TIMISOARA. Noi randuri asternute cu furie pe Facebook de catre presedintele Tribunalului Timis.
Judecatoarea Adriana Stoicescu se revolta fata de modul in care procurori cu doar cativa ani de vechime in profesie ajung direct judecatori de Inalta Curte si se trezesc pe mese cu dosare grele de coruptie si habar nu au sa le rezolve, iar infractorii scapa basma curata pentru ca probele adunate sunt subtiri.
„Eliberaţi de povara bunătăţii forţate şi a grijii creştineşti de fatada, ne–am întors degrabă în marasmul cotidian.
Mulţumiţi că ne-am făcut datoria faţă de cei săraci, ne-am pozat chipurile zâmbitoare, lângă portbagajele pline de cadouri şi am împărtăşit cu lumea bucuria ce ne cuprinde atunci când putem sa ii ajutam pe cei mai puţin norocoşi decât noi.
Dar asta doar o dată pe an, căci în rest suntem tare ocupaţi.
Ne-am întors în cetate, agitând topoare şi furci, gata să dăm de pământ cu toţi cei care nu sunt de acord cu noi.
Încet, ultima redută a democraţiei cedează.
Căutători disperaţi ai unor explicaţii plauzibile şi a marilor vinovaţi, nu vedem esenţialul.
Am ajuns aici din cauza anomaliilor şi inconsecvenţei legislative; a laşităţii noastre ancestrale şi a comodităţii.
A păgubosului „nu-i treaba mea, nu mă interesează”.
A obsesivului „mai rău să nu ne fie”.
A tăcerii .
Încet, încet, infractorii se întorc, zâmbindu-ne galeş. Acum sunt victime….
Ani de zile nimeni nu a protestat, nimeni nu s-a revoltat. Acum, toţi au ceva de spus.
Nimeni nu a spus nimic când procurorii deveneau judecători direct la Înalta Curte, fără să fi motivat în viaţa lor o hotărâre judecătorească .
Nimeni nu şi-a pus problema cum putea fi apreciată capacitatea unui magistrat de a motiva coerent o hotărâre, la standardele cerute de Înalta Curte, când la mapa profesională existau doar rechizitorii.
Nimeni nu s-a revoltat când procurori de parchet local dobândeau grad şi salarizare aferentă Parchetului Înaltei Curţi, prin delegare, apoi cercetau judecători şi procurori cu grad de curte şi cu 20 de ani vechime, în timp ce marea masă de procurori lua drumul capitalei, în fiecare an, pentru a-şi obţine gradul profesional
Nimeni nu s-a revoltat când şefilor Inspecţiei Judiciare sau judecătorilor „prea curajoşi, prea independenti, de-a dreptul obraznici” li se făceau dosare penale, doar-doar li se închide gura.
Toti au intors capul. Si au tacut.
Astăzi, falşii apostoli ai luptei anticorupţie resimt în fiecare celulă frustrarea pricinuită de înfiinţarea Secţiei Speciale.
Alături de ei, nostalgicii vremurilor de mult apuse, care nu pot şi nu vor să înţeleagă că lumea se schimbă sub ochii lor.
Care nu vor sa accepte că moda notelor informative şi a delaţiunii trebuie să dispară pentru totdeauna.
De cealaltă parte, magistraţii tăcuţi care inca sunt convinsi ca neimplicarea e solutia. Ca lucrurile se vor schimba si fara ei.
Când veţi intra în sala de judecată, opriţi-vă pentru câteva secunde din invocat excepţii şi evocat texte de lege.
Ridicaţi-vă ochii din dosar şi priviţi oamenii pe care îi judecaţi.
Priviţi-i in ochi şi cereţi-le să respecte legea, pentru că noi o respectăm necondiţionat….
Puteţi?
Priviţi-i in ochi şi cereţi-le să respecte intru totul si fara sa cracneasca hotărârile pe care noi le pronunţăm, pentru că ele reprezintă Adevărul…
Puteţi?
Priviţi-i in ochi şi cereţi-le să ne respecte, căci noi suntem fără de păcat…
Puteţi?
Apoi, aruncaţi voi primii piatra…
Puteţi?„, a scris vineri seara pe pagina sa de Facebook judecatoarea Adriana Stoicescu, presedintele Tribunalului Timis.