Locuitorii unui sat disparut, din Timis, traiesc in amintirea urmasilor care s-au intors la Bunea Mica. FOTO!

TIMIS. Satul Bunea Mica a apartinut, candva, de Faget. Acum, acolo, nu au mai ramas decat cateva cruci si niste peisaje de poveste. An de an, urmasii celor 54 de familii din satul care a disparut complet vin aici sa isi aminteasca de strabuni.

Au venit din pusta maghiara in 1876 si au intemeiat satul Bunea Mica (Bunyaszekszárd). Au fost in total 54 de familii, 126 de adulti si copii.  Au ridicat case, apoi o biserica de lemn si o scoala.

Satul a fost amplasat intr-un decor mirific, la granita estica a Timisului cu satele aradene de pe Valea Muresului. Astazi, satul Bunea Mica, apartinand de orasul Faget, nu mai exista.

Ultimii locuitori au plecat in 1977 la Faget, in comuna Dumbrava, in Ungaria sau in alte localitati.  Au ramas doar amintirile… In memoria fostilor sateni s-a ridicat, intr-o poienita, un monument.

La cateva sute de metri de acesta se afla cimitirul, intr-un crang de stejari. Urmasii locuitorilor satului Bunea Mica  ii comemoreaza, incepand din 1995, pe strabunii lor, printr-un ceremonial religios ce are loc, an de an, in a doua duminica a lunii august.

La fel s-a intamplat si anul acesta. Zeci de urmasi ai celor care au insufletit candva Bunea Mica, din localitatile maghiare Szekszard, Elek, Nagydorog, dar si din tara au venit impreuna cu edilii localitatilor lor la monumentul dedicat fostilor sateni.

Ceremonialul a inceput printr-o slujba religioasa oficiata deopotriva de preotii reformati si cei ortodocsi. A urmat un moment artistic si depunerea de coroane.

In tot acest timp, la ceva distanta, bucatarii maghiari au pregatit, intr-un ceaun imens, un gulas pentru cei 200 de oameni prezenti.

Pe la orele pranzului, cu totii s-au deplasat spre cimitir unde au avut loc slujbe religioase si o depunere de coroane. La ora 14, tocanita din ceaunul urias a fost numai buna, iar participantii au putut sa se infrupte din bucate. Cu multa voie buna. Ca asa era candva la Bunea Mica.