TIMISOARA. Mai putin de 10% dintre pacientii din vestul tarii aflati pe lista de asteptare pentru un transplant de rinichi au avut o sansa pentru o astfel de interventie. Peste 600 de persoane se afla pe lista pentru a beneficia de un transplant, insa de la inceputul anului au avut loc doar 55 de asemenea interventii.
Restul sunt condamnati la dializa. Asta inseamna ca de trei ori pe saptamana depind de niste aparate vreme de patru ore, singura lor sansa de a trai.
“Comparativ cu anul trecut, cand au avut loc 32 de operatii, anul acesta avem 55 de transplanturi efectuate pe tot vestul, dar lista este extraordinar de lunga asa incat, noua ca beneficiari de transplant ni se pare ca sunt putine efectuate. Solutia ar fi ca si in aceasta parte a noastra de vest sa se reia transplantul renal, deoarece sunt multi pacienti care nu se pot deplasa pana in centrele de transplant din Cluj si Bucuresti”, ne-a spus presedintele Asociatiei Beneficiarilor de Transplant din Vest, Gheorghe Berinde.
Drama bolnavilor este cu atat mai mare cu cat sute dintre ei au mai multe boli. Multora le ia speranta pentru un transplant, insa hemodializa ii ajuta extrem de mult pentru a supravietui, sustin medicii.
„Viata unui pacient care trebuie sa faca dializa, depinde de bolile asociate pe care le prezinta pacientul. Din punct de vedere al suplinirii functiei renale, dializa intruneste impreuna cu tratamentele care se asociaza, de exemplu, tratamentul anemiei sau tratamentul bolii osoase din cadrul insuficientiei renale, si pentru care sunt programe nationale si pacientii beneficiaza de aceste tratamente asociate hemodializei, pot spune ca functia rinichiului, este suplinita aproape in totalitate”, ne-a spus Camelia Totolici, medic primar nefrologie si medicina interna si sefa unui Centru de Dializa din Timisoara.
In conditiile in care numarul de operatii de transplant renal este extrem de mic, comparative cu lista de asteptare, sutelor de pacienti din vestul tarii nu le ramane decat dializa: o drama pe care o repeta cu totii de trei ori pe saptamana.
Gheorghe Milosav: “Transplantul este o utopie”
Gheorghe Milosav are 60 de ani si a fost profesor de biologie. De sapte ani este nevoit sa faca dializa. Are diabet cu toate complicatiile, cu insuficienta renala, dar mai mult decat atat, nici nu se poate deplasa: “Nu pot sa urc pe cantar. Asta este… Conditia existentei. Trebuie sa vin insotit”.
Domnul Milosav face dializa de trei ori pe saptamana si spune ca si-a pierdut orice speranta pentru a beneficia de un transplant renal: “Nu am ce face, daca vreau sa exist trebuie sa vin. Nu sper la un transplant. Asta e o utopie. Spun asta datorita exemplelor pe care le am. De cand sunt eu aici la centru nu stiu daca s-au facut doua transplanturi…”, povesteste domnul Milosav.
Adriana Andreicut: „Sperantele mor ultimele“
Adriana are 32 de ani si este unul dintre cei peste 600 de oameni care se afla pe lista de asteptare pentru a beneficia de un transplant renal. De 3 ani face dializa. Inainte de a i se pune diagnosticul de glomerulonefrita si de a fi nevoita sa faca dializa era educatoare. A primit vestea cu groaza, iar de atunci viata ei s-a schimbat in totalitate. La 32 de ani nu poate avea un serviciu pentru ca este obosita intr-una, iar mana dreapta nu o poate folosi.
“Inainte faceam multe. Eram o persoana foarte activa si lucram”, povesteste Adriana. O zi din viata ei acum nu mai seamana deloc cu ceea ce facea inainte. “O zi normala decurge cam greu. Dupa dializa trebuie neaparat sa ma culc. Cand ma trezesc nu fac mai nimic, mananc, stau si ma pun iar sa dorm, iar a doua zi…ce pot sa fac eu cu o singura mana…doar mancare…nu am voie sa car nimic. La varsta mea chiar e greu…”, mai spune Adriana.
Ea se gandeste la viitor si spera. Spera ca se va gasi un donator pentru ea…si mai spera si se intreaba daca va gasi insa un barbat care sa o accepte asa cum este. “Sa zic ca vreau sa ma casatoresc, sa am o viata…cam greu sa gasesc un barbat care sa ma accepte asa cum sunt. La Cluj sunt trecuta pe lista de asteptare…eu chiar am sperante…sperantele mor ultimele”, concluzioneaza Adriana.
Jenica Magheru: „Socul a fost puternic. Nu ma asteptam“
Jenica Magheru are 60 de ani si i s-a pus diagnosticul de rinichi polichistic, o boala ereditara de la tatal sau. Face dializa de patru ani de zile.
„Vin la dializa, mananc, imi iau pastilele, ma odihnesc, fac treaba, dar mai putin, ma simt mai ametita. Eu mai am si un vertij. Nu fac munci grele…fac mancare, mai calc pun la spalat, cand vad ca nu ma simt bine mai stau putin in pat. Cand nu te misti parca mai greu iti revi”, ne povesteste doamna Jenica.
Chiar daca acum s-a resemnat si este constienta ca trebuie sa faca dializa pentru a supravietui, ea spune ca in momentul in care i s-a spus ca va trebui sa faca dializa socul a fost puternic. Isi aminteste ceea ce i-au spus medicii ca si cand totul ar fi avut loc recent.
“Socul a fost foarte puternic. Nu ma asteptam. Eu faceam analize pentru anemie, tot am refuzat sa merg la sectia de dializa…de frica, pana in momentul in care mi-au fost citite analizele si mi-au zis: Ai potasiu mare, poti sa mori ca un pui de gaina! si de atunci mi-au explicat ca cu cat stau mai mult cu atat mi se scurteaza”, a incheiat doamna Jenica.