Inginerul agronom Merian Pavelescu este cel care a venit cu ideea de a investi in asa ceva, desi are si el ceva retineri cand vine vorba de investitie. „Am zis sa incerc mai ales ca „Musa Balbisiana” (specia de banane pe care o cultiva) este destul de raspandita la nivel mondial. Satenii deja se uita ciudat la mine. Multi dintre ei ma intreaba de ce nu vreau sa cultiv si eu ceva mai lumesc precum cartoful, tutunul sau pepenele”, a declarat Pavelescu, usor amuzat de reactiile satenilor.
Pentru primii ani nu se asteapta la culturi prea mari, avand in vedere ca banana, fiind o planta tropicala, va avea nevoie de ceva mai mult timp sa se adapteze, dar fermierul mizeaza forte mult pe terenul desertificat care va aduce temperaturi de peste 40 de grade in timpul verii.
Investitie de 1 milion de euro
Si cu fonduri europene si din aport prorpiu, dupa doi ani de facut planuri, inginerul Pavelescu a reusit sa puna pe picioare ferma pe care si-a dorit-o, in „desertul Romaniei”, dupa cum spune acesta. Investitia a fost de un milion de euro, bani pe care spera sa si-i scoata in 5-10 ani. „Nu ma astept la profit in primii 5 ani, sper doar sa reusesc sa inchei destule contracte cat sa asigur o anumite cantitate livrata (…) Este clar ca le voi vinde mai scump. Este si normal. Sunt primele din Romania, asta ar trebui sa conteze”, afirma fermierul.
Copacii pe care i-a plantat au fost adusi in tara cu mare grija pentru ca acestia sa nu fie afectati de schimabrea solului, desi acesta este destuld e apropiat cu cel din tarile subtropicale. Fermierul nostru nu vrea sa aiba rezultate la cultura precum cele din Uganda, dar se multumeste daca scoate la hectar o medie de 7 tone.
Una din micile sale bucurii este sa se plimbe pe sub frunzele uriase de aproape 2 metri, in linistea serii. „La apus, parca nici soarele nu vrea sa intre in pamant, se uita gelos la bananele mele”, mai spune Pavelescu. Cel mai greu i-a fost sa gaseasca personal cat de cat calificat si dornic sa lucreze pentru el, pe cele 3 hectare cat are ferma in momentul de fata.
Recoltarea fructului crud
„La recoltez in stare cruda pentru a rezista la transport. Ciorchinii ii transport la punctele de desfacere suspendati cu ceva spatiu intre ei pentru a avea loc sa respire. Am deja contract incheiat cu hipermarketuri romanesti care vor sa se laude ca sunt primele care vand banane romanesti”, spune fermierul foarte mandru de el. Deja s-a gandit si la un intreg brand: „Brananaz” – este un joc de cuvinte intre „Bananas” si „Brabeti”. Daca sunt transportate, acestea trebuie carate in lazi speciale de carton.
Banana este unul dintre cele mai consumate alimente la nivel mondial, fiind depasit doar de orez, grau si porumb. Spre exemplu, ugandezii folosesc acelasi cuvant „matooke” pentru a descrie si banana, si mancarea.
Tinta glumelor satenilor
„Multi rad de noua mea cultura. Zilnic ma intalnesc cu replici de genul: „Nea Merian, imi dai si mie un cos de banane, ca-mi moare porcii de foame in cotet?” sau „Bre nea Merian, mai ai niste banane din alea, ca s-au saturat animelele mele sa se uite la mancare ca porcii la portocale?”, ne povesteste agronomul abtinandu-se cu greu sa nu rada cu gura pana la urechi.
Cel mai tare l-a amuzat cand trei ciobani au venit cu turma de oi pe langa livada si au inceput sa strige in cor, spunand ca sunt de fapt oile care mor de foame: „Meeeee-rianeeeeeeee, se facura bananele, ca ne-am saturat de iarbaaaaa?”
Fiind o cultura unica in Romania, Pavelescu a angajat si o firma de paza, care si-a trimis un reprezentant sa stea permanent in Brabeti. Dar paznicul este mai mult de forma, dupa cum se lauda fermierul, si nu pentru ca satenii sunt cinstiti, ci pentru ca e ceva mai dificil sa ajungi la fructe.
„Sa-l vad eu pe ala care are curaj sa se urce 3-4 metri in copac sa incerce sa rupa bananele fara o secure. Pai, daca e sa cada de acolo, isi rupe nu numai itarii de pe el, dar si altele mai pretioase”, vorbeste Pavelescu, sigur pe el.