Galeria Politehnicii Timisoara la inceputul anilor 90
TIMISOARA. Liderul galeriei, pentru un an si Aurel Buteanu. In 1983, el a fost ales presedintele al Suporter Club Poli, in acea perioada el fiind student la Mecanica. Datorita puterii Centrului Universitar, galeria era sustinuta intens de Institutul Politehnic: “Aveam doua autocare de la Institut. Se faceau, in anul promovarii in elita, excursii la fiecare meci. De exemplu, pana la Cluj costul calatoriei era 50 de lei, la banii de atunci. In acea perioada s-a facut si o colaborare cu Centrul Universitar Clujean. Exista o intelegere care intra-n vigoare atunci cand jucam in zona Ardeal, primind cazare de-o noapte si o masa la camin” Relu Buteanu ne-a pus la dispozitie statutul Suporter Club Poli, care a fost pastrat cu sfintenie de tatal sau, intr-un caiet, chit ca fostul sef al galeriei a plecat definitiv in Germania, in 1990.
Consiliul de conducere avea un presedinte, cinci vicepresedinti (!!!), un secretar, un casier si 15 membri. Asadar, un organism in toata regula! Cotizatia era de cel mult 20 de lei pe luna, alte fonduri venind din actiuni proprii, donatii sau contributii ale Asociatiei Studentilor. Statutul, dincolo de limbajul impus de epoca, este un document foarte bine pus la punct si care subliniaza inca o data principiile de fair-play si corectitudine pe care galeria alb-violeta le-a propovaduit mereu. Ca un fapt divers, la inceputul lui aprilie 1984, Suporter Club s-a ocupat de vinzarea biletelor la meciul cu CFR Timisoara, cand s-a organizat si o tombola.
Procesul verbal arata cum s-au vandut 8.846 de tichete. Pentru tombola s-au cumparat premii in valoare de 35.842 lei, iar in contul clubului au intrat 90.848 de lei. Asadar, cum in acea perioada salariul mediu era pe la 1.800 de lei, rezulta ca, numai pentru aceasta partida, echivalentul in ziua de azi (cind salariul mediu e undeva in jurul a opt milioane de lei) ar fi de aproximativ 440 de milioane de lei… Asadar, ca si in ziua de azi, galeria aducea bani clubului!
“Dumi”, un boem adevarat
Nu exista un polist care sa nu-l stie pe Sorin Dumitrescu. Cum nu-l stiti? E vorba de “Dumi”! Acum ati aflat despre cine e vorba, cu siguranta. Si in 2002, la orice meci oficial al lui Poli AEK, acesta statea in tarcul de la tribuna a doua, alaturi de marele sau “hover”, Viorel Ivan.
“Dumi” a venit de la 12 ani la jocurile lui Poli, iar la 14 ani a mers cu avionul la finala cu Jiul Petrosani. Totodata, a fost printre liderii galeriei in 1980, cand alb-violetii pregatiti de Jackie Ionescu au cucerit Cupa Romaniei, in finala cu Steaua de pe “23 August”, castigata cu 2-1: “Ma mandresc cu faptul ca am coborat din tren, cu Cupa Romaniei in brate, alaturi de Sunda si portarul de rezerva Sviehovschi! Fanfara canta in gara. De-abia a intrat trenul pe peron, datorita multimii adunate la fata locului! S-a oprit toata circulatia, iar echipa a mers pe jos pana-n centru, prezentand trofeul!”. “Dumi” a fost cam pe toate stadioanele importante din Romania, cu exceptia celui din Bacau.
Fireste, nu o data a avut probleme cu militienii, care odata, la un meci de-acasa cu Dinamo, l-au scos din galerie fiindca era printre cei mai agitati fani. Nici in deplasari n-a fost ocolit de necazuri, nefiind putine momente cand s-a lasat cu batai: “Noi, galeria, cantam, dar cei de la Steaua si Dinamo se tiganeau mereu. Eram infratiti cu cei de la Universitatea Cluj si Rapid, care ne dadeau mereu mancare si bautura”.
Scandaluri
Cele mai palpitante momente erau, la inceputul anilor ’80, opririle, in drumul spre casa, la Inand, in judetul Bihor. Acolo era o pescarie, dar si… fanii lui FC Bihor. Va dati seama, mereu ieseau scantei! De asemenea, nu trebuie uitata nici o deplasare la Resita. Datorita faptului ca-n meciul tur suporterii CSM-ului au fost fugariti prin Timisoara, in retur, fanii alb-violeti au cam avut ceva de suferit. Povesteste Relu Buteanu: “Practic, am fost scosi din stadion cu escorta din partea militienilor. In oras, nu stiu cum, dar se arunca de sus, nu-mi pot seama de unde, de catre suporterii resiteni, cu pietre! De-abia am reusit sa iesim...”. Despre o deplasare la Resita isi aminteste si “Tiri”, care ne-a relatat cum, la drumul spre casa, la Bocsa, in gara, fani ai rossonerilor au aruncat cu pietre in trenul cu care timisorenii se deplasau. Asadar, viata de suporter mai necesita uneori si niste sacrificii…
Phoenix, Lepa Brena si discoteca Poli
Implicarea galeriei in finantarea clubului mult iubit s-a dovedit a fi extrem de fructuoasa, de pilda, in 1975. Atunci, conducatorii acestui grup au organizat nu mai putin de sase concerte ale grupului Phoenix, la sala “Olimpia”, actuala Constantin Jude! Toate au fost cu casa plina. Datorita acestor incasari s-au rezolvat fondurile pentru transferurile din acel sezon! Si-n 1984, pe stadionul numit atunci “1 Mai” a venit renumita solista de muzica populara sarba Lepa Brena.
Arena a fost arhiplina si din banii intrati in casieria lui Poli au fost achitate primele de promovare in prima liga. Aducerea cantaretei a fost propusa de antrenorul Emerich Dembrovschi, la capatul unei extenuante sedinte la judeteana de partid! In fine, la parterul cladirii in care se afla clubul Poli AEK, in centru pe blv. Regele Ferdinand s-a organizat, in prima jumatate a anilor ’80, o discoteca, tot sub egida galeriei. Fondurile erau directionate spre club sau cheltuielile tifoseriei, numai ca spatiul a fost inchis dupa niste incidente regretabile. Niste insi din organele de ordine ale lui Nicolae Ceausescu (prezent in vizita in Timisoara) au provocat un scandal monstruos.
S-a lasat cu arestari, iar discoteca a fost definitiv inchisa. De fapt, politica a influentat foarte multe lucruri referitoare la galerie. Nu trebuie sa mire faptul ca la Securitate existau fotografiile si numele celor mai importanti membri ai tifoseriei. Trebuie specificat, totusi, ca, mai ales in anii ’70, nu erau manifestari cu caracter politic, la adresa regimului. Explicatia este simpla. Prim-secretarul din acea perioada, Mihai Telescu, nu avea o relatie prea buna cu Elena Ceausescu. Pentru a nu a avea probleme mai mari, Telescu le-a promis ajutor suporterilor, cu rugamintea ca pe stadion sa nu apara lozinci impotriva conducerii de partid si stat din acea perioada.