‘Locuri de poveste din Timisoara’, o campanie marca opiniatimisoarei.ro. Dupa cum bate lumina, este cand alba, cand bleu ori liliachie. Uimitoarele secrete ale Bancii de Scont, cladirea fascinanta cu fatada complet curbata, ce strajuieste cea mai frumoasa piata a orasului. Video

TIMISOARA. Cladirile, zestrea fabuloasa lasata mostenire de mesteri iscusiti, pietele, strazile, parcurile. La Timisoara fiecare dintre ele are cate o poveste tulburatoare, plina de farmec, sau un secret.

Opiniatimisoarei.ro continua campania Locuri de poveste din Timisoara, semnata de Daniel Balteanu si George Stefanita, in care va invitam sa descoperiti simbolurile care au transformat orasul, de-a lungul anilor, dintr-o cetate medievala intr-o perla imperiala, mai apoi intr-o asezare moderna, si din capitala Banatului in Capitala Europeana a Culturii.

In acest episod va prezentam cladirea Bancii de Scont, imobil aflat chiar la intrare in Piata Unirii, la intersectia strazilor Vasile Alecsandri si Gheorghe Lazar.

VIDEO: George Stefanita

La jumatatea secolului al XVIII-lea aici se afla o cladire cu un etaj, prima de acest fel din zona, care apartinea lui Wenzl Lechner, un constructor care era si membru al consiliului local. Era o perioada in care Timisoara a fost condusa de mai multi edili de origine germana (Andrea Pfann, Peter Mayer sau Joseph Leibnitzer).

In 1828, cladirea apare in proprietatea Theresei Plausits, iar in alte documente este mentionat un anume Theodor Plavsic. Constructia ramane in picioare pana inceputul secolului al XX-lea, perioada in care in imobil au locuit negustori, avocati sau ofiteri, iar in cladire a functionat si o farmacie.

„Pana in 1908, in Piata Unirii in coltul actualelor strazi V. Alecsandri si Gh. Lazar, foste Hunyadi si Szerb, vis-a-vis de vicariatul ortodox sarb, functiona o cladire joasa, probabil o constructie de secolul al XVIII-lea, care apare pe planurile de epoca cu elevatia parterului foarte masiva. Printre locatarii mentionati in ghidul de adrese din 1906 al orasului apar negustori, avocati, ofiteri, un farmacist si o farmacie militara. Dupa formatia si profesia locatarilor pare a fi vorba in mare parte de reprezentanti ai clasei de mijloc a burgheziei„, se arata intr-un studiu semnat de Diana Mihoc Andrasy si Dan Leopold Ciobotaru si publicat in Analele Banatului.

Despre momentul exact in care vechea cladire a fost demolata nu se cunosc date exacte. Cert este ca in luna octombrie a anului 1908, Max Steiner, un fabricant de lesie, care era si fondatorul Bancii de Scont, primeste autorizatia de constructie pentru ridicarea unui nou imobil.

Constructorii se misca rapid pentru acele vremuri, iar in 3 august 1909 imobilul este finalizat. La parterul noii cladiri se afla sediul Bancii de Scont, iar la cele doua etaje erau apartamente.

„Daca presupunem faptul ca imobilul a inceput sa fie construit imediat dupa primirea autorizatiei de constructie, atunci probabil ca ritmul de constructie a fost foarte sustinut si alert, deoarece in data de 3 august 1909, asadar intr-un interval de 10 luni, cladirea era finisata. In toate ziarele epocii, in jurnale, saptamanale si chiar in buletinul oficial, Banca de Scont anunta mutarea birourilor sale incepand cu aceasta data: 3 august 1909, in noul sediu de pe Hunyadi colt cu Szerb„, se arata in Analele Banatului.

„In palatul din Piata Unirii, la cele doua etaje erau apartamente de inchiriat, la parter se afla sediul Bancii de Scont. Director general a fost la inceput Ferencz Weisz, iar in anii ’20 Oszkar Kubitschek, vicepresedinte – Coloman Jakobi„, spune Geta Neumann in volumul „Pe urmele Timisoarei evreiesti”.

