George Enescu s-a nascutla 19 august 1881 in Liveni, Botosani si a murit la data de 4 mai 1955,la Paris. A fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist si dirijor. Este considerat cel mai important muzician roman.
Intre anii 1888-1894 studiaza la Conservatorul din Viena, avand ca profesori printre altii pe Joseph Hellmesberger jr. (vioara) si Robert Fuchs (compozitie). Se incadreaza rapid in viata muzicala a Vienei, concertele sale in care interpreteaza compozitii de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmand presa si publicul, desi avea doar 12 ani.
Dupa absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, isi continua studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub indrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioara), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet si Gabriel Fauré (compozitie). in ziua de 6 februarie 1898 isi face debutul in calitate de compozitor in cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonica „Poema Romana”.
Tot atunci, in acelasi an, incepe sa dea lectii de vioara la Bucuresti si sa dea recitaluri de vioara. Admirat de Regina Elisabeta a Romaniei (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat sa execute piese pentru vioara in Castelul Peles din Sinaia.
Enescu a pus pe muzica cateva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dand nastere mai multor lieduri in limba germana ale compozitorului. Printesa Martha Bibescu si-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare ca aceasta din urma a reusit sa invinga, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regina.
In timpul Primului razboi mondial ramane in Bucuresti. Dirijeaza Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima data in auditie integrala in Romania), compozitii de Claude Debussy, precum si creatiile proprii: Simfonia Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestra Nr. 2 (1915). in acelasi an are loc prima editie a concursului de compozitie „George Enescu”, in cadrul caruia compozitorul oferea castigatorilor, din veniturile sale proprii, sume de bani generoase, precum si sansa interpretarii acestor piese in concerte.
Dupa razboi isi continua activitatea impartita intre Romania si Franta. De neuitat au ramas interpretarile sale ale Poemului pentru vioara si quartet de corzi de Ernest Chausson si ale Sonatelor si Partitelor pentru vioara solo de Johann Sebastian Bach. Face mai multe calatorii in Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) si New York (1938). Activitatea sa pedagogica capata de asemenea o importanta considerabila. Printre elevii sai se numara violonistii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux si Yehudi Menuhin. Acesta din urma, virtuoz cu o profunda cultura umanista, a pastrat un adevarat cult si o profunda afectiune pentru Enescu, considerandu-l parintele sau spiritual.