Ioan Coriolan Garboni
Sa ne reamintim nitel etapele de sapte ani ale vietii noastre, pana acum descrise succint, in acest cotidian: am fost copii pana la 7 ani (traind in lumina raiului), ne-am trait “pubertatea cea ingrata” intre 7-14 ani, adolescenta cea frumoasa intre 14-21ani si tineretea cu ispitele ei, intre 21-28 de ani.
Acum ne indreptam spre maturitate. Iata-ne oameni „seriosi”. Avem munca noastra, ne place, avem sanse de promovare; avem familia noastra, sotie, copii. Avem realizari, dar si planuri, scopuri si idealuri neatinse. Avem indatoriri, dar si drepturi. Ne putem relaxa putin!? Nicidecum, caci dupa 28 de ani trairile si simturile noastre se acutizeaza, vrem mai mult de la noi si de la cei din jur. Nu ne mai risipim inutil in proiecte si actiuni ’’nerentabile’’.
Acum trebuie sa ne motivam actiunile si sa cautam izvoare noi de forta. Apare imperioasa nevoie de a ne planifica viata. Vrem sa stim cum se reflecta lumea in noi si care e locul nostru in viata, in lume. Este perioada in care putem sa mentinem separate trairile sufletesti si nevoile trupesti. Confruntarea cu lumea poate fi rezumata la intrebari ca: Oare castig destul? Sa ma lansez in afaceri? Sa raman angajat la stat? In casnicia mea totul e in regula? Stiu sa-mi apar drepturile in fata altora? Ofer copiilor ce pot sau ce trebuie? Ma pot dezvolta launtric in conditiile concrete in care traiesc?
In acest moment al vietii, latura sociala devine importanta, pentru ca trebuie gasit un echilibru intre dezvoltarea anterioara si posibilitatile viitoare, intre gandire si actiune, intre trairile interioare si conditiile exterioare, intre subiectiv si obiectiv. Se spune ca dupa 25 de ani, organismul nostru incepe sa degenereze biologic. In jurul varstei de 30 de ani apar si primele boli. Cand omul este deja bolnav, totul este clar. Poate exagerat de clar!
Criza aparuta odata cu schimbarea „prefixului” cu cifra 3 la anii vietii, este un moment tragic pentru multi si pentru femei mai ales. Este o perioada a neintelegerilor in casnicie, care de multe ori duc la divort. Se spune ca dragostea trece dupa sapte ani de casnicie! Suntem la varsta in care ne credem inca “zmei”. Sexualitatea ne este mai rafinata, femeile sunt mult mai lipsite de inhibitii si prejudecati.
Se si spune despre femeie ca e Femeie, (cu F-mare!) doar acum, asa cum spunea si Balzac in romanul sau „Femeia la 30 de ani“. Ei bine, femeile nu pot decat sa se bucure de criza existentiala pe care o traverseaza. Nimeni nu le-a spus ca, la 30 de ani, dinamica sexuala a femeii se schimba radical. Personal, cred ca n-as da la schimb o femeie de treizeci pentru… sapte femei de douazeci! (Sic!!) In tarile vestice, presedintii de concerne mari, avanseaza la functii executive importante, doar candidati de pana la… 35 de ani.
Este o bariera managerial-biologica, inradacinata si traditionala in marile companii. Se spune ca peste 35 de ani, nu mai ai disponibilitatea de a te „sacrifica” pentru locul de munca. Biologic, companiile multinationale te mai pot „stoarce” maxim sapte ani, atat cat e o noua etapa de viata spre care ne indreptam, etapa numita Criza identitatii – Varsta de la 35 la 42 de ani.