Cea mai mare greseala pe care un adult o poate face este sa nu-i asculte. „Multi parinti nu fac diferenta intre minciuna si perioada fantasmelor la copii. La 3-4 ani, cand copilul vine si vrea sa-i povesteasca parintelui ceva, acesta greseste daca nu-l asculta sau, mai rau, ii spune sa termine cu prostiile. Cei mici au nevoie sa vorbeasca pentru ca isi dezvolta vocabularul, invata sa comunice, iar parintii ii cunosc astfel mai bine“, ne spune Adriana Dodea, psiholog in cadrul Centrului Judetean de Asistenta Psihopedagogica Timis.
De ce mint copiii?
Prichindeii spun minciuni atunci cand le este frica de reactia exagerata a parintilor. Au gresit cu ceva si nu vor sa fie pedepsiti. Atunci recurg la acest gest reflex pentru a se proteja. Dar motive sunt mai multe. Micutii ascund adevarul si atunci cand doresc sa braveze, sa para importanti in fata colegilor de la scoala sau a prietenilor de la gradinita. Aceeasi reactie, de cosmetizare a adevarului, ii da sentimentului copilului ca daca va spune exact cum stau lucrurile il va dezamagi pe parinte sau il va face sa nu-l iubeasca la fel de mult ca si pana atunci. Atunci sa se nasc minciunile nevinovate, care pot creste odata cu prichindelul. Iar odata ajuns adolescent, tanarul nu mai poate fi corectat. Unii dintre cei mici doresc sa atraga atentia parintilor. Atunci inventeaza lucruri pe care nu le-au facut. Acest obicei apare mai ales atunci sunt foarte prezenti in viata micutului.
Cum descurajam minciuna copiilor?
„Parintii trebuie sa-si schimbe reactia. Atunci cand au observat ca micutul incepe sa spuna minciuni, ei trebuie sa-si controleze reactiile, sa nu spuna si sa nu faca ceva exagerat. Pentru ca reactiile lor alimenteaza starea copilului“, explica psihologul Adriana Dodea. Astfel, parintele se concentreaza mai mult pe solutia rezolvarii problemei si nu invinuieste copilul. Efectul? Acesta nu se mai simte incomod sa spuna adevarul pentru ca stie ca nu vor exista consecinte grave. Mai mult decat atat, comunicarea dintre cele doua parti se imbunatateste.
Specialistii ii sfatuiesc pe parinti sa nu le puna intrebari care i-ar putea invita la minciuna. Mai mult decat atat, parintii trebuie sa stie si cand este momentul potrivit pentru ca fiul sau fiica lor sa aiba parte de intimitate, ca sa nu forteze lucrurile si sa-l impinga exact acolo unde nu doresc sa-l stie. inca de la cea mai mica varsta, adultii trebuie sa fie un exemplu pentru copiii lor. Astfel, ei vor spune adevarul pentru a le arata celor mici ca solutiile se rezolva mai usor cand sunt cunoscute toate necunoscutele. Cand sunt asigurati ca sunt iubiti neconditionat, copiii vor fi mai sinceri cu ei si cu ceilalti si nu le va veni greu sa spuna adevarul despre vaza sparta din sufragerie, geamul vecinului facut tandari de mingea de fotbal sau alte lucruri pe care le-au facut.
Ei invata inca de mici sa-si asume raspunderea pentru ceea ce au facut, pentru ca stiu ca parintele nu va inceta sa-i iubeasca, iar jumatate din problema va fi rezolvata inca dinainte de cautarea solutiei.
Psihologii condamna la unison bataia. Ei sustin ca pedeapsa fizica nu ii invata nimic pozitiv pe copii, ci doar produce frica si neincredere. Chiar mai mult, copilul lovit nu-si va corecta greselile, ci va cauta solutii sa nu mai ajunga in situatia de a fi batut. Este important pentru copii sa invete ca sunt in siguranta daca spun adevarul in familie. Ei afla de la parinti cum sa depaseasca fricile pe care le au si cum sa nu repete greselile pe care le-au facut.