TIMISOARA. Intr-un gest plin de semnificatii, presedintele Klaus Iohannis a ajuns la Timisoara, in prima sa vizita de la alegerea sa in functia suprema in stat si inainte de a-si prelua mandatul. El a fost intampinat la primarie de edilul sef Nicolae Robu.
Iohannis i-a salutat pe toti cei aflati in fata intrarii de pe CD Loga.
Apoi, cei doi au intrat in biroul primarului Timisoarei pentru o scurta discutie.
Zeci de timisoreni dornici sa-l vada pe presedintele ales al Romaniei s-au adunat in fata Primariei Timisoara. Tineri, batrani si copii s-au strans atat pe trotuarul din fata municipalitatii, cat si pe partea cealalta de drum, in fata Filarmonicii.
Cativa copii tineau in maini cate un exemplar din cartea lansata nu demult de Klaus Iohannis si erau nerabdatori sa ii ceara presedintelui un autograf si sa se fotografieze impreuna cu el.
„Am venit sa il vad in carne si oase. L-am votat, am incredere in el si am vrut sa ii strang mana„, a spus un timisorean venit la primarie sa-l intampine pe Klaus Iohannis.
„Eu vreau un autograf si mi-ar placea, daca are timp, sa facem si o poza impreuna„, a spus emotionat un copil venit cu parintii.
UPDATE: Dupa aproximativ o jumatate de ora petrecuta in biroul primarului Timisoarei, alaturi de Nicolae Robu si de primarul de Caransebes Marcel Vela, Klaus Iohannis a iesit in mijlocul oamenilor stransi in fata primariei, unde a oferit autografe pe cartea sa si s-a fotografiat cu cativa timisoreni. Presedintele nu a facut niciun fel de declaratii.
De la Primaria Timisoara, Klaus Iohannis a mers la Cimitirul Eroilor, unde a depus o coroana de flori la monumentul din Cimitirul Eroilor dedicat celor care s-au sacrificat in 1989 pentru Libertate.
In Cimitirul Eroilor, Klaus Iohannis a fost asteptat de o multime de oameni care au tinut sa il aplaude, sa il salute, sa-i stranga mana si sa ii ureze sarbatori fericite.
Presedintele le-a intors urarile si a oferit cateva autografe.
Klaus Iohannis la UVT: Daca la dezbatere nu s-a putut, iata ca acum se poate!
Iohannis a ajuns in jurul orei 17.00 la Universitatea de Vest din Timisoara, unde a fost intampinat de rectorul UVT Marilen Pirtea si profesori din conducerea institutiei de invatamant.
Klaus Iohannis a glumit cu conducerea Universitatii de Vest inainte de a patrunde in Aula Magna.
„Daca la dezbatere nu s-a putut, acum se poate„, a spus cu umor presedintele ales al Romaniei, facand aluzie la faptul ca, in timpul campaniei pentru Cotroceni, contracandidatul sau Victor Ponta a refuzat categoric ca dezbaterea dintre ei sa aiba loc pe un teren neutru, in spatiul academic, respectiv la Universitatea de Vest din Timisoara, asa cum Iohannis propusese.
Presedintele s-a adresat apoi profesorilor si studentilor in Aula Magna a Universitatii de Vest, care a devenit neincapatoare.
„Pentru mine este mai mult decat o promisiune indeplinita faptul ca am venit la Timisoara la 25 de ani de cand a inceput Revolutia din Decembrie ’89. Timisoara este nu doar unul dintre orasele mele preferate, ci si unul dintre cele mai des vizitate. Va promit ca si in viitor va ramane asa„, a declarat Klaus Iohannis in fata studentilor si profesorilor de la Universitatea de Vest.
Iohannis a facut apoi mai multe consideratii pe marginea Educatiei din Romania.
„Pentru mine educatia trebuie sa fie obligatoriu intre prioritatile nationale si asta nu din motivul aparent evident fiindca sunt dascal, ci pentru ca asa se cade intr-o tara care vrea sa isi construiasca un viitor bun. Acest lucru il voi repeta pana cand educatia va deveni realmente – nu declarativ – o prioritate nationala in Romania. Am avut ocazia sa am o scurta discutie cu conducerea universitatii inainte si dorind sa primesc un raspuns sincer, l-am primit: mi s-a spus ca la noi lucrurile nu merg mai bine pentru ca la nivel national inca nu s-a inteles ce se vrea cu sistemul de invatamant. Eu stiu ca presedintele nu are nicio atributie executiva in acest sens, dar presedintele poate sa duca aceasta tematica in spatiul public, intr-o discutie foarte ampla care sa ne arate unde stam si unde vrem sa ajungem”, a mai spus Klaus Iohannis.
