TIMISOARA. Dupa ce in 29 mai, arhitectul Sabin Raciu a spus adio partidului, sustinand ca nu mai are de ce sa ramana pentru ca formatiunea merge intr-o directie gresita, o noua demisie a fost inaintata la USR Timis. Un membru fondator PLUS Timis, Cristian Puscas a decis la randu-i sa plece si si-a motivat hotararea intr-o postare pe Facebook unde acuza conducerea filialei lui Dominic Fritz de dictatura. Reamintim ca acum o saptamana, un membru USR de la Racovita, Dorel Focsa, a fost dat afara pentru ca a indraznit sa critice conducerea partidului pe grupurile de comunicare interne.
Cristian Puscas, ultimul demisionar, il acuza pe Dominic Fritz de lipsa de viziune si administrativa si politica si de masluirea concursurilor pe posturi.
„Am demisionat ieri din USR.
M-am gândit serios dacă să scriu acest text sau nu, însă consider că anumite aspecte trebuie cunoscute şi de cei care privesc USR din exterior şi încă aşteaptă să fie salvaţi.
Într-o țară în care diateza pasivă este la mare modă, unii oameni așteaptă să se facă, să se întâmple, să se rezolve, să se miște, iar alții așteaptă salvatorii.
Îmi pare rău să vă spun, dar salvatorii nu mai vin.
V-au promis mult prea multe, iar acum, se prăbușesc pe drum, sub greutatea propriilor promisiuni.
Pentru cei care nu mă cunosc, am devenit membru USR din momentul fuziunii cu PLUS.
Am fost membru fondator al PLUS Timiș.
Am fost unul dintre responsabilii pentru recrutare/extindere din Timișoara, în perioada premergătoare alegerilor interne din PLUS Timiș din 2019.
Am împrumutat și sponsorizat cu sume importante campaniile electorale ale Alianței USR-PLUS, în județul Timiș, la toate alegerile la care Alianța a participat din 2019 până în 2020.
Am fost implicat în coordonarea campaniei electorale pentru alegerile europarlamentare din Mai 2019.
Am îndeplinit de-a lungul timpului funcțiile de Secretar General al PLUS Timiș, precum și Co-președinte al comisiei electorale interne a alegerilor pentru filiala Timiș a USRPLUS din iulie 2021.
Ce NU e OK:
1. DUBLA MĂSURĂ. Strigi în parlament când majoritatea PSD-PNL (sau PSD-ALDE, în mandatul trecut) trece la foc automat tot ce-i convine prin vot fără a ține cont de opoziție (dictatura majorității), dar când te întorci acasă, în partid, faci exact la fel, treci orice prin vot, fără a ține cont de absolut nimeni, pur mașinal. Exact ca bețivul care își snopește muierea și copiii acasă, pentru că e frustrat că-l iau la mișto colegii la muncă.
2. ORGANIZAREA DE CONCURSURI TIP SIMULACRU. Ca primar, sau orice alt lider executiv, mi se pare OK să vii și să spui că ai nevoie ca șeful tău de cabinet, care îți organizează absolut tot, să fie un om în care ai deplină încredere, în primul rând, și apoi cauți competențele necesare. Acolo e nevoie în primul rând de chimie, apoi de competențe.
La Timișoara, pentru ocuparea acestei poziții, s-a organizat CONCURS PUBLIC, care a fost câștigat de președintele USR Timișoara la acea vreme. ”Great success!”, vorba unui clasic care se folosea de România pentru a face de râs Kazakhstanul.
Sunt de părere că există unele poziții cheie, pretențioase, în astfel de structuri, care trebuie ocupate prin numiri asumate politic, nu prin concursuri cu mantă. Acesta este doar un exemplu, sunt și altele.
3. LIPSA DE VIZIUNE ȘI STRATEGIE POLITICĂ. Strategia cu care Fritz pornea la drum și avea să implementeze programul revoluționar de guvernare locală promis în campanie: printr-o majoritate extrem de fragilă, obținută prin votul unui dizident din PNL, răsplătit prin tot felul de concesii.
Personal, consider că un om politic de calibru, s-ar fi așezat la masa negocierilor din secunda 1, ar fi negociat o majoritate largă, cu care să poată conduce efectiv orașul, chiar dacă ar fi trebuit negociate unele capitole din acel program politic, care probabil trebuiau ajustate sau amânate.
Rămâneau, însă, câteva în picioare, care se puteau livra concret.
Din păcate, asistăm de aproape 2 ani la un spectacol ludic, pueril pe alocuri, conferințe de presă cu greaua moștenire, explicații și motive pentru care lucrurile NU se pot face, etc.
4. INCAPACITATEA DE A PURTA O NEGOCIERE CU EFECT UTIL. Actuala conducere a USR a demonstrat, prin actualul proces de fisiune/sciziune, proces care este în plină desfășurare în aceste zile/săptămâni, că nu poate negocia absolut nimic, nici măcar intern, în partid, ce să mai discutăm de coaliții de guvernare.
Guvernarea nu mai e o miză pentru USR în 2024. Adevărata miză a USR, cu actuala conducere la timonă, a devenit satisfacerea pragului electoral și intrarea în parlament.
Este foarte posibil ca acest lucru să se întâmple, la cum merg lucrurile azi, dar probabil pe traseul pe care aleargă UDMR, adică prin satisfacerea pragului electoral alternativ (peste 20% în minimum 4 județe).
Îi spuneam cu câțiva ani în urmă unui coleg, ajuns senator USR între timp, că o negociere de succes înseamnă a-ți cointeresa partenerul de discuție înspre o conlucrare benefică pentru ambele părți, altfel nu funcționează, cel puțin nu pe termen lung.
