TIMISOARA. Cladirile, zestrea fabuloasa lasata mostenire de mesteri iscusiti, pietele, strazile, parcurile. La Timisoara fiecare dintre ele are cate o poveste tulburatoare, plina de farmec, sau un secret.
Opiniatimisoarei.ro continua campania Locuri de poveste din Timisoara, semnata de Daniel Balteanu si George Stefanita, in care va invitam sa descoperiti simbolurile care au transformat orasul, de-a lungul anilor, dintr-o cetate medievala intr-o perla imperiala, mai apoi intr-o asezare moderna, si din capitala Banatului in Capitala Europeana a Culturii.
In acest episod va prezentam Palatul Apelor, cladirea care asezata pe malul stang al canalului Bega, imediat ce cobori de pe podul Traian, mergand catre Iosefin. Imobilul a fost ridicat intr-o perioada in care Timisoara cunostea o dezvoltare accelerata sub conducerea primarului Carol Telbisz.
„In aceasta perioada au fost construite marile case cu unul si doua etaje pe strada Kossuth(azi Bv. Regele Carol I), pe Calea Hunyadi (azi Bv. 16 decembrie 1989) pana la pod, apoi pe malul stang al Begai(azi Splaiul Tudor Vladimirescu), pe strada Horvath Boldizsar(azi, str. Miron Costin). Prima a fost Societatea de regularizare a apelor Timis-Bega cu o casa pe colt cu doua etaje in apropierea podului Hunyadi(astazi podul Traian), avand intrarea pe Calea Hunyadi(azi Bv. 16 decembrie 1989) si pe Linke Begazeile(azi Splaiul Tudor Vladimirescu)„, se arata in volumul Vechea Timisoara, a primarului Josef Geml.
Cladirea a fost proiectata de arhitectul maghiar Leopold Baumhorn, de al carui nume se mai leaga, in Timisoara, si Palatul Lloyd sau Sinagoga din Fabric.
Lucrarile incep in baza unei autorizatii emise in 13 august 1900, sub conducerea arhitectului Karl Hart, cel care a fost si artizanul cladirii Liceului Emanuil Ungureanu, a Liceului Pedagogic Carmen Sylva sau Palatul comunitatii reformatei si bisericii acesteia.
Initial cladirea avea un singur etaj si era construita in stilul seccesion, fiind impodobita cu motive vegetale, geometrice si cu pesti, ultimele elemente facand trimitere si la destinatia cladirii. Constructia imobilului avea sa se incheie in 1902.
La finalul primului deceniu al secolului al XX-lea, imobilul sufera primele modificari. Constructorul Arthur Tunner adauga cel de-al doilea etaj cladirii. Avea sa ramana singura lucrare importanta facuta in cladire timp de mai bine de un secol.
Si, daca initial cladirea apartinea Societatii de regularizare a apelor Timis-Bega, de-a lungul timpului a fost sediu si pentru alte institutii. In 1923 aici functiona Prefectura Politiei, dar si Siguranta Statului, asa cum era numit la acea vreme Serviciul Secret, cel care a primit acest nume abia din noiembrie 1940. Intre 1924 si 1950, in Palatul Apelor a functionat si sindicatul proprietarilor care aveau interese pe cursurile de apa.
Cladirea a avut si o functiune educationala in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.
„In 1941 aici au mai functionat Decanatul Facultatii de Agronomie si Facultatea de Geografie a Universitatii din Cluj, refugiata aici in Timisoara in urma ocuparii Nord-Vestului Transilvaniei de statul maghiar„, scrie spotlight-timisoara.eu.
Din 1948 pana in 2002, palatul a fost atribuit Regionalei CFR Timisoara.
Dupa 1989, Directia Apelor a cerut retrocedarea cladirii, pe care a obtinut-o abia in 2007, iar trei ani mai tarziu au demarat si lucrarile de reabilitare. Dupa alti trei ani, acestea au fost sistate din cauza lipsei banilor.
„Jumatate din Palatul Apelor e gata. Este o minunatie, 3 milioane de euro e valoarea totala a lucrarilor, bani din bugetul statului. S-au investit jumatate, ne mai trebuie cam jumatate, noi speram ca o sa ii avem. E cumplit de lucru, e o cladire de 100 si ceva de ani, o cladire istorica. Daca am avea bani, am termina. Ce a fost dificil, partea de amenajare a podului, partea de refacere a fundatiei, nu ne-a venit sa credem ce-am gasit acolo, pereti pusi pe parchet„, spunea la acea vreme Dumitru Hepes, director de investitii la Administratia Bazinala de Apa Banat.
In 2016 proiectul a fost deblocat si in 2 ani de zile lucrarile la Palatul Apelor au fost finalizate.
A fost refacut acoperisul, au fost schimbate jgheaburile si burlanele. La mansarda s-au amenajat 24 de garsoniere, folosite pentru cazarea delegatiilor.
In interior a fost inlocuita tamplaria degradata: usi si ferestre, dusumele si lambriuri. S-au refacut pardoselile de mozaic si tencuielile, precum si elementele de rezistenta cu probleme, de exemplu unele bolti. S-au refacut retelele electrice si de apa–canalizare, iar in camere s-au montat instalatii de incalzire si climatizare. Spre curte s-a construit o noua casa a scarii, dotată cu lift.
Initial cladirea a fost extrem de bogat ornamentata, insa in decursul restaurarilor multe ornamente au fost modificate ori s-au pierdut. Totusi, unele ornamente au reusit sa fie reproduse dupa vechi fotografii sau dupa detalii ce mai decoreaza unele cladiri din Timisoara proiectate de Leopold Baumhorn. Vitraliile au fost reconditionate la Arad. Cladirea beneficiaza de iluminat arhitectural.
VIDEO: George Stefanita