Atunci, poate ca, daca am extrapola afirmatiile de mai sus, la toti cei care pleaca de acasa, cei care se rup o lunga perioada de timp de locul nasterii lor, atunci inseamna ca acesti pribegi… se imbolnavesc. inseamna ca exilatii de acasa (exilati de buna voie sau siliti) isi pierd, treptat, energia si se imbolnavesc. Poate ca nu-i asa, dar revin cu cateva exemple… Normal, agasant si nesuferit cum ma considerati, voi reveni din nou, si iar si iar cu exemple ale geniilor banatene nascute si plecate in alte tari…
Johnny Weissmuller (Tarzan) a emigrat cu familia in America la aproape un an, si nu se stie sa se mai fi intors in Timisoara la Freidorf-ul sau natal. A murit in America, bolnav si insingurat, cu solduri bolnave si cinci atacuri de cord la activ, decedand, intr-un final de edem pulmonar.
Bela Lugosi (Dracula – actor) a emigrat in America si nu s-a mai intors in Lugojul sau natal. A murit, la fel, in America, bolnav de cancer, alcoolic, drogat si singur, in timp ce turna un film.
Traian Vuia – aviatorul banatean care, la 34 de ani, facea epocalul zbor la Montesson -Franta, a stat multi ani doar in Franta, iar cand a revenit in Romania in 1950, a murit curand dupa aceea, macinat de o boala grea, dupa ce avusese fericirea sa-si revada plaiurile natale. Macar e ingropat in Bucuresti.
Bela Bartok – ilustru compozitor, desi voia sa fie profesor la Cluj sau Bucuresti, fiind refuzat, in anul 1939 pleaca in Statele Unite, unde-si va petrece ultimii ani ai vietii. Aici a primit un post la Universitatea Columbia. Se imbolnaveste de leucemie si moare spre sfarsitul anului 1945.
Poate ca nu sunt coerent si nici suficient de argumentat! Dar, oare daca acesti oameni n-ar fi fost despartisi de pamantul natal, sau s-ar fi reintors periodic, sa se incarce cu energia telurica a locului de bastina, ar fi trait mai mult, mai bine, mai… sanatos? Oare, de ce aceste mari personalitati, nascute sub cerul Banatului, au pribegit printre straini si au murit, bolnavi si insingurati? Eu nu stiu… Dar am banuieli ca, prin nerecunostinta noastra, ei mai mor odata!
Nu uitati sa va descaltati din cand in cand …