Din mila lui Dumnezeu
Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului
Iubitului cler, cinului monahal si binecredinciosilor crestini si crestine har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos !
Cinstiti credinciosi si credincioase,
„Hristos a inviat din morti cu
moartea pe moarte calcand …”
Sarbatoarea Invierii Mantuitorului nostru a fost cu multa intelepciune randuita de Sfanta noastra Biserica in acest anotimp, al primaverii, reprezentand nu numai invierea noastra ca fii ai Dumnezeului Celui viu, ci si a naturii inconjuratoare, care isi pregateste si ea vesmantul pentru Sfanta inviere, prin ghioceii imbobociti ce ies de sub zapada iernii, prin covorul verde al ierbii ce acopera pamantul si mai ales prin frumoasele flori, care, cu petalele lor albe asemenea zapezii, vor sa ne aduca aminte de hainele albe ale Mantuitorului, cu care a iesit din mormant, asa cum e reprezentat in icoanele noastre. Sarbatoarea mai vrea insa sa ne aduca aminte si de hainele curate ale sufletului nostru spalate prin lacrimile sincere ale parerii de rau in Taina Spovedaniei si infrumusetate in lumina Sfintei Cuminecaturi.
Iubiti frati si surori in Hristos Domnul,
Cu acest prilej doresc sa ne oprim asupra talmacirii cuvintelor „cu moartea pe moarte calcand”, din troparul invierii. Cuvantul moarte, de cele mai multe ori, rasuna trist in urechile noastre, aducand in cele dinlauntru ale noastre sumbre simtaminte. Sigur nici unul dintre noi nu am dori ca sa murim, spre deosebire de Sfantul Apostol Pavel pentru care „moartea era un castig”. Ce simtaminte va fi avand el, de a ajuns la asemenea convingere, care, pentru noi cei de rand, este greu de inteles !
Daca am medita mai crestineste si mai adanc, despartirea sufletului de trup nu este o moarte, o distrugere totala si iremediabila, ci doar o stare de provizorat, de trecere, de mari nadejdi viitoare si nici intr-un caz de cugetari negative, descurajatoare sau de deznadejde. Nu trebuie sa uitam ca si trupul nostru este vesnic si ca si el va invia. S-ar putea ca vazand trupul putrezind si amestecat cu tarana pamantului sa ne indoim de invierea lui. Sa nu fie! Textele sfinte ne spun ca si „marea isi va da mortii sai afara”. Avem un pasaj foarte edificator in Proorocul Iezechil, cap. 37, in privinta invierii trupurilor, pe langa acele trupuri inviate de Mantuitorul. Proorocul Iezechil prezinta un camp de oase goale, ramase risipite pe campie in urma unei batalii. Dumnezeu il intreaba pe proroc: „Ce crezi, invia-vor oasele acestea?” Iar proorocul raspunde cu o oarecare indoiala: „Tu stii aceasta”. Dumnezeu, ca sa-i risipeasca orice indoiala, il face martor acestui eveniment zicand: „Voi face sa intre in voi duh si veti invia”. Si mi-a zis: „Prooroceste asupra oaselor acestora si le spune, oase uscate ascultati cuvantul Domnului. Proorocit – am cum mi s-a mai poruncit. si cand am proorocit s-a facut un vuiet si o miscare si oasele au inceput sa se apropie fiecare os la incheietura sa si am privit si iata erau pe ele vine crescute si carnea si pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era in ele. Atunci mi-a zis Domnul: Fiul omului, prooroceste si spune duhului: Asa graieste Domnul Dumnezeu: Duhule vino din cele patru vanturi si sufla peste mortii acestia si vor invia. Deci am proorocit cum mi se poruncise si a intrat in ei duhul si au inviat si multime multa de oameni s-a ridicat pe picioarele lor”. Mai putem oare sa ne indoim de puterea lui Dumnezeu si de invierea trupurilor noastre? si pe langa toate acestea avem si trupuri neputrezite, atatea sfinte moaste ale sfintilor Bisericii chiar pana in zilele noastre, cum sunt acele ale Sfantului Iacob romanul, care pot fi vazute de oricine are ocazia fericita sa viziteze locurile sfinte de la Ierusalim.
In aceasta situatie ne intrebam: Mai putem spune acestei despartiri a sufletului de trup, „moarte”? Mai putem sa ne indoim de aceasta inviere a trupurilor noastre? Deci moarte in intelesul distrugerii totale nu exista, pentru ca si trupurile si sufletele noastre sunt vesnice. Trebuie sa eliminam din inimile noastre deznadejdea, tristetea care uneori ne cuprind la auzirea cuvantului moarte. Asa socotim ca a inteles si Sfantul Apostol Pavel moartea „ca un castig”, ca o mare trecere, asa sa ramana si in mintea si inimile noastre.
Sfantul Evanghelist Ioan, aratand rostul venirii in lume a Mantuitorului zice ca „Eu am venit ca viata sa aiba si din belsug sa aiba”. Acesta ar fi adevaratul sens al vietii, iar moartea sufleteasca – sensul autentic al mortii.
La aceasta s-a referit si Sfantul Ioan Gura de Aur in Cuvantul sau de la Pasti, atunci cand zice : „Unde-ti este moarte boldul tau ? Unde-ti este iadule biruinta ta ?”
Dreptmaritori crestini si crestine,
Se cade asadar sa intelegem ca nu trebuie sa ne mai temem de moartea fizica, ci sa o consideram ca o mare trecere in vesnicie, dar sa ne temem de moartea sufleteasca si mai ales de „vesnicia ei”. Aceasta temere sa trezeasca in noi ravna sfanta ca prin infranare si har dumnezeiesc sa ne eliberam de intunecimile ei.
Sa avem mare nadejde in bunatatea si purtarea de grija a lui Dumnezeu, in ajutorul Sau, ca de aceea a venit Mantuitorul la noi, ca sa ne pregateasca prin invierea Sa marea noastra trecere. Nici unul sa nu ne mai temem de moartea fizica, pentru ca ne-a izbavit pe noi invierea Mantuitorului Hristos. Toti sa indraznim, nici unul sa nu descurajam, ca sa intram la ospatul Domnului nostru, luand aminte ca „nici unul mustrat de cugetul sau mai inainte de a se spovedi sa nu cuteze cu nebagare de seama sa se atinga de acest foc mistuitor”, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur in Cuvantul sau din Joia Mare.
Cu acest indemn de incurajare si de nadejde in Hristos Cel inviat, precum si cu nadejdea in darurile Bisericii lasate noua prin Sfintele Taine, Va doresc din inima invierea Dumneavoastra a tuturor din moartea sufleteasca, invierea neamului nostru si invierea sufleteasca a intregii omeniri, ca sa se risipeasca dintre noi, precum se risipeste fumul, orice vrajba, orice ura, orice dezbinare, orice razbunare, spre binele nostru vremelnic si vesnic si spre lauda Tatalui si a Fiului si a Duhului Sfant, Amin.
Al vostru de tot binele doritor si catre catre Dumnezu totdeauna rugator,
† Nicolae
Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolit al Banatului
Data in resedinta mitropolitana din Timisoara, la sarbatoarea invierii Domnului din anul mantuirii 2012, luna aprilie ziua 15.