Aceasta teorie inedita este expusa, in publicatia Foreign Policy, de catre Joel Kotkin, de la Universitatea Chapman si Institutul Legatum din Londra, autor al lucrarii „The Next Hundred Million: America in 2050 and Tribes: How Race, Religion and Identity Determine Success in the Global Economy” (Urmatoarea suta de milioane: America in 2050 si triburile: Cum rasa, religia si identitatea determina succesul in economia globala).
Prima data expusa in urma cu 20 de ani, teoria unei lumi tribale ii pare autorului mai actuala acum decat oricand.
Majoritatea oamenilor nu se vad, cu adevarat, ca membri ai unei unitati multinationale, ca si cetateni globali. In schimb, „catalizatorii raman aceiasi: dorinta de a-si hrani familia proprie, sustinerea sanatatii tribului si formarea comunitatii apropriate”.
Daca in secolele XI si XX lumea a fost dominata de gandirea capitalista europeana ce ar fi trebuit sa „stearga” diferentele etnice si rasiale, in zilele noastre, grupurile etnice si rasiale doresc sa isi exprime puterea la nivel global.
Cresterea identitatii chineze trebuie vazuta drept forta conducatoare a noului tribalism. Rasa Han constituie 90% din populatia chineza si poate fi considerata responsabila de afirmarea tarii drept o mare putere mondiala, economica, politica si culturala.
Cea mai buna modalitate de a explica politica externa si economica a Chinei este expresia tribala a ceea ce Friedrich Nietzsche a numit „vointa de putere”. In esenta, chinezii Han au devenit o superputere tribala care trateaza celelate grupuri – atat chinezii non-Han cat si restul lumii- drept o vasta periferie semi-coloniala. Si cum este in plina expansiune economica si militara, China Han si-ar putea impune in curand vointa asupra culturilor „inferioare”, daca va dori asta.
China nu este singura: si alte grupuri din intreaga lume se comporta la fel. Rusia a abandonat comunismul internationalist pentru un fel de capitalism de stat leninist cu tonalitati rasiste.
Pe masura ce s-au modernizat si globalizat, alte rase – persanii, arabii, brazilienii (acestia sunt o multitudine de rase, dar se comporta unitar), s-au dovedit mai putin cosmopolitane si mai mult tribale, mai putin interesate in adoptarea normelor pietei libere sau ale capitalismului, decat in sporirea influentei si bogatiei prin puterea statului.
Noul tribalism este evident si in Europa. „Visul european” se prabuseste, in special sub povara crizei economice, iar continentul este sfasiat de diferentele istorice si culturale.
Europa poate fi impartita astazi in trei triburi culturale: nordic-german, latin si slavon. In nord este o vasta regiune de prosperitate, cu o etica protestanta puternica, bazata pe exporturile specializate si o cultura a autoritatii. Aceste tari – Scandinavia, Olanda, Germania si, posibil, statele baltice, devin tot mai constiente de faptul ca sunt despartite de statele sudice in ceea ce priveste cultura, finantele si atitudinea.
Tarile din sudul Europei, incadrate de catre Joel Kotkin in zona ce incepe de la Spania si Portugalia, sudul Frantei, Italia, fosta Iugoslavie, si sfarseste cu Grecia si Bulgaria, sunt definite de probleme financiare, populatii care imbatranesc accelerat, deficite bugetare enorme si o putere industriala in declin.
In fine, ultimele triburi europene includ statele slave, cu accent pe Rusia, insa se extind si in Balcani, cuprinzand state precum Ucraina, Belarus, Serbia, Moldova. Acestea sunt definite de populatii in scadere si institutii slabe, o revenire a identitatii slave care imbratiseaza cultura, religia, istoria si limba rusa.
Anglo-americanii ocupa un loc special, avand in vedere ca intr-o lume globalizata in care aproape toata lumea scrie si vorbeste engleza, ei pastreaza un avantaj special. Vorbim de SUA, Marea Britanie, Canada, Australia si Noua Zeelanda, locul unde se afla cele mai importante universitati, cele mai mari firme financiare, cu dinamism demografic si economic.
Renasterea tribalismului, asadar, inseamna ca trebuie acordata mai multa atentie unor chestiuni precum demografie, vitalitate economica si energie culturala.