TIMISOARA. Medicul Paul Pirtea este unul dintre cei mai buni in domeniul fertilizarii in vitro. Lucreaza intr-un spital din Franta, dar vrea sa profeseze in Romania. Vine periodic in tara, ofera si consultatii gratuite, si are mentalitatea unui medic care pune pacientul mai presus de orice. Pune pasiune in meseria lui si vrea sa invete mereu, cat mai mult. Profeseaza, in prezent, la Universitatea Descartes din Paris si la Spitalul Cochin din Paris.
– Cum ati ajuns sa profesati in Franta?
– Am absolvit Universitatea de Medicina si Farmacie din Timisoara, am inceput rezidentiatul aici. Dupa ce am avut o problema de sanatate, din cauza acestei probleme, a trebuit sa plec din tara. Am lucrat, initial, vreo doi ani, la periferia Parisului, in spitale nu neaparat de varf, dar, pentru noi romanii este necesar, cand ajungem acolo, sa avem cel putin sase luni de zile intr-un spital de periferie pentru ca altfel nu ne primesc in centru. Nu au incredere in facultatile noastre si nu au incredere nici in abilitatile noastre, chiar daca sunt medici romani care stau acolo si lucreaza foarte bine in spitale din centru … Apoi, pe masura ce am avansat in rezidentiat, am ajuns la concluzia ca exista foarte multe probleme care nu-si gasesc raspunsul, cel putin in domeniul nostru, ginecologie si obstetrica. Teoretic, femeile au sarcini care sunt duse la termen foarte bine, nasc copii sanatosi … am vazut ca asta se doreste, o sarcina normala, dar, pe de alta parte, am vazut si ca foarte multe femei nu pot sa ramana gravide. Si, chiar daca sunt ginecologi foarte buni in Timisoara, nu reuseau nicicum sa le ajute, pentru ca era ceva dincolo de ceea cu ce erau obisnuiti pana in momentul respectiv. Si atunci, am vrut neaparat sa ajung in cel mai bun spital din Paris in domeniul infertilitatii. Am ajuns acolo si mi-au spus:”Foarte bine, multumim, nu suntem curiosi …” Atunci am incercat sa vad ce pot sa fac. Asa am inceput sa operez foarte mult minim invaziv . Am plecat in Turcia doua luni de zile, in Izmir, ca sa invat chirurgia minim invaziva si stand acolo am lucrat doua luni de zile cu niste oameni care m-au invatat foarte multe lucruri. Dupa ce am venit in Timisoara am inceput sa operez impreuna cu colegul meu – un medic foarte bun – Voicu Simedrea, toate aceste cazuri … In general, femeile tinere care nu pot sa aiba copii sunt sanatoase, intr-o mare generalizare a cuvantului nu au nicio problema, au o viata perfect normala, doar ca in momentul in care se hotarasc sa faca copii nu se intampla lucrul respectiv. Daca ar trebui sa operam o astfel de femeie, inseamna ca trebuie sa operam foarte bine. Femeia vine sanatoasa, nu poate sa plece bolnava … Am terminat rezidentiatul, ultimii doi ani de zile i-am facut in Franta si am fost acceptat la clinica unde lucrez acum. Am facut acolo masteratul anul trecut si acum am ajuns intr-o postura in care sunt, practic, presedintele Comitetului Pedagogic pentru masterul pe care l-am facut initial si eu.
– Timisoara avea un renume in domeniul fertilizarii in vitro, figuram cu o premiera nationala in acest domeniu … Mai suntem un centru de referinta?
– Nu. De ce, nu stiu sa va spun, sunt prea tanar ca sa raspund la intrebarea asta… Exista insa o mare diferenta. In Franta, de exemplu, femeile primesc patru fertilizari in vitro pentru o nastere. Deci, daca vrea un al doilea copil, mai primeste inca patru si tot asa. Eu cred ca nu exista un singur raspuns, ci mai multe, si pe multe dintre acestea nu le cunoastem. Dar, in momentul de fata, Timisoara nu mai este cel mai renumit oras din Romania pentru fertilizarea in vitro….
