Iepurasul isi facea lucrarea de licenta. Curioasa, vulpea, trecand prin zona, il intreaba:
– Ce faci, iepurasule, despre ce scrii tu acolo?
– Am inceput lucrarea de cercetare despre cum este mancata vulpea de catre iepuras…
– Ha, ha, ha… pai cum o sa manance un amarat de iepuras o vulpe? Poate invers…
– Cercetare stiintifica, vulpeo, daca nu crezi, te astept deseara la vizuina.
Dimineata,
padurea… uimita de mirare… In fata vizuinei, pielea vulpii era intinsa la uscat.
Curios, lupul apare si el la iepuras si il intreaba:
– Despre ce scrii tu acolo, iepurasule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisa din lucrarea de licenta. Studiez cum e mancat lupul de catre iepuras.
– Ha, ha, ha… cum o sa manance un amarat ca tine un lup mare si tare ca mine?
– Asta e cercetare stiintifica serioasa, daca nu crezi… ne vedem deseara la viziuna.
Dimineata, stupoare mare in toata padurea… pielea lupului era intinsa la uscat langa cea a vulpii.
Nemairezistand, ursul o apuca si el spre iepuras si il intreaba:
– Despre ce mai scrii tu acolo, iepurasule?
– Sunt deja la concluziile cercetarii in care demonstrez cum e mancat ursul de catre iepuras…
– Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui, pricajitule? … Cum sa manance un mititel ca tine un urs mare ca mine?
– Nu crezi?! Aceasta este o cercetare stiintifica, nu e o gluma, vino deseara la vizuina si ai sa te convingi…
In dimineata urmatoare, toata padurea era socata…. pielea ursului era intinsa la uscat langa cea a lupului si cea a vulpii….
Dupa cateva ore, cand lighioanele padurii se raspandisera speriate care incotro, iepurasul iesi razand din vizuina, de gat cu leul… care ii spuse:
– Ai vazut, iepurasule? Ce iti spuneam eu? Nu tema conteaza, ci coordonatorul!