In scurt timp, camere din cladire sunt inchiriate de persoane mai instarite, printre care un avocat, un angrosist sau un director de banca. La parter, pe partea dinspre strada Gheorghe Lazar era amplasat si un magazin.

„Doua luni mai tarziu, in aceeasi cladire de inchiriat, Dr. Alfred Leipnik, avocat, anunta in ziarele de epoca deschiderea unui nou birou de avocatura. O imagine in plus privitoare la standardul impus de cladire ne-o da si cartea de adrese pe anul 1910, care ii mentioneaza ca si chiriasi pe avocatul mentionat anterior, un director de banca Franz Weisz si angrosistul de produse din piele Zucker Jozsef, care avea probabil un magazin pe latura de pe Str. Gh. Lazar a cladirii„, se arata in studiu publicat in Analele Banatului.

Cladirea Bancii de Scont a fost realizata dupa planurile lui Marcel Komor si Dezso Jakab, din Budapesta, doi arhitecti care au mai colaborat si pentru realizarea altor imobile din Romania zilelor noastre la Salonta, Targu Mures, Oradea sau Deva.

Inca de la ridicarea sa, cladirea lui Max Steiner a fost una bogat ornamentata, principala podoaba fiind amplasata pe fatada de pe strada Alecsandri, un stup de albine, simbol bancar din vremuri indepartate. Acest element decorativ a fost amplasat si deasupra uneia dintre intrari.

„Elementul decorativ central este o metopa fixata in tencuiala arcadei mici pe care sunt reprezentate flori si elemente vegetale spiralice care incadreaza un stup de albine. Devine astfel evident ca inca din faza de proiectare, parterul funcţional al cladirii urma sa devina sediul unei bănci, stupul de albine fiind folosit la marcarea instituţiilor bancare inca din perioada eclectica, devenind un motiv uzual la începutul secolului 20„, se arata in Analele Banatului.

Schimbarea la fata a palatului lui Steiner

Dupa Revolutia din 1989, cladirea ridicata de Max Steiner a inceput sa se degradeze. Proprietarii din imobil au decis cu greu sa stranga bani si sa o renoveze. In anii 2012-2013 s-a facut primul proiect de reabilitare a cladirii. Pana la startul lucrarilor a mai durat insa, astfel ca operatiunile de restaurare au inceput in 2019.

Intregul proces de reabilitare a fost unul complicat, asta si pentru ca imobilul nu are linii drepte, ci are doar forme curbe peste tot.
Primul element nou a fost tencuiala folosita, una pe baza de var hidraulic, fata de cea veche, care era realizata pe baza de nisip. Aceasta a si fost aplicata pe cladire prin tehnologia martor, adica prin lasarea de fasii pentru ca intreaga suprafata sa fie la acelasi nivel.

„Nu este o cladire impunatoare ca si volumetrie, dar este remarcabila prin formele cursive, diferite fata de formele rigide ale barocului si neoclasicismului, care domina Piata Unirii. Este remarcabila, daca va uitati pe fatada, nu are nicio linie dreapta…
Totul a fost restaurat, consolidat si prins la loc cum a fost. Tencuiala pe genul acesta de cladiri, cea originala era pe baza de nisip cu var, nu de ciment. S-a lucrat cu tencuieli pe baza de var hidraulic pentru ca trebuie sa respire, sa aibe aderenta, sa se comporte cum s-a comportat si inainte fatada. In cazul tencuielii, una e sa o aplici pe o suprafata dreapta si alta pe o suprafata curba, nu numai in plan orizontal, ci si vertical. Daca va uitati, la fiecare fereastra, inclusiv glaful ferestrei are forme curbe spre margini si de la geam spre exterior, plus racordul la glaful exterior, si acela merge curb. Pentru a aplica tencuiala respectiva, am folosit tehnologia cu martor din metru in metru sa le trasezi si sa urmaresti exact formele. In permanenta s-au lasat fasii pentru a se face formele curbe„, a declarat pentru opiniatimisoarei.ro, Marcela Titz, arhitect specialist restaurator, care a coordonat intreg proiectul de renovare a cladirii realizat de firma Constructim.

