Din cand in cand am tras cu ochiul pe canalele de stiri la circul politic… Dar doar din cand in cand… Plictisitor, previzibil ca un derby aranjat Steaua-Dinamo, cand galeriile se incaiera, si ei, barosani de la loja oficiala , trantesc meciul… O spun ori de cate ori am ocazia: cred ca doar monarhia ar fi avut forta sa ne curete, sa ne linisteasca…E un drum insa, pe care noi, candva, l-am pierdut… Atunci, in ’91-’92 inca se mai putea… Atunci cand Ratiu a luat 3% si toti radeau de papionul lui englezesc…
De putin timp, Regele Mihai si-a serbat ziua de nastere… Cred insa ca tatal Regelui Mihai, Carol al II-lea, in pofida tuturor parerilor, ramane unul dintre cele mai fascinante personaje din istoria Romaniei… Anii lui de domnie au fost marcati, pe de-o parte de o crestere economica puternica, de o intensa dezvoltare culturala, iar pe de alta parte, e adevarat, de o destramare a vietii politice democratice. Cred insa, ca niciodata in istoria Romaniei, arta nu a cunoscut o dezvoltare mai mare. Am siguranta ca fara inclinarea sa spre protectia artei, astazi cultura noastra ar fi aratat altfel… Arghezi, Camil Petrescu, Blaga, Cezar Petrescu, Sadoveanu, i-au inchinat opere omagiale. Din pacate, azi se arata doar partea intunecata a lui Carol al II-lea, poate si pentru ca e cea mai vandabila. Partea dictatoriala, amoroasa, aventuriera….
in februarie 1866, ne-am trezit ca fiind o tara fara capatai. Bratianu se ruga de toata Europa sa ne furnizeze un print strain si Europa ne-a intors spatele. Salvarea atunci s-a numit Hohenzollern. Nemtii care au facut pentru Romania mai mult decat au facut toti presedintii romani laolalta. in decembrie 1989 ne-am trezit ca fiind o tara fara capatai. inca suntem asa…