– Cum stam, in Romania, cu programul national pentru fertilizarea in vitro?
– Programul national pentru fertilizarea in vitro s-a desfiintat. In noua lege a sanatatii, fertilizarea in vitro este pe bani. Daca statul roman nu vrea sa-si indrepte atentia spre problemele acestea …. Sunt oameni care au astfel de probleme, se chinuie sa le rezolve dar, pe de alta parte, nici nu prea au solutii. Problema este ca noi nu avem reglementari …. Cand am ajuns in Franta, in noiembrie, am fost rugat sa scriu un articol despre aceste cauze, care a fost publicat si in China si in America. Am fost intrebat ce trebuie facut ca sa imbunatatim actul medical, in special in partea de fertilizare in vitro si, cand am scris acest articol, alaturi de echipa din care fac parte , de medici francezi si elvetieni, am plecat de la ideea ca singura modalitate in care putem raporta viata umana si aceasta problema e sa le comparam cu un avion care zboara si poate sa cada. Aviatia este un domeniu aproape perfect, e cel mai sigur mod de transport, iar medicina da foarte multe rateuri. Iar in Romania si in multe alte tari exista o problema: nu sunt foarte multe reguli. Adica, aveti incredere intr-o institutie, dar nu aveti incredere in ceea ce spune medicul decat in perspectiva a ceea ce se spune pe piata. Medicul care se promoveaza este automat perceput de lume ca fiind cel mai bun. Insa, in alte tari nu exista asa ceva. Exista in schimb spitale foarte bune iar medicul care ajunge sa lucreze intr-un asemenea spital este automat la un nivel care este asigurat de echipa spitalului. De ce in Romania nu este asa, nu stiu sa va spun…
– Care sunt costurile pe care le implica, in Romania, la ora actuala, o fertilizare in vitro?
– Costuri sunt peste tot, iar problema este complexa … de exemplu, medicamentele sunt mult mai scumpe in Romania. De ce e asa, nu stiu sa va spun exact, dar costa aproape dublu. Fertilizarea in vitro costa, probabil, intre doua si trei mii de euro, nu stiu sa va spun exact, dar momentan nu cred ca aceasta este problema, ci siguranta ca esti bine tratat, cand platim acei bani, avem un serviciu autorizat, recunoscut si asa mai departe… Eu am sacrificat foarte multe, inclusiv viata personala pentru ca sa invat lucrul acesta corect. Pentru ca, daca nu o fac acum, cand sa o fac? Nu poti sa te joci cu psihicul si asa afectat al unei femei care doreste si care incearca de foarte mult timp sa ramana insarcinata, pentru ca pot fi probleme extrem de grave in cazul femeilor si al cuplurilor aflate intr-o astfel de situatie. In cabinetul meu de acolo vin in jur de 30 de cupluri pe zi si exista o problema foarte reala, trebuie sa ai grija foarte mare cum vorbesti cu ei pentru ca sunt cu nervii intinsi. S-au realizat profesional, dar multe cupluri se destrama daca nu au copii. In Franta s-a facut un studiu pornind de la faptul ca fertilizarea in vitro da, de multe ori, sarcini gemelare sau triple care sunt considerate esecuri de catre noi pentru ca o sarcina gemelara este cu risc foarte mare, sa nu mai vorbim de tripleti … risti sa-i pierzi pe toti, de aceea spun ca este considerata un esec o astfel de sarcina. In acest studiu s-a constatat, comparand cuplurile care nu reuseau sa faca nicicum copii, cuplurile care aveau gemeni si cele cu tripleti. S-a dovedit ca acele cupluri care nu reusesc sa aiba copii se despart in peste 80 la suta din cazuri, cuplurile cu gemeni in proportie de 60 la suta se despart, iar cuplurile care au tripleti exact in aceeasi proportie ca si cele care nu pot avea copii. Credeti-ma, sunt femei de 40 de ani care vin in cabinet si sunt disperate, cu sotul langa ele, este o problema foarte importanta pentru ele. Sunt si foarte multi romani care vin sa ma vada acolo, care lucreaza acolo, a venit chiar si un cuplu din Timisoara, iar extraordinar este faptul ca putem sa-i ajutam …. Cel putin acolo pot sa-i ajut pe toti si nu am nici cea mai mica problema, cu atat mai putin cat costa. Ati pus aceasta intrebare, cat costa … nu ati intrebat ce se poate face, cu ce putem ajuta, problema aceasta cu cat costa poate distruge tot…
– Pentru multe cupluri din Romania costurile legate de o asemenea procedura chiar pot fi o problema….
