Ziua de 24 februarie este sarbatoarea iubirii, in traditia romaneasca. Dragobetele are o multime de traditii, mult mai vechi decat Sfantul Valentin, adoptat in ultimii ani si la noi.
Dragobetele era ziua in care se faceau farmece de dragoste, se cauta si se alegea ursitul, dar era si o ocazie de petrecere si de voie buna.
In aceasta zi, fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare.
In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.
De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi intr-o casa, unde petreceau. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui. Tot de Dragobete era obiceiul ”Zburatoritului” cand baietii le alergau pe fete si, daca fata se lasa prinsa o saruta, semn ca doreste sa ii fie logodnica.
Uneori, fetele se acuzau unele pe altele de farmece facute impotriva adversarelor, dar de cele mai multe ori tinerii se intalneau pentru a-si face juraminte de prietenie.
Se mai credea ca in ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa-si construiasca cuiburile, pasarile neimperecheate acum ramanand fara pui peste vara.
Obiceiurile de Dragobete, zi asteptata candva cu nerabdare de toti tinerii bucovineni, au fost in buna parte uitate, pastrandu-se doar in amintirea batranilor. Iar in ultimii ani, Dragobetele autohton risca sa fie dat cu desavarsire uitarii, el fiind inlocuit de acel Sfantul Valentin, ce nu are legatura cu spiritualitatea romaneasca.
Sursa: crestinortodox.ro