„A venit in audienta Ioan Bocsa, s-a nascut in 27 octombrie 1914, are aproape 100 de ani. A adus un memoriu, demersurile lui incep prin 1994, cand doreste sa-si recupereze din 800 si ceva de metri patrati, cei 200 si ceva ce i-au mai ramas. E pe strada Eminescu 22, fosta Lenin, unde s-au facut niste blocuri pe terenul lui si au mai ramas 200 si ceva de mp. In 1991 face adresa la primarie sa-i dea un teren in schimbul celui luat, n-a primit niciun raspuns. In ’94, terenul se dezmembreaza si se transcrie la statul roman. In 2001 apare Legea 10, depune documentele. Primaria trimite o comisie sa faca o constatare, se incheie proces verbal si din acest moment incep vizitele repetate la autoritatea locala”, a povestit viceprimarul Timisoarei.
Stoia spune ca functionarii publici din Primarie si-au cam batut joc de el, i-au cerut fel de fel de acte, l-au trimis dupa autentificari notariale, apoi i-au trimis o hartie la… o alta adresa.
„In 25 mai 2001 i se cere extras CF, buletin si certificat de mostenitor, desi toate documentele erau deja anexate la notificarea din dosar. Depune tot. In 10 sept 2001, Primaria cere ca toate actele sa fie autentificate de notar, le mai depune inca o data. Pe urma i se cer tot felul de avize. Finalmente, se ajunge in 2013, cand dosarul acesta de revendicare ajunge la noua administratie, am facut ce a depins de noi ca lucrurile sa se miste. Omul trebuia sa primeasca notificare sa se prezinte pentru a-si lua actul care ii confera dreptul de proprietate asupra terenului ramas dupa constructia de blocuri. I se trimite o scrisoare pentru a se prezenta, bineinteles ca din greseala i se trimite pe o alta adresa decat cea reala”, a mai povestit Stoia.
Toate au mers asa, pana cand Ioan Bocsa a mers in audienta la viceprimar. Traian Stoia si-a pus oamenii la treaba si, in cele din urma, i-a inmanat hartia care ii confera dreptul la proprietate asupra terenului.
„Lucrurile continua in acest mod pana la audienta, in 20 de minute omul a plecat de la mine cu hartia prin care i se confera dreptul de proprietate asupra terenului aceluia. A scris la Presedintie, Presedintia a trimis la Prefectura, a trimis la Avocatul Poporului. Dupa 20 de ani, omul si-a intrat in drepturi. Chiar ma bucur, pentru ca un tip perfect lucid, care citeste fara ochelari, care chiar e spiritual si am avut asa o senzatie placuta vazandu-l, la 100 de ani, e de admirat”, a conchis Traian Stoia.