Un tanar dintr-un sat trebuia sa se casatoreasca, avand de-acum varsta.
Cauta… cauta…
Se indragosteste, vine si arata parintilor aleasa inimii lui.
Tatal lui se uita la ea, il lua de-o parte pe fiul sau si-l intreba:
– De-a cui este?
– De-a lui Pavalache, tata!
– Pai, in situatia asta nu poti sa te casatoresti cu ea, fiindca-ti este sora. Asta e… imi pare rau… stii, valurile tineretii, eu si cu mama ei… Necajit tanarul cauta o alta fata.
Gaseste, asa ca o prezinta si pe aceasta. Tatal il ia deoparte:
– Este de-a lui Stroe, nu? Nu poti sa te casatoresti cu ea ca-ti este sora. Stii?!? Valurile tineretii, fiule. Imi pare rau.
Necajit fiul il intreaba:
– Auzi, tata? Pe fata lu’ Cristea o stii?
– Da fiule, si ea iti este sora!
– Dar pe-a lu’ Marin o stii?
– Da!
– Si-mi este tot sora?
– Da fiule! imi pare rau… valurile tineretii!
Dezamagit fiul se duce la maica-sa si-i spune:
– Auzi mama, nu vreau sa fac scandal in casa, dar tata cand era tanar era armasarul satului! Asta s-a culcat cu toate femeile din sat. Acum cand vreau sa ma insor si eu imi spune ca nu pot cu aia ca mi-e sora, cu aia nu ca mi-e sora… Ce sa fac, ca am ajuns la disperare?
– Insoara-te linistit mama, cu cine vrei, ca nici tu nu esti baiatul lu’ tac’tu!