TIMIS. Una dintre cele mai frumoase rezervatii natuarale, Lunca Poganisului, se gaseste la aproximativ 25 km de Timisoara.
Cuprinsa intre localitatile Nitchidorf, Sacosu Turcesc si Tormac, Lunca Poganisului ascunde o comoara de nepretuit: Laleaua Pestrita.
Clopotei delicati pot fi zariti deja in aceste zile in zona, iar un timisorean a facut o excursie chiar sambata dimineata pentru a admira tabloul incantator al naturii. A surprins ‘bijuteria’ in mai multe imagini de poveste pe care le-a oferit opiniatimisoarei.ro pentru ca si voi, dragi prieteni, sa va bucurati ochii si sufletele.
„Sambata dimineata am plecat din Nitchidorf spre Tormac, pe linia de tren. Am mers pe jos aproximativ 40 minute. A fost o adevarata excursie. Una uda, dar placuta. Am avut parte de un spectacol al naturii fascinant„, a spus pentru opiniatimisoarei.ro Alex Zarin, cel care a fotografiat minunatele lalele.
Va reamintim, floarea, monument al naturii, este inscrisa drept specie protejata si in Conventia de la Berna, iar acest lucru ar fi trebuit sa-i asigure un viitor sigur. Insa, una dintre cele mai colorate atractii turistice naturale din Banat este acum pe cale de disparitie.
Laleaua pestrita, care inca se mai gaseste in Rezervatia Lunca Poganisului, risca sa dispara, in scurt timp, din cauza defrisarilor si a ignorantei. Pe de o parte, o mananca oile, pe de alta piere din pricina defrisarilor masive.
„Din cauza neglijentei noastre, a oamenilor, Laleaua Pestrita a ajuns sa fie pe cale de disparitie in Banat. Nu prea se culege, pentru ca nu este chiar la drumul principal, dar este o alta problema, in sensul ca sunt cateva mii de oi care poposesc chiar in inima rezervatiei. Or, va dati seama, ce distrugere inseamna asta. Oile calca florile in picioare si le mananca, facand o paguba consistenta. Cea mai mare si cea mai grava problema insa este legata de taierile ilegale. In zona Poganisului este tot ce inseamna fond forestier bun. Acum 25 de ani, acolo erau cateva dumbrave exceptionale de stejar de lunca, vechi si de 500 de ani, erau adevarate catedrale acolo. Mai rau, in fiecare an, in fiecare iarna sunt scoase, in fiecare noapte, zeci de remorci de lemn pleaca din paduriule alea. Habitatul natural ideal pentru lalea este tocmai sub stejar. In perioada primaverii, stejarul inmugureste si inverzeste mult mai tarziu, iar laleaua reuseste sa infloreasca, sa fie polenizata, sa aduca si fructul, dar schimbarea totala a habitatului duce la dispritia speciei”, declara nu demult pentru opiniatimisoarei.ro Sretko Milanovici, biolog al Muzeului Banatului din Timisoara.
In Lunca Poganisului, Laleaua Pestrita e raspandita pe arii extinse. Este intalnita in padurile de la Berini, Blajova, Cadar, Nitchidorf, dar si in jurul localitatilor Buzias, Otvesti, Cheveres, dupa cum se specifica in mai toate monografiile Timisului. Insa, cu toate ca floarea este de-o frumusete rara, potentialul ei nu a fost niciodata pe deplin exploatat.
„Turistic vorbind, pierdem un produs mare si strategic al judetului. Este o rezervatie de o foarte mare valoare, cu care nu foarte multe zone pot sa se mandreasca. Cele mai multe plante sunt in Lunca Poganisului. Mai sunt si in alte locuri, dar risipite, la padurea Macedonia, doar ca sunt foarte putine, iar cea mai mare parte a populatiei este in Lunca Poganisului. Este o populatie foarte sanatoasa, genetic vorbind, si sursa de raspandire este doar in Lunca Poganisului”, a mai adaugat pentru opiniatimisoarei.ro Sretko Milanovici.
Floarea este denumita „fritillaria degeniana”, numele insemnand tabla de sah si pahar de aruncat zarurile, facand aluzie la patratele ordonate, brun-roscate de pe potir. Poarta mai multe nume, deoarece petalele florii ei sunt de culoare violacee cu pete albe , iar din aceasta cauza in popor e cunoscuta sub denumirea de „Floarea de sah” sau „Bibilica”, ultima din pricina faptului ca oamenii o asemuiesc cu pasarea cu penaj la fel de pestrit, negru cu puncte albe.
FOTO: Alex Zarin