„Educatia este cheia succesului nu doar pentru un om, ci si pentru o natiune. Probabil nu e nimeni in sala caruia nu i s-a spus invata ca sa te realizezi in viata. Cred ca este cazul sa transpunem acest concept la nivel national”, a incheiat Klaus Iohannis, indemnandu-i pe profesori si studenti sa ii fie alaturi in a gasi solutiile cele mai bune pentru un sistem educational mai bun „pentru Romania, in Romania”.
Baie de multime! Klaus Iohannis, asteptat de peste 2.000 de timisoreni la Catedrala Mitropolitana
Vizita presedintelui la Timisoara a continuat cu un popas la Catedrala Mitropolitana, unde Iohannis a fost intampinat de peste 2.000 de oameni. Circulatia a fost blocata prin fata lacasului de cult, iar oamenii adunati sa il vada si sa il aplaude erau atat pe trepte, pe platoul din fata Catedralei, cat si pe trotuarul de vizavi.
Presedintele s-a intalnit si cu timisorenii care veneau in traditionalul mars in cinstea eroilor Revolutiei din Piata Maria catre centru, asa cum se intampla in urma cu un sfert de veac.
Klaus Iohannis a aprins lumanari, a stat de vorba cu preotii si s-a rugat pentru sufletele celor disparuti acum 25 de ani. La iesirea din Catedrala, timisorenii, veniti in numar mare sa-l vada, s-au inghesuit sa de mana cu presedintele si sa-i faca urari.
Klaus Iohannis a mers apoi la Opera din Timisoara, de unde si le-a transmis romanilor un mesaj.
Vezi mai jos discursul tinut de presedinte!
„Este o onoare pentru mine sa ma aflu astazi, 16 decembrie, la Timisoara.
Am facut promisiunea de a veni la Timisoara nu doar pentru semnificatia politica si simbolica a momentului. Ci din respect. Din respect pentru cei care si-au dat viata in 1989 pentru ca noi azi sa traim in democratie.
25 de ani. Atatia au trecut de cand cetatenii Timisoarei s-au ridicat impotriva dictaturii comuniste. Curajul lor a inspirat o intreaga natiune. Ei au aratat primii ca aspiratia spre libertate este mai puternica decat aparatul represiv al unui regim autoritar.
Celebram astazi momentele care au marcat debutul Revolutiei Romane. De aceea aici la Timisoara vreau sa vorbesc in primul rand despre libertate.
Este mai simplu sa vorbesti despre libertate in raport cu opusul ei, in contexte care o ingradesc, sub dictaturi.
Este mai greu sa discerni ce inseamna libertatea intr-o lume care poate pastra bine aparenta ei.
Libertatea nu trebuie subinteleasa, pentru ca nu este lipsita de provocari nici astazi. Chiar daca diferite, aceste provocari exista. Nu e niciodata inutil sau banal sa vorbim despre libertate.
A consfinti libertatea pe hartie nu este suficient. Pentru ca lipsa de optiuni si de perspective, constrangerile sociale si economice, ineficienta institutiilor care ar fi trebuit sa serveasca cetateanul ajung forme de ingradire a libertatii.
De aceea, in orice construim, suntem datori sa avem mereu ca reper, ca principiu libertatea.
Aici, la Timisoara, comunismul a fost invins pentru prima data in decembrie 1989. Regimul comunist s-a prabusit asa cum s-a instalat: prin crime si abuzuri. De prea multe ori am aratat ca nu am invaţat nimic din istorie, deci nu ne mai putem permite sa ignoram lecţiile trecutului, asa cum este conştientizarea ororilor pe care comunismul le-a produs in Romania. Pentru mine aceasta este cu siguranţa o tema de readus in prezent, de repus in discuţia societaţii. Viitorul democratic al naţiunii romane depinde de modul in care ne asumam un trecut tragic, dar şi de felul in care demonstram zi de zi ca ştim sa aparam libertatea, drepturile omului şi valorile europene. De aceea, avem mereu nevoie de amintire şi reamintire, doar aşa ne putem feri de comunism. Romania are nevoie de un mare muzeu naţional al comunismului care sa inspire proiecte educaţionale mari, sa inspire teme privind diversitatea, nevoia de toleranţa, de responsabilitate civica. in calitate de preşedinte al Romaniei, voi pleda pentru construirea unui astfel de muzeu, pentru ca preşedintele trebuie sa vegheze la cultivarea si protejarea memoriei naţiunii sale.
Un sfert de secol a trecut din decembrie 1989 – foarte mult pentru o viata de om, suficient de mult pentru ca o natiune sa faca un bilant.
