23 August, momentul in care romanii sarbatoreau Ziua Nationala, in Epoca de Aur. Ce se intampla atunci la Timisoara si ce alte semnificatii mai are aceasta zi pentru oras. Foto

TIMISOARA. Acum este o zi ca oricare alta din vacanta de vara, in care fiecare dintre noi face ce ii pofteste inima, dar nu a fost dintotdeauna asa.

Ziua in care Romania a intors armele impotriva Germaniei, 23 august 1944, a devenit unul dintre momentele care vor ramane pentru totdeauna in memoria celor care au trait in vremurile comunismului. Nu pentru importanta sa istorica, insa, ci pentru modul in care Ziua devenita Nationala a Romaniei a ajuns motiv de celebrare a conducatorilor tarii, in Epoca de Aur.

23 august a devenit Zi Nationala in urma Hotararii Consiliului de Ministri 903 emisa in 18 august 1949.

Pionierii, soimii patriei, muncitorii din fabrici si uzine erau mobilizati chiar si cu cateva luni inainte pentru ca manifestarile dedicate acestei zile sa se desfasoare fara cusur. Oamenii erau luati din fabrici si invatati coregrafii, elevii erau instruiti la scoala si cu totii erau apoi aliniati si grupati in coloane pentru maretele defilari si adunari de pe stadioane ori bulevarde, din… ziua cea mare.

Cantecele patriotice si lozincile de preaslavire a sotilor Ceausescu rasunau in fiecare colt al tarii.

„Stima noastra si mandria, Ceausescu, Romania!” sau „Partidul, Ceausescu, Romania” erau unele dintre lozincile cele mai cunoscute, pe care oamenii le scriau pe pancartele pe care le purtau in maini pe traseul de defilare si le strigau atunci cand treceau prin fata tribunelor din care erau urmariti de reprezentantii partidului comunist.

In fiecare an, cele mai fastuoase dintre evenimente aveau loc pe stadioane, unde totul era calculat cu precizie matematica. Aici, oamenii erau aranjati in asa fel incat deveneau adevarate puzzle-uri vii, creandu-se tablouri perfecte din pancarte.

La Timisoara, in 23 august, aveau loc defilari pe bulevardul Republicii, dinspre Opera catre Gara de Nord. Odata incheiate manifestarile, oamenii mergeau la mici si bere la Padurea Verde ori la fostul restaurant Stadion, din dreptul arenei sportive care pe vremuri se numea 1 Mai, in zilele noastre Dan Paltinisanu.

Candva, o strada din Timisoara a purtat in perioada comunista numele de 23 august. Vorbim despre Bulevardul Revolutiei din 1989, din zilele noastre, care din 1956 si pana in 1990 s-a numit 23 August. Bulevardul a fost rebotezat prin hotararea de Consiliu Local 260/1990, cand a devenit Bulevardul Revolutiei.

In 23 august 1944, la ora 22.30, regele Mihai I anunta intoarcerea armelor, iesirea Romaniei din alianta cu puterile Axei si imediata incetare a razboiului cu Natiunile Unite. Hotararea a scurtat cu sase luni cel de-Al Doilea Război Mondial.

Regele l-a arestat pe maresalul Ion Antonescu si a decis sa se alaturare Coalitiei Natiunilor Unite. Astfel ca, timp de 40 de ani, pana la prabusirea regimului comunist, pe 23 august s-a sarbatorit Ziua Nationala a Romaniei.

23 august, in istoria Timisoarei: Eugeniu de Savoya ajunge langa cetate, iar un atentat terorist zguduie Romania anilor ’80

Ziua de 23 august are si o alta semnificatie pentru Timisoara. In 1716, in jurul orasului inca se adunau armatele care sub comanda printului Eugeniu de Savoya urmau sa dea asaltul pentru cetatea aflata la acea vreme sub stapanirea otomana.
In fata fortificatiei ajunsese inca din 21 august generalul Joachim Ignaz Von Rotenham cu cele 14 escadroane de cavalerie pe care le comanda. A urmat contele Ioan Palffy cu 16 regimente de cavalerie, sosit de la Beregsau Mare.
Pana in 25 august la Timisoara a ajuns si printul Eugeniu de Savoya. El si armata sa, impreuna cu cavaleristii contelui Palffy, s-au pozitionat in sudul cetatii pentru a impiedica sosirea de intariri pentru trupele otomane aflate in interiorul fortificatiei.

„Dupa ce poposi cu trupele sale cateva zile pe malurile Dunarii, pe partea dinspre Futak, printul Eugen se puse in miscare. Fiindca infanteria nu putea executa marsuri zilnice prea lungi din  cauza marii calduri, Eugen inainta cu cavaleria pana la Zona(n.r. localitate disparura la nord-est de Panciova), unde se opri pana la venirea pedestrimii. In fine, in 25 august, cu regimentul sau de dragoni si cu acela al ducelui de Wurttenberg, ajunse in tabara din fata Timisoarei. In ziua urmatoare sosi intreaga armata. Pentru a realiza comunicarea intre diferitele puncte de comanda, fura construite poduri peste mlastini„, scrie Francesco Griselini in volumul sau „Incercare de istorie politica si naturala a Banatului Timisoarei„.

Asediul Timisoarei avea sa dureze aproape doua luni, iar in cele din urma armata imperiala avea sa cucereasca cetatea, principele Eugeniu de Savoya intrand in oras chiar de ziua sa, in 18 octombrie.

Atentat terorist la intrarea in Timisoara, in 23 august 1981

Tot in 23 august, dar in 1981, a avut loc un atentat terorist, incheiat cu o baie de sange langa Timisoara. Trei barbati, Andrei Draganescu, Viorel Butincu si Mircea Emil Muntean, au urcat intr-un autobuz in care se aflau alti 40 de oameni, la Strei. Odata ce autobuzul s-a pus in miscare, au scos armele, pe care le furasera in noaptea anterioara de la postul de militie din comuna hunedoreana Pui, si l-au obligat pe sofer sa se indrepte catre Timisoara.

Ajunsi aproape de bifurcatia spre aeroportul din Timisoara, cei trei au cerut un elicopter de la Crucea Rosie si 30.000 de dolari. Deoarece autoritatile nu le-au îndeplinit cererea, cei trei au incercat sa treaca cu forta de barajul improvizat de fortele de interventie la iesirea din Timisoara pe Calea Lugojului. Ca riposta, forțele armate au tras asupra autobuzului. In total au murit sase oameni si au fost raniti alti doisprezece inainte ca teroristii sa fie capturati si arestati.

Andrei Draganescu, cel care il ameninta pe sofer, a fost gasit spanzurat in arest, in timp ce Butincu si Muntean au fost impuscati pe un camp in noaptea urmatoare, din ordinul lui Nicolae Ceausescu.  Mai multe despre ‘Actiunea Autobuzul’ gasiti AICI.