– Cred acest lucru, dar, daca vreti sa vorbim sincer, eu cred ca medicina nu poate fi profitabila. De exemplu, benzina in Romania are cel mai mare pret din Europa … fertilizare in vitro in Romania are cel mai scazut pret din lume. De exemplu, in Germania costa o suta de mii sau in Elvetia poate sa coste 50 de mii, la noi e undeva intre doua si trei mii de euro, depinde si de ce se intampla pentru ca eu nu pot sa pun un pret pe lucruri de genul asta, pentru ca atunci cand te gandesti cat costa pui o limita la ceea ce se poate intampla. Nu e de parca ai veni la un magazin si ai spune: “Vreau copilul de acolo de pe raft, de sus” … atunci da, putem sa punem un pret, dar asa, noi nu putem stii daca lucrurile astea functioneaza sau nu si pentru mine problema aceasta cu cat costa este o greutate. Nu pot sa stiu cat costa , scopul este sa fac totul pentru ca acei oameni sa-si realizeze visul, pentru ca in Romania, daca cineva vine si te preseaza cu cat costa, inseamna, automat, ca trebuie sa fim mediocri, pentru ca lucrul acela costa. Trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca sanatatea costa. De ce credeti ca in America sunt varfurile medicale? Pentru ca nu poti sa ai performanta fara sa rasplatesti omul respectiv si acolo merg varfurile din toata lumea…E ceva omenesc, orice performanta costa. Daca vreti o masina mai buna, costa, vreti o performanta medicala mai buna, costa. Nu-i normal, normal ar fi sa plateasca statul, dar, sincer, plateste?
– Ce se poate face in cazul cuplurilor care isi doresc un copil dar nu au bani pentru procedura de fertilizare in vitro?
– Eu vreau sa incerc sa ajut cat mai multa lume. Sincer, legat de cost, niciodata nu mi-am pus problema sa ma imbogatesc din fertilizarea in vitro. Lucrand in medicina nu poti sa te imbogatesti din asta. Pretul pietei … care este pretul pietei? Care-o fi .. Sunt oameni care fac fertilizare in vitro la Timisoara, dar tot timpul poate sa vina cineva nou, care sa aduca altceva si sa incerce sa schimbe putin metalitatea oamenilor. Adica, haideti sa incercam sa va ajutam, si noi va garantam ca o sa fie cat se poate de ieftin . Cat poate sa fie de ieftin? Credeti-ma ca am consultat gratuit ani de zile si inca fac treaba asta si ma bucur, si ii multumesc lui Dumnezeu ca am posibilitatea sa fiu doctor si nu neaparat un profesionist platit. Pentru ca satisfactia mea cand ajut pe cineva, si nu trebuie sa-mi dea bani, e mai mare decat daca mi-ar da bani. Cand oferi un copil unui cuplu este ceva extraordinar si credeti-ma ca oamenii aceia, chiar daca initial au intrebat cat costa si incearca sa-si aleaga locul dupa cat costa, in momentul in care isi ating bucuria, ti-ar da oricat. Eu mai am un principiu: nu iau bani de la oameni mai tineri de cat mine, este ceva ce am preluat si eu de la altii, de la profesorii mei. Mai avem o initiativa, un colectiv medical care sa ia decizia, in fiecare luna, pe ce cuplu il ajutam. Si o facem pro bono. Ei au inceput deja chestia asta in Bucuresti, pentru primul copil al unui cuplu unde exista o urgenta personala si medicala ….cea medicala este legata de varsta femeii care imbatraneste si nu va mai putea avea copii cu ovocitele ei, iar cea personala este cand o femeie vrea neaparat sa aiba copii la o anumita varsta si nu poate. Colectivul medical decide: luna aceasta facem “n” cazuri , dintre care avem cinci cazuri – fiecare medic isi prezinta cazul – pe care le ajutam, dar trebuie sa aiba o justificare intemeiata pentru care facem acest lucru, sa o facem pro bono. In medicina trebuie sa existe mereu chestii legate de umanitate.