Din păcate, în USR negocierile se poartă la rupere, după algoritmi de game theory. Matematic arată bine, însă elimină complet bunul simț din ecuație, iar de acolo începe tărâmul lui ”pentru că putem”.
Azi sunt convins că cei care conduc acum USR, la vârf, nu știu altfel, decât cu ghioaga sau cu ranga.
5. FOOL ME ONCE, SHAME ON YOU. FOOL ME TWICE, SHAME ON ME. Electoratul vede ce am scris mai sus. Mai mult decât atât, USR avea cel mai pretențios, educat și greu de câștigat electorat din România, atunci când îl mai avea.
Pentru că nu am candidat la nicio funcție publică pentru USR, mă consider parte din acest electorat pe care USR l-a pierdut.
De fiecare dată când încerc să vin cu o critică constructivă, mi se spune: “hai, că oricum ai lua-o, noi nu furăm ca PSD sau PNL”.
Din păcate acești oameni, cocoțați în turnurile lor de fildeș nu înțeleg că dacă ai făcut o promisiune, nu o poți încălca doar pentru că vecinul tău minte mai mult ca tine.
USR nu a promis niciodată că va minți sau va fura mai puțin ca partidele clasice din România, USR a promis că este ALTFEL.
E liber fiecare să judece dacă este așa sau nu.
–
Am reușit să condensez câteva dintre cele mai semnificative nemulțumiri/dezamăgiri ale mele în aceste 5 idei, la fel cum am încercat să limitez numărul acestora la 5. Sunt frustrări acumulate de-a lungul unor ani în care am contribuit cum am putut la această construcție, cu energie, cu transfer de încredere, cu bani, cu timp (singura resursă pe care nu mai am cum s-o recuperez), iar acum constat cu regret că întregul proiect la care au muncit mii de oameni, ani la rând, a fost deturnat de către o gașcă și se îndreptă vertiginos spre dezintegrare.
Mai mult, am observat că au început și epurările membrilor USR care ”susțin alte partide sau platforme politice”, ceea ce mă duce cu gândul înapoi la 1917.
Mărturisesc că rațional nu înțeleg mișcarea lui Drulă prin care i-a obligat, practic, pe membrii Comitetului Politic, într-o ședință informală (care a devenit ulterior formală, ad-hoc), să voteze așa ceva.
Acum sunt vremuri în care plecarea unor oameni valoroși ar trebui să te îngrijoreze, nu să-i dai și pe alții afară, mai repede, pentru că nu aplaudă suficient de energic sau pentru că pun întrebări.
Nu am candidat la nicio funcție publică, de niciun fel, din următoarele două motive:
1. Pentru că am considerat că avem suficient de mulți oameni competenți pentru a ocupa acele funcții și nu ne vor face de râs. Mărturisesc cu tristețe că lucrurile nu sunt chiar așa. Avem mulți oameni super OK, dar am văzut și situații care m-au făcut să-mi crape obrazul de rușine.
2. Pentru că nu am avut nevoie. Viața m-a răsplătit echitabil (cred eu) pentru modul în care mi-am ales cel mai bun prieten: munca. Munca mi-a oferit tot ce am, iar azi sunt un om mulțumit și liniștit.
Există, însă, oameni care ocupă funcții cu susținerea USR, pentru care beneficiile oferite de acele funcții publice constituie o adevărată minune.
Pentru cine știe să citească o declarație de avere și un CV (dacă e public, evident), aceștia sunt ușor de recunoscut.
–
Aveam 8 ani atunci când chiar în Timișoara se murea pentru libertate și pentru stârpirea comunismului din România (credeam noi, atunci, ca niște copii).
Acum câteva luni, am ajuns în situația în care un fost membru PCR, actualmente consilier local USR Timișoara, membru marcant al gărzii pretoriene a lui Dominic Fritz, invita colegii cărora ”nu le convine” cum merg lucrurile, să-și facă alt partid. Atunci am întrebat-o pe această doamnă, oare cu ce am greșit că și acum, la peste 30 de ani de la Revoluție, avem de-a face tot cu foști comuniști și de ce, oare, nu ne putem alege singuri viitorul copiilor noștri?
Ca urmare, această doamnă mi-a făcut o sesizare către Biroul Local USR Timișoara, for care a decis să se erijeze în tribunal popular ad-hoc și să mă ”judece”, trimițându-mi un email prin care eram înștiințat că am ”dreptul la apărare”, și să mă prezint la audieri…
Apreciez, ce-i drept, că mi-au oferit opțiuni: să particip la propria ardere pe rug, fizic sau prin Zoom.
Reiterez, un membru al Biroului Local USR Timișoara, îmi face o sesizare pe care tot Biroul Local (din care respectiva doamnă face parte) o judecă și apoi îmi aplică sancțiuni.
Noh, io la de-astea nu particip.
PS: Săptămâna trecută am postat pe un grup intern de Facebook faptul că mi-am plătit cotizația în USR până la sfărșitul anului, adică 70 de lei (7 luni a câte 10 lei pe lună), explicând (cu frustrare, evident) că pentru zece lei pe lună (mult mai puțin decât biletul la un film la cinematograf), nu îmi permit să ratez actualul spectacol din USR.
Pentru acest lucru, primarul Municipiului Timișoara, Dominic Fritz, a afirmat despre mine în Comitetul Politic USR (for de conducere echivalent CEx-ului de la PSD) că sunt un “taliban”.
PPS: Acea postare a fost ștearsă după 7 minute. (Imaginea de mai jos).
Noh, io la de-astea nu particip”, a scris Cristian Puscas pe pagina sa de Facebook.