Restaurarea ornamentelor a fost, de asemenea, o operatiune dificila, mai ales a celor ceramice, unele dintre ele fiind refacute integral. Pentru realizarea acestora s-a implicat in proiect si un designer.

„O alta provocare a fost restaurarea elementelor ceramice, care sunt niste valori si nu poti sa lucrezi decat cu artisti, pentru ca intr-adevar trebuie sa ia negativul, sa vada elementele din ce sunt, s-au facut analize sa vedem din ce sunt compuse, cum sunt facute. Aici am lucrat cu designerul ceramist, doamna Simona Perjescu, care ne-a ajutat foarte mult. Ornamentele, cand noi am facut primul proiect, in 2012-2013, pe latura dinspre Gheorghe Lazar, la nivelul parterului au existat. Ulterior spatiul a fost dat comercialului si decat sa le restaureze si sa le consolideze, a preferat sa le arunce, au fost aruncate in strada. Am si recuperat o parte din ele, dar nu au mai putut fi puse inapoi. Pur si simplu au fost aruncate si pe banii proprietarilor a trebuit sa refacem toata ornamentatia ceramica„, a precizat pentru opiniatimisoarei.ro Marcela Titz.

Imobilul nu atrage atentia doar prin ornamente, printre care se afla si stupul amplasat pe frontispiciu de cand cladirea a fost construita, ci si prin culoarea in care a fost vopsit, una de-a dreptul cameleonica.

Nuanta se schimba in functie de lumina in care este scaldata cladirea. In functie de intensitate, aceasta devine alba, bleu ori liliachie. Secretul il reprezinta tocmai vopselurile folosite, care prin elementele din compozitia lor dau acest efect spectaculos. Culoare a fost obtinuta dupa mai multe incercari, fiind aplicate mai multe straturi de vopsea ce are in compozitie o serie de elemente naturale, adica granit, nisipuri sau diferite pietricele.

„Culoarea initiala trebuia sa fie a hartiei invechite, asta era intentia. Din cauza ca s-au facut mostre, nu s-a reusit acea culoare si erau culori mult prea intense, prea puternice. Culoarea e foarte importanta pentru ca frumusetea cladirii este sa lasi formele curbe sa iasa singure in evidenta ca volumetrie si ornamentatia clara de Secession tarziu, adica floricele si inimioare. Astea sunt ornamentele de Secession tarziu. Atunci iti trebuia o culoare calma, linistita sa poti sa scoti in evidenta exact aceste elemente. Prin probe s-au incercat diverse variante. Nu ne-a placut acea culoare galbena, omora toate ornamentele si am incercat sa preluam si sa punem o culoare rece. Prin probe am obtinut aceasta culoare„, spune Marcela Titz.

„Am obtinut culoarea dupa multe incercari. Am dat mai multe straturi, cu mai multe tonuri de culoare, cu produse naturale. Am venit cu un strat gri deschis, cu produse naturale, dar un strat foarte subtire, dupa aceea pe el a venit un alt gri, un alt ton. Am pus mai multe straturi de diferite tonuri pana s-a obtinut culoarea. In vopseaua cu produse naturale sunt diferite elemente, granit, nisipuri, diferite pietricele. Ultimul strat a fost dat la trafalet. Este o vopsea care este ca o tencuiala. Am procedat cum se da un stuco-decorativ. Bagi o baza, dupa care se dau cateva straturi in diferite forme„, a declarat pentru opiniatimisoarei.ro, Nelu Gica Spataru, inginerul care a fost sef de santier.

De la momentul renovarii, fosta Banca de Scont a devenit una dintre cele mai fotografiate cladiri din Piata Unirii, la Timisoara.

Foto: constructim.ro, kepeslapok.wordpress.com

Video: George Stefanita