A venit in vara lui 2011 la Timisoara. A fost primit cu huidulieli si injuraturi de-o parte a galeriei timisorene, insa dupa doar acteva etape i-a cucerit pe fani cu daruirea sa si cu evolutiile excelente. Este vorba despre Bogdan Popescu, pivotul celor de la BC Timisoara care a venit pe Bega cu un singur gand: sa ia titlul de campion al Romaniei pentru prima data in cariera sa, si in istoria Timisoarei. Citeste un interviu cu unul dintre cei mai buni jucatori ai echipei de baschet BC Timisoara.
_________________________________________________________________________
In primele etape ale tale la Timisoara ai fost injurat de galerie. Acum dupa un tur esti unul dintre cei mai iubiti?
Sincer a fost multa ura intre mine si suporterii Timisoarei, pentru ca de fiecare data cand am venit la Timisoara, ca adversar, am venit sa castig. Nu am prea reusit de multe ori, pentru ca tot timpul Timisoara a avut o echipa super super puternica. Revenind la prezent, am muncit foarte mult. Jucand bine si avand succes cu echipa suporterii si-au dat seama ca eu nu am nimic nu nimeni. Nu am cu orasul, nu am cu suporterii, eu doar vreau sa castig.
Cum e Timisoara?
Mie imi place foarte tare. Nu numai ca orasul e frumos, ca are o gramada de istorie, insa si lumea cum te priveste, cum se comporta cu tine. Se vede ca sunt influente din afara. Eu de cand am venit aici m-am simtit super ok. Nu am sa reprosez nimanui nimic. De la primul pana la ultimul om din club sar sa te ajute, ori de cate ori ai nevoie. In spatele nostru sunt mii si mii de decizii care se iau, dar care nu se vad. Sunt oameni care se agita sa faca rost de bani, de sponsori, sa gaseasca rute cat mai scurte pentru deplasarile noastre, chestii care le stim doar noi, in plus sunt oamenii care vin meci de meci la sala. Si e normal ca atunci cand intri in teren te gandesti sa joci si pentru ei. Ei muncesc enorm si as simti ca daca nu dau totul in teren le-as da lor o palma si nu merita asta.
Anul trecut Timisoara nu prindea play-off-ul, anul acesta sunteti lideri. Care este secretul?
Iti spun un singur cuvant: munca. Eu fac baschet profesionist de vreo 12 ani. Toti anii acestia, hai spunem doi sau trei, nu cred ca am fost atat de mult solicitat fizic si psihic de vreun antrenor ca la Timisoara. Sa nu se inteleaga Doamne fereste ca ne omoara la antrenamente! Ne impinge pana la o limita la care noi putem si dam tot ceea ce avem noi mai bun. Si asta se vede. Totul incepe de la primul antrenament, de la sedinta video si tine pana in ziua meciului. Nu e neaparat vorba doar de munca fizica, pentru ca orice antrenor ne-ar putea pune la 100 de sprinturi. E ceva in spatele acestei munci. Omul acesta ne arata un drum.
In America am invatat ca jucatorii trebuie sa fie pe aceeasi lungime de unda cu antrenorul pentru ca daca unul se gandeste intr-o parte, altul in alta, niciodata n-o sa ai succes, chiar daca sunt super vedete. Omul acesta ne aduce in aceeasi directie si parerea mea e ca daca stam asa pana la final, e greu sa nu jucam o finala sau sa nu castigam o cupa. Clujul sta in 2 jucatori: Krstanovici si Dyks. Antrenorul nostru, Predrag Badnjarevici, ne-a impartit responsabilitatile. Nu e ca la altii. Un jucator sa ia mingea sa dea 70 de puncte si ceilalti sa-l aplaude. La noi cara toti pianul. Ok, poate intr-o zi unul canta, dar maine e altul si tot asa.
La noi, 3-4 jucatori daca jucam bine, nu foarte bine, nu ne bate nimeni. Nu avem talie, nu suntem iesiti din comun de atletici, nu tragem extraordinar, dar facem toate chestiile astea bine. Din cand in cand mai facem boroboate. Ne duce 10-12 puncte deasupra si peste 2 minute adversarul ne ajunge. Nu avem inca killer instinct, adica daca avem 20 de puncte avans sa ne ducem sa le dam 30 sau 40. Nu ne relaxam, intervine ceva si nu mai facem un blocaj ca inainte, facem niste lucruri mai incet. Foarte multe meciuri aveam 5-7 puncte si apoi adversarii veneau la 1 punct de noi. Prima oara cand am vorbit cu domnul De Maio imi zice ca ne vom bate la cupa si campionat. I-am zis atunci ca suntem cam mici: Ploiestiul e Ploiesti, Mediasul are echipa, dar uite ca impreuna cu omul acesta (antrenorul Predrag Badnjarevici), pe care nu l-am stiut ca antrenor, plus oamenii care sunt la club, care isi fac treaba, rezultatele au inceput sa apara.