Mihai Grecu
Mihai Grecu, medic sef Unitatea de Primire Urgente – Spitalul Judetean. Este nascut in 30 septembrie 1967, este casatorit si are un baiat de 17 ani. Din 1998 lucreaza ca specialist in medicina de urgenta la UPU Spitalului Judetean. Din 2004 conduce acesta sectie.
Mai bine de jumatate din pacientii care va trec pragul nu reprezinta urgente si va incarca nota de plata. Ce se poate face in acest sens?
E impropriu spus ca ne incarca nota de plata. Avem de-a face cu persoane care nu au neaparat asigurare medicala, nu sunt din localitate, au tot felul de alte motive pentru care nu acceseaza, chiar si din necunostinta, sistemul medical pe caile care sunt normale. Ce sa faci cu ei, pentru ca daca nu ii tratezi, daca discutam de sistemul medical in ansamblu, o sa te puna la cheltuieli mult mai mari. Daca nu tratezi si nu diagnostichezi o hipertensiune banala in momentele initiale si ajungi sa ii tratezi complicatiile, accidentul vascular cerebral, afectiunile cardiace, nu vei face o economie la bugetul sanatatii, ci se va incarca in mod nejustificat. Asta daca e sa discutam strict din punct de vedere financiar. Din punct de vedere moral, etic, eu cred ca facem bine ca vedem toti pacientii, pentru ca asa e normal sa fie. Nu discut de cei 5% si nu cred ca sunt mai mult de atat, care abuzeaza constient si regulat serviciile de urgenta. De ce sa sufere ceilalti 95% pentru ca 5% fac, haideti sa le spunem, marlanii medicale, vor sa isi obtina analizele mai repede, sa isi faca o electrocardiograma gratis, vor sa faca o radiografie de torace. Cam acestea sunt motivele, sau sa isi ia tensiunea. Trec pe langa spital si spun hai sa intru sa vad cum mai stau cu glicemia… In conditiile acestea, daca vad 100 de pacienti care nu sunt urgente majore si descopar un pacient cu sindrom coronariat acut, un preinfarct sau, Doamne pazeste, un infarct sau daca dintr-o suta de pacienti care vin cu dureri de cap, descopar un pacient care are o tumora cerebrala sau o hemoragie subarahnoidiana, eu cred ca mi-am facut treaba.
Deci acesti pacienti ar putea sa mearga foarte linistiti direct la medicul de familie…
Sigur. A fost acum vreo 2 ani cand s-a implementat sistemul de triaj a fost o intreaga discutie legata de ce este si ce nu este o urgenta, care ar fi lista diagnosticelor, nu este la indemana pacientului sa isi stabileasca daca e sau nu o urgenta. Asta e treaba mea, de aceea trebuie sa il consult. Modalitatea de a finaliza consultul, de a finaliza actul medical este diferita. Poti sa tratezi criza hipertensiva, sa ii recomanzi sa mearga in ambulatoriu sa vada un cardiolog, pentru ca stie sa gestioneze urgenta, nu sa gestioneze boala cronica, sa stabileasca documentatia.
Din punct de vedere etic, e in regula sa ii vedeti pe toti care va trec pragul. Pe de alta parte, daca toti cei din UPU sunt ocupati cu astfel de oameni, ii neglijati pe altii…
Acesta este si rostul sistemului de triaj. Discutam deja de un numar statistic semnificativ de pacienti, 220-240 de pacienti pe 24 de ore, care nu sunt vazuti ca la aprozar in ordinea asezarii la coada. Exista un sistem de a prioritiza cazurile care au simptome care ar putea sugera niste boli grave, nu are rost sa dezbatem acum. E un sistem de triaj cu 5 clase si pacientul intra in functie de simptomatologia pentru care se prezinta, el poate intra dupa o ora si jumatate la consult. Iar altul care a venit cu o durere toracica sa intre imediat.
Deci nu exista riscuri, daca va ocupati de aceste cazuri sa ii neglijati pe altii?
Exista riscuri intotdeauna, dar nu discutam de exceptii. Regula este ca sistemul de triaj functioneaza, l-am implementat, am instruit personalul, am facut evaluari care priveau incadrarea ca si clasa de triaj si diagnosticul final. Nu am inventat noi acest sistem, este preluat de la americani, care l-au pritocit ani de zile pana au ajuns la toate semnele pe care trebuie sa le iei in considerare in triaj, cand incadrezi pacientul intr-o clasa.
