TIMISOARA. In asteptarea momentului cand va deveni Capitala Culturala Europeana, Timisoara isi pregateste cele mai noi si mai frumoase straie. Rand pe rand, cladirile cele mai importante ale orasului, zestrea impresionanta lasata mostenire de mesteri iscusiti, isi schimba infatisarea.
Timisorenii care au in proprietate locuinte ori spatii de birouri sau comerciale in cladirile istorice au inteles ca trebuie sa puna mana de la mana si sa scoata la lumina frumusetea fatadelor impresionantelor cladiri. Iar sub indemanarea constructorilor, una cate una, cladirile sunt readuse la viata. Se pune in valoare stralucirea de odinioara a perlelor arhitecturale ce au transformat Timisoara in Mica Viena.
Este si cazul Casei cu Atlanti din Piata Libertatii, de pe fatada carei au disparut deja panzele si se monteaza schele.
„Se pun schelele pe Casa cu Atlanti. S-a dat jos panza saptamana trecuta, urmeaza sa inceapa reabilitarea acelei cladiri de pe strada Alba Iulia colt cu Piata Libertatii. Am asigurarea proprietarului ca se va face o lucrare foarte frumoasa”, a anuntat primarul Nicolae Robu.
Casa cu Atlanti a fost construita intre anii 1812 si 1816, in stil neoclasic, in Cetatea Timisoarei, iar numele i se trage de la atlantii reprezentati pe coloanele care alcatuiesc fatada cladirii. Intrarea principala a imobilului este strajuita de doua tunuri turcesti ingropate cu „gura” in jos.
Proprietarul imobilului a fost bogatul negustor timisorean de origine aromana Toma Naum Makri (1791 – 1849). Cladirea era destinata inchirierii, avand 40 de camere. Dupa moartea lui Makri, Casa cu Atlanţi a fost mostenita de fiica acestuia, Persida, care era casatorita cu un sarb. Dupa decesul ei, a fost înfiintata Fundatia „Makri – Stoicovici”, care a devenit administrator al cladirii. Ulterior, Casa cu Atlanti intra in proprietatea Episocopiei Ortodoxe Sarbe, dar isi părstrează destinatia de imobil pentru inchiriat.
Din 1968, din cauza lipsei de mijloace financiare pentru intretinere, cladirea a trecut in proprietatea statului roman. In acelasi an, in urma unui cutremur, o aripa a Casei cu Atlanti s-a prabusit, imediat dupa aceea incepand lucrari de consolidare in subsol, coordonate de un trust de constructii care era locatar in cladire.
Dupa Revolutia din 1989, lucrarile de consolidare sunt abandonate si Casa cu Atlanti intra in proprietate privata, schimband mai multi proprietari. Imobilul a fost revendicat din mai multe directii, devenind, in anii ’90, unul dintre cele mai controversate cazuri in instanta, procesul durand mai bine de 20 de ani.