A venit in Romania la scurt timp dupa Revolutie, cu afaceri, iar de 18 ani a descoperit Timisoara. S-a indragostit de orasul de pe Bega si nici ca-i trece prin cap sa se mai intoarca pe meleagurile natale. Nu pentru ca nu i-ar fi dor de China sau de familie, ci pentru ca aici si-a gasit adevaratul destin.
Chen Ming s-a nascut in urma cu 53 de ani in orasul Wuxi, din provincia chineza Jiangsu. Inainte de a ajunge in Romania a stat o perioada in Bolivia, Argentina, Rusia si Ungaria, insa niciunde nu s-a simtit ca acasa pana a ajuns in sanul romanilor.
“Romanii seamana cel mai mult cu chinezii. Au suflet mare si stiu sa isi traiasca viata”, spune Ming.
Chiar daca a lasat in urma o sotie si un copil, care este acum casatorit, la casa lui, chinezul spune ca lucrurile stau exact asa cum ar trebui sa fie. Aici poate sa-si dezvolte linistit afacerile, o societate comerciala de constructii si una de sisteme audio-video.
Are insa si cateva regrete. “Eu sunt inginer proiectant electronist, insa nu am investit doar in acest domeniu. Sunt si lucruri care nu imi plac in Romania. Spre exemplu clasa politica. Cred ca politicienii romani sunt mai rai decat liderii comunisti chinezi. Nu se gandesc deloc la oameni. In China salariul minim a ajuns la 200 de euro, dar si cand era 100 de euro oamenii se descurcau mai bine decat aici, pentru ca viata e mai ieftina”, spune Ming.
Un singur dor: tocanita de sarpe
Chiar daca are foarte putin timp liber si multe probleme de gestionat, Chen Ming nu renunta la dragostea pentru mancarea chinezeasca. Ingredientele care dau savoare si unicitate bucatariei traditionale asiatice le primeste tocmai din China , dar sunt si cateva pe care nu are cum sa le introduca in tara. “Carne de caine nu tin minte sa fi mancat vreodata si nici nu cred ca as incerca. In schimb imi place foarte mult carnea de sarpe. Este foarte gustoasa. Din pacate, in Romania nu se poate procura asa ceva si oricum ai nevoie de ustensile speciale din portelan pentru a fi gatita”, se destainuie chinezul. Desi ii place mancare romaneasca foarte mult, in special ciorba de burta, manancarea chinezeasca ramane de baza. “Mancarea noastra este mult mai echilibrata. Spre exemplu, daca mananci multa carne pui si o cantitate mare de legume si bambus, care ajuta la digestie. O specialitate chinezeasca nu poate fi buna daca nu respecta cel putin unul din cele trei criterii: design, miros, gust. Am participat si la concursuri de gatit si am castigat locul doi la Noaptea bucatarilor”, mai spune Ming. O alta pasiune a sa este vanatul, iar mai multe trofee valoroase stau marturie pe peretii biroului sau.
In acest moment, in Timisoara, sunt putin peste 20 de chinezi si se ajuta mult intre ei. Majoritatea prietenilor sai sunt, insa, romani. Mare iubitor al traditiilor populare romanesti, Ming are o multime de piese vestimentare si obiecte traditionale romanesti, pe care le poarta cu mare fala. Nu se gandeste sa se mai intoarca in China, decat in vizita.
“Acum tara mea-i Banatul meu”, a concluzionat Ming parafrazandu-l pe interpretul de muzica populara Petrica Moise.
