Adrian Ivan. Doctor in relatii internationale, este traducatorul si editorul cartii „Arta strategiei publice” de Geoff Mulgan, fost director pentru politici al primului ministru britanic si consilier pentru guverne din intreaga lume.
Nascut la 01 noiembrie 1969, Beius, jud Bihor
Starea civila: casatorit, o fetita
Activitatea profesionala:
Este licentiat in istorie, in anul 1994, la Facultatea de istorie si filozofie „Babes Bolyai” din Cluj Napoca si absolvent al Institutului European al Universitatii de la Genava, doctor in relatii internationale. Autor al mai multor carti.
Este profesor universitar la Universitatea „Babes Bolyai” Cluj Napoca
Hobby: Lectura, muzica, plimbari in aer liber, dragostea pentru catei
Motto: Tenacitate si constructivism.
Domnule Adrian Ivan, va aflati la Timisoara cu prilejul lansarii cartii „Arta strategiei publice. Mobilizarea puterii si cunoasterii in slujba binelui public” de Geoff Mulgan, al carei traducator si editor sunteti. Cat de important este acest demers?
Noi am considerat aparitia cartii in limba romana ca pe un eveniment. Dupa ce a aparut in limba engleza in 2009, ne-am grabit sa cumparam drepturile de traducere, desi inaintea noastra o facusera chinezii. Avand un succes atat de mare in China, guvernul chinez a purces la un contract cu autorul pentru instruirea ministrilor in domeniul artei strategiei publice.
Credeti ca ar fi receptiv si guvernul roman ca sa precedeze la fel ca guvernul chinez?
Eu sper ca acum, dupa ce am lansat cartea si la Timisoara, unde trebuie sa recunosc a avut loc o dezbatere autentica, sa aiba un ecou scontat.
Domnule profesor, dincolo de acest pretext, as vrea sa discutam si despre proiectul dv privind o tema extrem de actuala, aceea a regionalizarii. Ce sanse ar avea un astfel de proiect?
Proiectul meu, pe care l-am publicat de mai multe ori, vizeaza organizarea regionala a Romaniei.
Care este abordarea dv. privind tema federalism si regionalizare in context european?
Eu n-am ascuns niciodata faptul ca sunt un promotor al federalismului european si al federalismului de tip constitutionalist. intre federalism si regionalizare exista o diferenta de perceptie, desi as pune regionalizarea tot sub cupola federalismului. Aici e diferenta dintre federalismul personalist care pune accent pe comunitatea locala, vine de jos in sus, iar federalismul de tip american, constitutionalist, care vine de sus in jos, plecand de la ideea ca trebuie construit din start prin text legislativ, constitutional si stabilite exact forme de cooperare intre guvernul federal si statele sau regiunile existente.
Pentru Romania care model ar fi potrivit?
Singurul model care ar putea functiona ar putea fi cel construit pe regiuni cu o functionalitate economica si sociala. Adica federalismul de tip personalist care sa puna accent pe construirea constitutionala a unor regiuni cu personalitate juridica. Noi avem si acum acele regiuni de dezvoltare infiintate la cererea Uniunii Europene, dar fara personalitate juridica, fara efecte. Eu am incurajat regionalizarea pentru ca o disting totdeauna de regionalism. Regionalismul este un proces care potenteaza identitati de tip etnic, national, pe cand regionalizarea pune accent pe efectele dezvoltarii a ceea ce este necesar intr-o comunitate, de la educatie, sanatate, infrastructura, etc.
Vizati asadar o legatura stransa intre regionalizare si autonomie?
Da, si in acelasi timp o relatie fireasca cu guvernul central dar si cu Bruxelles, pentru ca regionalizarea conduce la regiuni care avand autonomie si personalitate juridica unitare sunt bazate pe principiul separatiei puterilor in stat. De exemplu pe o impartire flexibila a raporturilor dintre puterea legislativa a parlamentelor regiunilor si un executiv regional care sa aiba competente foarte precise, care sa nu incalce competentele nationale, dar nici europene. Noi acum pierdem enorm de multi bani europeni tocmai din aceasta cauza ca nu avem o organizare regionala, care ar fi putut absorbi direct fonduri europeni si nu prin intermediul guvernului central. Guvernul central poate pastra ca orice stat functiile principale: armata, ministerul de interne, ministerul finantelor si politicii externe.
Credeti ca este fezabil un astfel de proiect in Romania?