– Exista o limita de varsta pana la care se poate recurge la fertilizarea in vitro?
– In general sansele unei femei, pana la 37 de ani, sunt foarte mari. De la 37 de ani pana pe la 43 scad drastic, pe o panta foarte abrupta, dupa 43 multe dintre ele ar trebui sa faca o donare de ovocite. Pentru barbati limita de varsta este undeva la 62 de ani. Cel putin acestea sunt regulile dupa care lucrez acolo unde sunt. Eu am inventat un protocol, facut exact pentru femeile din Romania, unde posibilitatile materiale nu sunt foarte mari, este un protocol de doua ori mai puternic, de doua ori mai eficient. Revenind la reglementari, impreuna cu colegii cu care lucrez acolo, vrem sa cream niste reglementari … In practica medicala trebuie sa existe niste balize de siguranta, de exemplu nu facem chestia aceea, pentru ca acea chestie poate sa omoare pe cineva. Trebuie sa facem diferenta intre risc si hazard. Adica, hazardul nu-l putem controla, dar riscurile sunt treburi pe care le cunoastem si pe care putem sa nu ni le asumam. E ca si cand vrem sa urcam pe un munte: daca stim ca este inalt si nu suntem antrenati, nu urcam. Daca alegem sa urcam, chiar daca nu suntem pregatiti, riscam sa murim. Ei bine, asa este si cu femeia: vine la noi cu incredere. Noi, daca nu ne ridicam la nivelul care trebuie, or este necesar sa ne asumam asta si sa o indrumam in alta parte, pentru ca risti sa faci mai mult rau daca continui sau incerci sa o ajuti cu cat poti, si incerci sa o indrumi catre ceea ce ar putea sa faca. In al treilea rand, poti sa-i spui sa revina atunci cand esti pregatit. Depinde cum vrei sa tratezi acea femeie care are incredere in tine. Ideea e sa fi corect cu tine, si fata de pacienta, chiar daca asta costa. Daca pacientul vine si spune ca a platit, iar eu nu pot sa-l ajut, poate nu toata lumea ar spune “nu vreau banii dumneavoastra, mergeti in alta parte, ca nu pot sa va ajut”. Noi vrem sa reglementam lucrurile acestea si, poate nu o sa reusesc, poate o sa ajung sa ma lupt de unul singur sau o sa ajung sa ma mut din tara, chiar daca personal as vrea sa raman in Romania, dar eu doresc sa fac ceea ce imi place si, momentan, ceea ce imi place este fertilizarea in vitro. Cred ca pe domeniul acesta, daca continui si imi face placere, cred ca pot sa ajung undeva. O alta problema pe care vreau sa o reglementam e faptul ca oamenii, medicii trebuie sa se superspecializeze in ceva. Nu se mai poate merge la nesfarsit facand de toate. Noi intelegem ca pacientele au nevoie de asistenta medicala si ca trebuie sa le ajutam , dar fiecare medic trebuie sa exceleze in ceva. Pentru ca, daca un om care in fiecare zi munceste intr-un domeniu, poate sa ajunga foarte sus. Daca el intr-o zi munceste aici, intr-o zi munceste in celalalt domeniu, nivelul este foarte scazut. Pe cand, daca in fiecare zi progreseaza intr-o directie, sa zicem feritilizare in vitro, sau ginecologie, sau obstetrica, poate sa atinga culmi mult mai inalte, este la curent cu tot ce se intampla