișnuința de a face lucrurile într-un anumit fel – și lista poate continua.

De asemenea, o altă preocupare majoră a autorităților locale din Timișoara este infrastructura sportivă. Ce anume ar trebui să ia în calcul autoritățile pentru a se asigura că vor construi un stadion durabil?

Stadioanele sunt încadrate în Categoria de importanță B, adică sunt construcții de importanță deosebită, iar, prin natura activității acestora, sunt supuse unor situații de tipul: supraaglomerări urbane, șocuri sau vibrații. De asemenea, ele pot fi afectate în timp de diferențe mari de temperatură, de valori ridicate ale vântului sau ale zăpezii.

În cazul infrastructurii sportive, monitorizarea și ținerea sub control a riscurilor structurale și geotehnice în execuție și exploatare sunt vitale. Informațiile obținute în urma implementării unui sistem de monitorizare vor asigura condițiile pentru prevenirea incidentelor, accidentelor și avariilor. Menținerea rezistenței, stabilității și durabilității construcției realizate, precum și a rezistenței și stabilității construcțiilor învecinate sunt calea spre construirea unui stadion sigur, solid și durabil pe termen lung.

Ce rol au instrumentele digitale în întreținerea unor proiecte majore de infrastructură? Cum vedeți că ar putea fi integrate astfel de soluții și pentru proiectele de infrastructură din Timișoara?

Un aspect cheie al dezvoltării managementului infrastructurii rutiere este colectarea datelor (si aici nu ne putem baza doar pe inspecțiile vizuale, care sunt strict un mod manual de colectare a datelor). Modul în care autoritățile colectează, stochează, proceseaza și analizează date a evoluat împreună cu progresele tehnologice – și aici România are foarte mult de recuperat.

Tehnologia și soluțiile digitale sunt indispensabile în ceea ce facem noi. Cu ajutorul acestor instrumente, colectarea datelor, procesarea si exploatarea acestora in vederea monitorizarii riscurilor structurale și geotehnice, managementul infrastructurii devine un proces la îndemâna gestionarilor de infrastructură, cu posibilități extinse de intervenție, analiză, prevenție, prin optimizarea proceselor de comunicare, alocare resurse, control, monitorizare, raportare, creșterea extraordinară a acurateții datelor și a posibilității de a analiza integrat informațiile. Vorbim, de fapt, despre transformarea digitală a infrastructurii, un lucru pentru care milităm foarte mult și care aduce tuturor numai beneficii la toate nivelurile.

Cât de important este pentru societatea civilă, pentru publicul larg, ca autoritățile locale să aibă în vedere monitorizarea pe termen lung a proiectelor de infrastructură?

Măsurile luate în zona de monitorizare pe termen lung a infrastructurii se reflectă în mod cert și în siguranța, bunăstarea, experiența finală a cetățenilor care traversează un pod sau călătoresc pe o autostradă de exemplu.

Infrastructura este, prin definiție, socială: ne privește și ne influențează pe toți. Aproape în fiecare săptămână ne ajung la urechi știri legate de un pod prăbușit, de un baraj dărâmat, de un tunel surpat, iar toate astea se reflectă în: pierderi de vieți omenești, circulație și activitate întreruptă, timpi mai mari petrecuți în trafic, întârzieri, ineficiență, bugete substanțial mai mari alocate pentru a repara ceva ce nu am am planificat din start, gestionat activ sau prevăzut.

Toate problemele mari care ne preocupă la nivel național – reducerea traficului, calitatea drumurilor traversate, diminuarea accidentelor soldate cu pagube materiale sau chiar umane și multe altele – sunt direct legate de preocuparea pentru monitorizarea și întreținerea infrastructurii.

Totuși, piața pentru acest tip de servicii nu este încă una matură la noi și nu a ținut neapărat pasul cu tehnologia și inovația din domeniu, însă suntem alături de clienții noștri și răspundem problemelor punctuale ale marilor gestionari de infrastructură.

Este însă nevoie de voință politică și de implicare activă din partea tuturor părților implicate. De asemenea, este necesară o schimbare de paradigmă, deci este nevoie de colaborare, de alfabetizarea forței de muncă în limbajul digital, de înțelegerea faptului că tehnologia nu ne înlocuiește, ci ne ajută și ne simplifică viața, dacă o utilizăm corect.

Soluțiile noastre aduc o eficientizare cu atât mai mare, cu cât vorbim despre proiecte mai mari, complexe – cum ar fi cele de infrastructură rutieră, feroviară etc. –, pentru că aici se văd cel mai puternic economiile de timp, resurse și bugete pe care le putem aduce.