Pe teritoriul Romaniei, chihlimbarul, cunoscut si sub denumirea de romanit, a fost cunoscut ca piatra de leac, cult sau podoaba, fiind gasit de arheologi la Cucuteni, Petresti, si in judetul Buzau la Meledic si Sarata Monteoru.
Insa, cele mai mari cantitati de chihlimbar din Romania s-au obtinut in zona muntilor Buzaului, pe teritoriul comunei Colti, unde au fost semnalate cele mai multe aflorimente de chihlimbar din tara.
Chihlimbarul descoperit la Colti nu se poate compara cu marile rezerve existente in lume, dar prin varietatea culorilor sale si prin calitatea sa este considerat de unii geologi cel mai valoros din lume.
Prima atestare documentara cu privire la folosirea chihlimbarului in zona Colti dateaza din perioada domniei lui Mihnea-Voda (1577-1583), cand in timpul unei vizite, impreuna cu sotia sa, ofera bisericii de la Alunis o danie ce cuprindea si o usa incrustata cu bucati de chihlimbar.
La Colti, primele exploatari prin santuri, puturi si galerii rudimentare au fost facute intre anii 1828-1834 in locul numit Fata Budei. De altfel, in secolul al-XIX-lea chihlimbarul romanesc a dobandit un renume international, fiind folosit la confectionarea tigaretelor, mustiucurilor de pipa si a narghilelelor, considerandu-se ca folosirea chihlimbarului impiedica transmiterea germenilor.
In anul 1980, la Colti se inaugureaza Muzeul Chihlimbarului, ce adaposteste o varietate de mostre de chihlimbar provenite din zacamintele extrase din Muntii Buzaului si un bogat material iconografic, unelte, instrumente, documente, fotografii, bijuterii din epoca moderna si contemporana, obiecte de etnografie si arta populara. insa fala colectiei (una dintre cele mai valoroase din lume), este o piatra de chihlimbar de 1,857 kg.
Nicaieri nu se intalnesc atatea nuante de culori: de la negru opac la negru verde, negru galben, de la maroniu sidefat pana la galben stralucitor.