in domeniu si asa mai departe. Reglementarea noastra vine pentru a face o baza comuna de date, adica sa existe o comunicare. Cand faci bine, toata lumea sa stie ca ai facut bine, cand faci rau, toata lumea sa stie ca ai facut rau. E ca si cand decolezi cu un avion si se strica o roata, anunti imediat ca s-a stricat roata pentru ca un medic poate sa faca ce vrea el si sa nu spuna nimanui nimic, iniferent care este nivelul lui profesional, de la profesor si pana la student. Ideea e ca toata lumea sa fie corecta si sa-si recunoasca greselile, ca sa nu se repete. Greselile care se repeta, exista o schema, sunt greseli care se repeta pana pot cauza un deces. Asa se intampla si in chestia asta, e nevoie poate de multe greseli, zece, douasprezece, dar, daca gresala se propaga, poate sa duca la deces. In ginecologie, decesul este extrem de neasteptat. Aceasta reglementare va fi pe Internet, va fi aprobata de Societatea franceza de Medicina, de cea italiana si de cea elvetiana. Idea de baza este ca toate lucrurile sa se stocheze aici. Si oricine care are acces la chestia aceasta sa vada tot ceea ce se intampla. Asta inseamna experienta …Experienta nu vine neaparat odata cu varsta. Faptul ca intr-o tara ca sa ai experienta trebuie sa fii carunt si sa-ti fie greu sa alergi un kilometru nu este valabil si pentru medicina. Cu cat mai multa experienta este la dispozitia tanarului, sa o vada, sa o cunoasca si sa o studieze inseamna sa recupereze ani. Intrebarea este: vrem sa avem mai multi oameni experimentati si sa fim eficienti, sau nu vrem?
– Lucrati la un curs la care participa si profesori de top din Franta. Despre ce este vorba?
– Anul acesta am avut 95 de inscrisi. Eu ma ocup de organizarea lui, alaturi de toti ceilalti colegi, si de partea pedagogica. Aici prezinta profesori de top din Franta. Spitalul in care lucrez este pe locul intai in Franta si, evident, in Paris. Aceste curs este unul dintre cele mai bune pe care le are facultatea Sorbona. El are doua parti. Rolul lui este sa formeze cat mai multi oameni. Sunt primul roman care a ajuns sa faca asa ceva. Anul acesta 44 % dintre participanti au fost francezi. Restul au fost din fostele colonii franceze, din Moldova , Romania, dar au fost si romani care deja lucreaza in Franta. Deci, totusi, 44% dintre participanti sa fie francezi cred ca este o mare realizare. Cea de-a doua parte a acestui curs vrem sa o transformam intr-o chestiune europeana. Intrebarea este daca va fi dorita sau nu. In Franta functioneaza, nu stim daca in limba engleza si in alte tari lucrul acesta o sa fie cerut. Ideea este insa ca lumea ar trebui sa invete si sa existe reglementari, ce se face si ce nu se face. Pentru ca exista oameni, medici, care ar putea sa creada ca ceea ce se intampla este corect. Eu, personal, tot timpul am nevoie de sfatul profesorului meu pentru ca, totusi, fertilizarea in vitro nu este o stiinta foarte veche, iar eu am ocazia sa lucrez cu cei care au fost de la inceputuri implicati in ea.