Cei mai multi parinti care se afla la primul copil nu stiu cum ar trebui sa-l creasca, asa ca ii iau ca model fie pe parintii lor, fie pe prietenii care au deja copii. Dar asta nu inseamna ca ceea ce fac cei din jurul lor este bine. Ca prichindelul sa iasa un copil mare fara complexe, cel mai important pas este increderea pe care parintele trebuie sa o aiba in el. Trebuie sa fie una pozitiva, pentru ca micutul la randului lui sa prinda incredere in parinti.
”Un transfer de hrana sufleteasca, pentru toata viata. in maternitate se taie cordonul ombilical, iar cordonul psihologic nu se taie niciodata, atat timp cat traiesc parintii. Astfel se face transferul de la parinte catre copil, «buretele» care preia tot de la parinte, indiferent de distanta sau de ceea ce transfera acesta. Aici trebuie sa avem grija”, explica psihologul specialist Terezia Emese Gubranszki.
In niciun caz parintele nu trebuie sa-i insufle copilului ideea ca el nu este ca cel al vecinului, nu invata ca al lui, nu-i bun la scoala, nu stie sa danseze sau este ametit. „Nu, categoric nu! Vom gandi doar pozitiv: copilul meu este cel mai bun, cel mai frumos, cel mai destept, cel mai curajos, cel mai puternic, cel mai inteligent, cel mai talentat”, completeaza psihologul. De ce trebuie sa gandim asa? Gandirea pozitiva dezvolta in copil acel teren de incredere, de siguranta sau de beatitudine.
„Inca din copilarie, cand fiul sau fiica noastra sparge o farfurie, nu vom folosi negatia cu o tonalitate de neincredere, ci din contra, il vom responsabiliza. «Bravo, acum au mai ramas doar cinci farfurii… cand le spargem pe toate, nu vom mai avea din ce manca»”, completeaza Terezia Emese. Atitudinea pozitiva atrage dupa sine si consecinte pozitive, o demonstreaza cu argumente solide atat teoriile psihologiei, cat si experienta fiecaruia dintre noi.
Meseria de parinte, cea mai frumoasa si cea mai grea
Toti cei care aduc pe lume un copil sustin ca cea mai frumoasa meserie este cea de parinte, dar si cea mai grea. Energia debordanta a copilului, blocajele generate de intrebarile puerile, dimensiunile ireale ale lumii vazute prin ochi de copil – toate acestea sunt contrabalansate de micile sau marile suparari: o minciuna, fie ea nevinovata sau nu, o tabla sparta la scoala, o nota slaba, o incaierare cu fratele sau sora ori cu un coleg de scoala, o injuratura invatata din anturaj si multe altele.
„Cu toate cele bune si rele, responsabilitatea ce cade pe umerii parintelui este una imensa. El este modelul pe care copilul il urmeaza, el ii ofera acestuia conditii de viata, securitate afectiva, educatia de baza si altele. Practic, viitorul copilului depinde de modul in care parintele isi practica meseria. Deci, increderea mea in copilul meu este si va fi doar pozitiva, cu transferul de hrana sufleteasca pentru toata viata”, conchide psihologul Terezia Emese Gubranszki. Daca parintele are insa complexe, este foarte greu sa-i ofere copilului lui o educatie in care sa nu tina cont de vecin, prieten sau coleg de scoala. Totul tine de educatie!