TIMISOARA. Cand parintii sunt departe, nici telefonul, nici tableta sau hainutele cumparate cu bani munciti din greu, nu tin loc de o mangaiere ori de o imbratisare.
Este imbratisarea dupa care tanjesc zeci de copii care nu si-au mai vazut parintii de luni de zile sau poate chiar ani, iar viata i-a obligat sa-si inghita lacrimile si sa creasca inainte de vreme.
La Timisoara, intr-o sala de clasa a Scolii Generale numarul 1, o multime de prichindei, uniti in dorul mistuitor dupa parintii aflati la mii de kilometri departare, au devenit o adevarata familie, iar educatoarea le este ca o mama.
„Aici am creat un mediu ca intr-o familie, copiii sunt cu aceasi problema, iar aici am devenit ca o familie. Au devenit prieteni intre ei si e foarte frumos sa-i vedem cum abia asteapta sa fie unii impreuna cu ceilalti. Ne considera oarecum parinti. Avem cateva fete care duc foarte mult dorul mamei si, mai ales doamnei educatoare, uneori ii mai spun mama. Este un sentiment si frumos si trist. E trist pentru ca ne dam seama ce e in inima lor si in familiile lor”, spune pentru opiniatimisoarei.ro Delia Horcea, coordonatorul centrului de zi al Organizatiei Salvati Copiii de la Timisoara.
Cezara are 10 ani, iar de doi ani frecventeaza centrul de zi. Este unul dintre micutii cei mai afectati de plecarea mamei la munca in strainatate. Incearca insa sa isi umple golul din suflet venind zi de zi la centru, pentru a se intalni cu prietenii.
„Imi place ca mi-am facut prieteni noi, ca am invatat sa citesc mai bine si imi fac temele aici. Facem lucruri interesante si imi place de doamna ca ne duce in excursii si ne aduce dulciuri”, spune micuta.
Andreea este si ea unul dintre copiii cu parintii plecati in strainatate. Vine la centru de un an, iar in acest timp viata ei a inceput sa se schimbe.
„Inainte sa vin aici eram singura acasa. Imi faceam singura temele si stateam singura acasa. Aici doamnele sunt foarte intelegatoare si nu ne cearta niciodata, ne facem temele impreuna si invatam tot timpul lucruri noi”, a spus Andreea.
Nu imi spune copilul meu atat de des ‘mama’, precum imi spun ei. Sunt onorata
Copiii vin la centrul de zi de luni pana vineri, doar patru ore pe zi. Suficient timp, insa, pentru ca toti cei cu care se intalnesc sa le devina a doua familie.
„Sunt niste copii minunati, poate chiar mai minunati decat cei care nu se confrunta cu aceste probleme. Eu nu ii vad diferiti, dar ii simt mult mai dornici de afectiune. Mi-au spus si mama…ma simt minunat sa mi se spuna mama. Nu imi spune copilul meu asa des cat imi spun ei. Am si eu nemultumiri ca nu pot sa fac si sa le ofer cat as vrea, dar ce stiu cu certitudine e ca ii iubesc si ma simt onorata ca pot sa lucrez cu ei. Mare parte dintre ei stiu unde locuiesc, noi ne intalnim si acasa, facem mici party-uri si cred ca relatia noastra nu se va termina. Cel mai important e ca, din punct de vedere emotional, copiii evolueaza. Relationeaza altfel, mai bine, isi exprima emotiile, sunt niste mici maturi si folosesc maturitatea asta intr-un sens constructiv. Eu cred ca suntem ca o familie”, spune pentru opiniatimisoarei.ro Rodica, educatoarea care lucreaza zi de zi cu copiii.
Pe langa problemele emotionale, cei mai multi dintre micuti se confrunta si cu nevoi materiale. La centrul de zi creat de Salvati Copiii primesc un pranz cald, dar si cele necesare pentru a putea merge la scoala.
„Dupa ore, copiii vin aici. Ii asistam la teme pe cei mai mici, iar pentru cei mare avem un program de meditatii gratuite. Facem cu copiii tot felul de activitati scolare si extrascolare. Dupa ce incheiem cu temele, facem tot felul de activitati recretive, iesim in oras sa vizitam diverse institutii, facem mini-excursii, le sarbatorim ziua de nastere, beneficiaza de un pranz cald, de rechizite…incercam sa ii sprijinim cum putem mai bine. De asemenea, le asiguram copiilor si consiliere, atat individuala, cat si de grup. Aici copiii au tot ce le trebuie. Cel mai mult i-ar ajuta ca parintii lor sa constientizeze ca cel mai important este sa fie langa ei”, a adaugat Delia Hogea.
Conform datelor statistice, la nivel national, peste 18.000 de copii au ambii parinti plecati la munca in strainatate, iar peste 65.000 de micuti au un parinte plecat din tara. Dintre acestia, cei mai multi au ramas in grija bunicilor sau a unor rude, insa o parte au fost dati in grija statului, in centre de plasament ori la asistenti maternali.