Totul este legat de o reforma constitutionala a Romaniei. Discutam de parlament unicameral. Daca discutam inclusiv despre legi privind minoritatile nationale, cum a fost cazul Legii educatiei, recent, atunci trebuie sa facem o reforma constitutionala. O constitutie care sa precizeze nu numai functiile guvernului in fata parlamentului central, ci si functiile acestor regiuni. Regionalizarea se face chiar printr-un demers constitutional. Daca este facuta printr-o lege organica s-ar putea sa aiba foarte multe deficiente. Dupa ce au fost stabilite prin constitutie regiunile trebuie stabilite si mecanismele de functionare intre ele si guvernul central. Astfel s-ar putea evita problema distorsionarii dezvoltarii infrastructurii sau a distribuirii arbitrare a banilor catre un judet sau altul. Regiunile trebuie sa aiba in statut precizat si prin constitutie si prin lege organica care sunt functiile lor de cooperare cu guvernul central, dar si cu Bruxelles.
Dat fiind faptul ca nu posedam o cultura civica avansata, perceptia publica asimileaza federalizarea cu enclavizarea, vezi cazul yugoslav; exista acest risc?
Ati precizat bine acest caz, la care se poate adauga si cazul Uniunii Sovietice, o formula federala esuata, pana la urma. Depinde, insa, cum construiesti federalismul. Daca-l construiesti pe etnicitati, cum a fost cel yugoslav cu statul national si in care exista foarte multe probleme istorice nerezolvate, foarte multe orgolii, poti duce la implozia pe care am vazut-o in Yugoslavia. Noi de aceea am si optat pentru cealalta formula, nu a regiunilor de tip istoric, ci a regiunilor de tip functional potrivit politicilor de dezvoltare regionala a Uniunii Europene care mi se pare cea mai inteleapta formula. Ea se bazeaza pe competitia intre regiuni, pe dezvoltarea regiunilor si nu pe nivelarea lor. Astfel am putea evita riscul unor conflicte interetnice.
Este posibil, sau ramane un deziderat?
Eu cred ca este posibil, dupa ce ne mai maturizam putin politic.
Mai trebuie sa asteptam inca 20 de ani?
Nu, pentru ca ne preseaza viata. Daca in trei ani am absorbit doar 10% din fondurile europene, inseamna ca undeva avem o problema. Ea poate fi una nationala, sau la Bruxelles, care este si el acuzat ca are o birocratie destul de stufoasa, sclerozata, care mai mult pune piedici decat ajuta statele sau regiunile. Revenind, statul roman ar putea deveni mai suplu si mai puternic dupa procesul de regionalizare. Nu trebuie gandit ca un proces impotriva statului ci ca un proces din care eu, ca individ, iar apoi comunitatea mea locala sa castige. Altfel nu are nici un sens. Totodata trebuie sa vedem toate vulnerabilitatile.
Folosesc prilejul prezentei dv la Timisoara, ca un fin observator ce sunteti, sa va intreb: intarzirea aderarii Romaniei la Spatiul Schengen considerati ca este o cauza interna, sau se datoreaza altor factori?
Eu cred ca este o conjunctura nefavorabila ca am avut si greseli in demersul nostru de aderare la Schengen, dar au fost si incompatibiltati cu partenerii nostri din Uniunea Europeana. Din pacate diplomatia noastra nu a fost la inaltimea asteptarilor. Nu poti sa negi ca deciziile politice le iau in primul rand Germania si Franta, care stim ca constituie nucleul dur. Eu pot sa mai introduc aici si factori subiectivi, anumite interese economice, de ce sa le negam. Nimeni nu moare de dragul nostru.
Fiindca functionati la Universitatea „Babes Bolyai”, voci cu tenta nationalista, mai mult sau mai putin, au spus ca prin adoptarea noii legi a educatiei s-a urmarit, in subtext, distrugerea acestei universitati. Dv personal simtiti, acolo, acest lucru?
Este o discutie foarte serioasa mai ales ca imaginea universitatii in Romania si in lume a fost aceea a unei universitati multiculturale, multilingvistice, daca vreti. Legea da dreptul maghiarilor sa se organizeze separat si acest lucru a speriat pe toata lumea. Noi functionam pana in acest moment cu catedre mixte. Prin lege, maghiarii au dreptul la nivelul universitatii sa aiba departamente separte si structuri. Este o teama, pentru ca exista o tendinta a minoritatii de a-si conserva identitatea si unitatea, mai ales cea nationala, cu o aplecare spre autonomie care sa-i apere identitatea. Eu cred ca trebuie foarte multa intelepciune si de o parte si de alta. Este adevarat ca foarte multi maghiari isi doreau structuri, dar acesta poate fi si un semn al competitiei.
Va place Timisoara?
Trebuie sa va spun ca pe masina aveam rinita de la o alergie, dar cand am intrat in Timisoara mi-a trecut. Ma simt extraordinar aici, si as putea sa fiu cetatean al Timisoarei oricand, fara nici o rezerva.