Pacientii cum raspund la acest sistem? Ma gandesc ca sunt suparati daca stau cate o ora si jumatate…
Aici e si o problema de comunicare. si pentru medic exista posibilitatea sa se trezeasca cu fata la cearseaf. Daca si pacientul este prost dispus, exista, as pacatui sa spun ca nu exista din cand in cand tensiuni, mai ales in zilele in care este supraglomerata urgenta. Pana la urma, daca se pleaca cu buna credinta si de-o parte si de alta lucrurile se rezolva.
Secretarul de stat Raed Arafat a facut, in iulie 2010, o declaratie cum ca ar urma sa se faca o licitatie pentru cumpararea unui elicopter SMURD pentru Timis. Cand ajunge aici?
Ultima data cand am vorbit cu domnul subsecretar de stat a fost dupa ce dl ministru Igas a iesit public si a spus ca va pune un elicopter la Arad, care sa apartina SMURD. Ei isi desfasoara activitatea in subordinea ISU, parte a Ministerului de Interne. Nu am niciun fel de problema din punctul asta de vedere, ca e la Arad si nu aici. Aradul, din pacate, nu are posibilitatea de a sustine singur, din punct de vedere medical, ca linie de garda cu medici, o astfel de activitate. Putem sa ne implicam in deservirea elicopterului trimitand oameni care sa faca garda pe elicopter. E un mare avantaj al medicinei de urgenta ca suntem o echipa si deocamdata, sa bat in lemn, nu avem orgolii, din acestea locale.
Ca jurnalist si ca timisorean, eu pot sa am orgolii si atunci va intreb: nu era mai necesar la Timisoara decat la Arad?
In conditiile in care deserveste regiunea, pe mine nu ma intereseaza daca decoleaza de la Arad. Discutam si de costurile de operare, nu doar de asigurare a materialelor sanitare, a medicatiei si a salariilor personalului.
De principiu, la Timisoara se strang toate cazurile complicate si grave. Nu e logic si normal sa plece de la Timisoara? Daca e un accident la Radna, se deplaseaza din Arad la Radna, vine la Timisoara si apoi se intoarce la Arad. Ar fi mai elocvent sa fie la Timisoara din punctul asta de vedere… E vorba si de costuri, de combustibil…
Nu cred ca operarea elicopterului tine de banii sanatatii. Trebuie luat in calcul mentenanta elicopterului, mecanicii, toate lucrurile care tin de elicopter.
Din 2004 sunteti sef al UPU. Ca in multe domenii din Romania, conducerea e politizata. Cum de ati ramas aici de atata timp?
Pentru ca nu m-am lipit de niciuna dintre guvernari, nu cred ca este rostul urgentei sa fie politica. Nu spun ca nu poti sa ai simpatii, dar una e sa ai simpatii politice, una e sa cunosti oameni dintr-un partid sau din celalalt, si alta e sa te duci cu toate bagajele intr-una dintre corabii. Urgenta e un lucru vizibil si este un avantaj pentru ca, investind in urgenta practic se si vede imediat. Se adreseaza unei categorii foarte largi de oameni si asta a fost unul dintre motivele pentru care probabil s-a si investit in sistemul medical de urgenta. Motivul care a stat la baza deciziei, ca a fost politic, ca a fost o decizie manageriala de sistem sanitar, nu conteaza. Intarirea unui segment de urgenta rezolva foarte multe probleme in sistem. Nu ai medic de familie, dar ai serviciu de urgenta performant capabil sa intervina. In ultimii 5-6 ani, sistemul medical de urgenta a facut pasi importanti si din punct de vedere al personalului si al dotarii. Nu se poate peste noapte sa le faci pe toate, poti doar sa cumperi masini, monitoare, ventilatoare etc., dar trebuie 5 ani sa formezi un medic de medicina de urgenta. Din pacate, o parte dintre colegii care isi termina rezidentiatul nu raman in sistem, nu ii poti obliga sa practice medicina la UPU.
Unde pleaca ei?
