TIMISOARA. Casa cu doua nivele apartinea in anul 1752 unui maistru zidar, antreprenor la fortificatii, Johann Lechner care cel mai probabil a intocmit si proiectul cladirii. In anul 1828, imobilul apartinea comerciantului „Andreas Trandaphil” (Andrei Trandafir). Aceasta casa „gazduieste” si copacul breslelor.
Negustorul Andrei Trandafir l-ar fi insarcinat pe mesterul Moritz Heim sa instaleze „pomul de fier”, poate ca semn de casa. Pomul era legat de casa cu un lacat mare, care a disparut prin anii ’60.
In urma unor lucrari efectuate la interioarele cladirii, dupa cel de-al doilea Razboi Mondial au iesit la lumina doua picturi executate direct pe zid, una dintre ele reprezinta un ucenic care bate cuie si apartine pictorului banatean Franz Ferch si a fost realizata in perioada interbelica.
Astfel de pomi, inveliti in tabla de fier, erau frecventi in spatiul de limba germana. Ca sa invete o meserie, ucenicii trebuiau sa calatoreasca si sa presteze munca la diferiti maistri. Ajunsi intr-un oras nou, ei trebuiau sa bata un cui in pomul orasului repectiv, ca sa demonsteze, ca au fost acolo.
Originea acestui obicei provine dintr-o legenda: un tanar ucenic ce se pregatea pentru meseria de lacatus dorea sa poata fabrica lacate ce sa nu poata fi sparte de nici un hot. El a incheiat un pact cu diavolul – diavolul urma sa-l invete cum sa realizeze asemenea lacate (solutia era simpla: sa construiasca un lacat fara gaura pentru cheie), iar in schimb tanarul trebuia sa-i ofere sufletul drept rasplata.
La parter a functionat vreme indelungata restaurantul vanatorilor din Timisoara.
Originalul Pomului Breslelor se afla acum la Muzeul Banatului, dar cel expus in coltul cladirii este o copie a originalului.
Un astfel de Pom al breslelor poate fi vazut si in Viena, insa de dimensiuni mult mai mici in comparatie cu cel de la Timisoara.