Asa ca avem datoria sa ne intrebam cu luciditate: ce am facut cu aceasta libertate a noastra, cucerita prin jertfa? Ce am facut cu Romania in acest sfert de secol?
Sunt lucruri pe care le-am reusit, fara indoiala. Am construit pentru Romania un sistem de securitate. Suntem membri ai NATO si avem un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii. Astazi Romania e o tara sigura, din punct de vedere al securitatii si un partener credibil in lume.
Am integrat Romania in Uniunea Europeana. Este si acesta un bun castigat, rezultatul unui acord, unui proiect national unanim impartasit.
Avem o suma de practici democratice incetatenite, libertatea de exprimare, dreptul la proprietate si o cultura civica, participativa deja vizibila.
Dar in acelasi timp trebuie sa ne gandim la restantele libertatii. si sa ne intrebam:
Este sistemul democratic pe care l-am construit pe deplin functional sau nu?
Sunt sistemele noastre publice eficiente sau nu?
Este Romania azi o economie de piata performanta sau nu? A recuperat suficient din decalajul fata de statele occidentale?
Ne-am valorificat noi potentialul si oportunitatile sau nu?
Raspunsul la toate acestea este mai degraba nu. La aceste capitole si la multe altele avem restante, unele chiar foarte mari.
Am integrat Romania intr-un sistem de securitate si in constructia europeana, am pus-o pe un traseu democratic, dar am facut prea putin pentru oameni, pentru viata lor de zi cu zi.
Aceasta natiune este una cu aspiratii puternice. Daca nu le-ar fi avut, milioane de romani n-ar fi luat drumul strainatatii.
Toti cei care am facut sau facem parte din clasa politica, de 25 de ani sau de cateva luni, trebuie sa recunoastem sincer si direct: da, avem o responsabilitate.
Clasa politica este responsabila pentru a nu fi reusit sa construiasca aici in Romania un spatiu pentru implinirea acestor aspiratii. Pentru a nu fi performat pe masura angajamentelor, pentru a fi subestimat dorinta de progres si prosperitate a romanilor.
De fapt, marea dezamagire a oamenilor nu a venit, cred, doar din lipsa de rezultate. Ci din lipsa de recunoastere a restantelor. Din faptul ca de fiecare data s-a trecut mai departe ca si cum nu s-a intamplat nimic. si ca peste promisiuni neonorate s-au facut alte si alte promisiuni.
Clasa politica nu a inteles pe deplin ca odata cu libertatea vine si responsabilitatea, ca odata cu puterea vine si raspunderea in fata oamenilor.
Efectele acestui lucru se vad peste tot.
Relatia dintre clasa politica si cetateni a fost profund deteriorata. Parteneriatul a fost inlocuit de neincredere.
Sunt generatii intregi care pleaca in strainatate in cautarea unui loc de munca si copii care cresc singuri. Sunt tineri care nu stiu incotro s-o apuce.
Sunt oameni de varsta mea care isi gasesc cu greu locul in societate, desi au trait deopotriva apasarea comunismului si greutatile tranzitiei.
Sunt parintii si bunicii nostri, care abia traiesc dintr-o pensie si care toata viata au sperat intr-o schimbare fara ca ea sa vina cu adevarat.
Asta a fost pana acum. Ceea ce nu inseamna ca de maine nu putem face lucrurile altfel. Dimpotriva.
Reconstructia incepe cu recunoasterea restantelor, cu asumarea raspunderii si impacarea cu trecutul. Va trebui sa ne impacam cu acest trecut, nu inainte de a-i fi invatat lectiile si sa ne uitam spre viitor.
Vreau ca in decembrie 2014 sa inchidem acest capitol istoric si sa incepem impreuna un nou proiect national.
Va trebui sa lucram consecvent si coerent, pas cu pas.
Nu-i vom convinge nici pe romanii de acasa, nici pe cei din strainatate decat atunci cand vor vedea ca lucrurile se intampla in practica.
Atunci cand vor vedea ca exista locuri munca si salarii decente, ca au sisteme sociale de sanatate, de educatie comparabile cu cele din tarile occidentale. si mai ales cand vor vedea ca nu mai acumulam restante si stim ce vrem sa facem cu libertatea castigata.
Nu putem fi tara proiectelor mereu incepute si mereu neterminate, de la Constitutie la autostrazi.
Mostenirea Revolutiei ne obliga la o Romanie a lucrului bine facut, la o Romanie in care cetatenii sunt respectati si institutiile sunt in serviciul public, proiectele sunt duse la bun sfarsit, iar valoarea este apreciata si rasplatita„, a rostit Klaus Iohannis de pe scena Operei Nationale din Timisoara.