Afara, pentru ca este cautata, e una dintre specialitatile cautate si foarte bine platite. Ar fi un salariu de 10 ori mai mare afara, decat aici.
Atunci cum de mai raman?
Pentru ca nu partea financiara este totul, e un segment extrem de important, dar partea buna e ca la medicina de urgenta ai cu ce sa lucrezi, ai satisfactii profesionale, se lucreaza in echipa. Marea majoritate a UPU si a serviciilor mobile, a SMURD-urilor lucreaza in echipe si exista o atmosfera placuta la locul de munca. Pana la urma, sunt oameni care pun in balanta banii, partea de realizare profesionala cu faptul ca pot ramane, pana la urma, acasa.
Care credeti ca e cea mai mare problema in sistemul sanitar romanesc in ceea ce inseamna medicina de urgenta?
Resursa umana, fara indoiala, este problema majora, pentru ca nu ies suficienti medici. E o specialitate tanara, eu sunt a doua generatie de specialisti de medicina de urgenta. Nu se pot forma peste noapte, nu poti umple toate urgentele cu medici de urgenta. Ai si un numar limitat de rezidenti pe care ii poti forma intr-un centru, altfel scade calitatea pregatirii.
Medicina de ambulatoriu, cea de la spital, nu urgenta, are acele mici atentii. E poate urat spus spaga, dar ea vine din partea pacientului… In urgente nu exista.
Eu incerc sa le induc colegilor mai tineri rezidenti si mandria de a nu lua spaga. Eu am o satisfactie mare sa spun – „Nu am nevoie de banii dumitale. Nu fac ceea ce fac pentru ca astept din partea ta o atentie“. Eu sunt mult mai bucuros cand omul vine cand se externeaza si spune „Domnule doctor, plec acasa, am trecut numai sa va multumesc”. Cat poate sa isi bage in buzunar, 500 de mii?
Domnule doctor, nu sunteti la curent cu mercurialul. Nu stiti ca numai anestezistul, la o operatie, ia cel putin 50 de euro?
Nu ma preocupa mercurialul acesta. Ceea ce incerc eu sa fac aici este sa ii incurajez sa nu ia.
Aveti de-a face cu moartea, sau cu amenintarea ei, in fiecare zi. Cum rezistati? Deveniti imun?
Clar nu. Problema este ca nu te poti implica afectiv. La un moment dat, chestia asta e cu doua taisuri. Risti sa devii insensibil, dar pentru binele medical al pacientului este mai bine sa nu te implici emotional, sa nu il vezi integrat in societate, ca e copilul cuiva, ca e parinte, ca e intr-o structura din aceasta, sociala. Il privesti ca un pacient, un bolnav, ca boala, pentru ca altfel stai si plangi cu el de mana si trece tratamentul pe langa el. Sunt lucruri ce trebuie facute atunci, ori daca tu te uiti la tanarul motociclist care e in coma, ca fiind fiul cuiva sau tatal unui copil mic nu mai esti eficient in ceea ce faci si pierzi. Dupa care exista un fenomen de burn-out in care se intampla mai ales cand discutam de copii, nu mai esti bun de nimic, mai ales daca se termina rau. Trebuie sa iesi putin din activitate, sa faci un pas in spate si sa iti lingi ranile. Eu stiu ca pacientii de la urgenta au nevoie de o vorba buna, ea nu costa, sa empatizezi cu ei este ok, dar e foarte greu sa stabilesti limita aceasta. Discutam de un numar foarte mare de pacienti, nu poti sa stai cate 5 minute de vorba, daca inmultesti 5 cu 170 de pacienti pe o tura de 12 ore nu faci decat sa stai la povesti. Nu pui la socoteala ca fiecare pacient are macar un apartinator la care trebuie sa ii spui ce se intampla si atunci trebuie sa gasesti o cale de mijloc…
Spuneti-mi un lucru care nu va place in medicina de urgenta.
In momentul acesta, ca nu suntem destui. Este un lucru care imi displace in mod profund si trebuie sa ne intindem ca sa facem fata tuturor sarcinilor la care trebuie sa facem fata. Nu am, deocamdata o solutie la aceasta problema si asta ma nemultumeste si mai tare.
Ce va place in medicina de urgenta?
Restul…